.

sâmbătă, 27 martie 2010

Paştele şi grijania

Am aflat şi eu că suntem în post. Cum am aflat e partea interesantă...
"Fată, mi-e foame de mor!"
"Păi, pune şi mănâncă. Dacă ronţăi toată ziua doar morcovi, normal că ţi-e foame. Ia-ţi o felie de pizza..."
"Nu pot, fată, că-i post! Şi nu mă gândesc decât la friptură, şi la lapte, da' nu pot, fată, că nu mai îmi dă preotul aghiazmă mare, şi mi-e ruşine, fată, să mă împărtăşesc şi să nu-mi dea aghiazmă mare...Şi-aşa trăiesc în păcat, dar poate anul ăsta ne iartă. Da' ce-aş mai mânca o ciorbă de burtă! Mmmmm...Noroc că e dezlegare la peşte duminică, că altfel nu ştiu cum rezistam..."

Buuun, pornim de la premiza că, pentru a fi un bun creştin, trebuie să ţii post. Măcar la Paşte şi la Crăciun. Eu nu sunt un bun creştin. Eu nu ţin post. Nu mă atrage nici conceptul, nici ideea. Nu cred că pot face tot ce vrea muşchiul meu tot anul, să încalc constant majoritatea poruncilor şi apoi, TADAAAAM! Prin post, spovadă şi împărtăşanie îmi sunt spălate toate păcatele. Dup-aia s-o iau de la capăt până la următorul post. Mi se pare puţin comercială faza; aidoma indulgenţelor folosite cu mult timp în urmă. Un fel de religie comercială pentru a putea să te dai rotund cu pioşenia ta, cele câteva zile de dinainte şi de după sărbători. Dar se pare că ideea a prins la multă lume.

Deci, ţii post. Postul în sine - ca teorie creştină - înseamnă reprimarea dorinţelor păcătoase. Cum au ajuns lactatele şi produsele din carne pe lista poftelor păcătoase mă depăşeşte. Adică da, avea o logică eliminarea cărnii din meniu pe vremea când trebuia să tai capra pentru a face rost de carne. Să spunem că intra în aria de acoperire a poruncii "să nu ucizi". Dar acum? Acum nu mai ucizi; doar cumperi ceva ce a fost ucis cu ceva timp în urmă, de către persoane plătite pentru chestia asta, pe care nu le cunoşti, fără să-ţi murdăreşti mâinile de sânge. Sacrificarea animalelor pentru carne nu se va opri doar pentru că ţii tu post. Tu doar deschizi frigiderul, alegi puiul - care deja e mort, în pungă, îngheţat şi fără simţire - şi-l pui acasă în tigaie. Ce e atât de păcătos în chestia asta? Iar laptele şi ouăle ce legătură au? N-a murit nimeni pentru ele, n-a fost nimeni chinuit, ce vină are bietul lapte, sau ce crimă au săvârşit nevinovatele ouă pentru a fi clasificate drept "păcătoase"?

Am deviat puţin. Deci, postul înseamnă reprimarea dorinţelor păcătoase. Nu are legătură neapărat cu o anumită listă de alimente, cât cu sacrifciul pe care îl faci tu. Adică, dacă mie îmi plac enorm merele, post înseamnă să renunţ pentru o bucată de timp la mere. Sau la ciocolată. Sau la vin. Dacă mie nu-mi place carnea, n-o mănânc de obicei, ce fel de post e ăla? Practic, eu nu renunţ la nimic şi mă trezesc cu certificatul de "cel mai bun postitor" în buzunar. E ca şi cum ai trişa.
Bun, pentru post renunţ la ceva care-mi place foarte mult, pentru a mă simţi mai aproape de divinitate. Dar ce rost are să renunţ la ceva dacă mă gândesc tot timpul la el? Dacă tot ce-mi trece prin minte e să se termine o dată postul, pentru a mă putea îmbuiba din nou? Mi se pare fals, stupid, forţat.

Şi apoi, după ce ai trecut cu bine prin post - adică după ce te-ai chinuit, te-ai plâns, ai avut grijă să ştie toată lumea că ţii post - te duci, îţi dă popa aghiazmă şi-ţi spune cât eşti tu de curat în ochii Domnului. Ei, na! Pe bune? Adică acum pot să-ncep din nou să fiu criminalul în serie care eram înainte de Paşte, pentru că oricum, la Crăciun urmează o nouă rundă de iertare? Fain aşa.

O nouă rundă despre linguriţe, vin şi sărutat icoane, altădată. Am renunţat la ţigară cât am scris asta, şi mă întreb dacă se pune ca post. Oricum, aprind una după ce apăs "publicaţi postare"...

7 comentarii:

  1. Subscriu in totalitate. Si mie mi se pare o aberatie sa te abtii o scurta perioada de la carne si lactate pentru a "te da rotund ca tii post" - ca sa te citiez. Pot sa-ti povestesc un caz (nu are nicio legatura cu postul dar tot de cele sfinte si de piosenie vorbeste) care m-a facut sa rad la momentul respectiv. Eram la tara, la o pomana a bunicului. In biserica diverse "bunicute" care ingenunchiau cand preotul citea din Biblie. Pupau covorul din biserica, se inchinau la aproape toate cuvintele spuse cu voce tare... se termina slujba si se iese in curte... "X... ai auzit fa ce a facut Y? Fir-ar ea sa fie de nesimtita, bat-o Dumnezeu s-o bata de betiva!" ei, am inceput sa rad de nebuna pentru ca m-au amuzat circumstantele in care s-au petrecut toate. Vii la biserica pentru a te purifica sufleteste si nici nu iesi bine pe usa s incepi sa barfesti si sa injuri tot ce te inconjoara. Pai unde Dumnezeu este frica de Cel de sus? Si ca sa concluzionez... se pare ca suntem putin cam prefacuti... vrem sa parem credinciosi, dar nici asta nu ne prea iese.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda, multi au impresia ca postul inseamna doar sa te abtzii de la mancare de dulce... Dar ce rost sa nu bei lapte si sa inghiti altceva, dupa ce ti-o tragi?! ( scuzati-mi va rog limbajul, dar am intalnit un caz de genul chiar ieri!). Postul asta presupune mai mult decat cum il trateaza 98% dintre cei care il tzin; personal, nici eu nu am mai tzinut post de anul trecut, ma gandesc serios daca sa tzin si eu macar 2-3 zile saptamana viitoare ca sa ma impartashesc... nu pot sa nu injur, sa nu vorbesc urat sau sa nu barfesc, chiar daca e ceva minor...

    RăspundețiȘtergere
  3. @sandugabrielaioana - poi, tocmai asta e problema. cei care tin post din convingere, nu iti vor scoate ochii cu asta. restul...dupa mine potopul:))

    RăspundețiȘtergere
  4. @chocolatfollie - daca tu chiar crezi ca sa te impartasesti iti va face bine, bravo! pe bune, daca e din convingere, respect. daca e doar pentru ca asa trebuie, mai bine n-o face:P

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte adevarat ce spui! Multi cred ca daca tin post de la mancare, uite ce "curati" suntem noi. Si de fapt...nu stiu ca postul se tine in primul rand cu sufletul, ca altfel de fapte cantaresc mult mai mult decat a nu manca anumite alimente.

    RăspundețiȘtergere
  6. De acord cu ce spui tu. Fiecare ar trebui să se abţină de la lucrurile pe care le consideră "plăceri" fie că e vorba de anumite alimente gustoase, sex, jocuri, etc. Asta pentru că în accepţiunea teologică un bun creştin trebuie să se abţină de la plăcerile carnale, lumeşti. Vorba aia: ori cu .... ori cu sufletu-n rai. Societatea modernă a reuşit performanţa incredibilă să fie le îmbine pe amândouă :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt de acord cu tine. Imi place punctul tau de vedere.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger