.

joi, 20 mai 2010

Totul până la vârstă

"I-auzi, fată, ce zice asta: 'Cu regret şi mare durere în suflet, vă anunţ că soţul meu a murit. Născut în 1923...' Hahahihihoho! Auzi la ea! Regret şi durere! Păi, omul avea 87 de ani...Cât voia să mai trăiască?"

Straight faces.

"Cum poţi să spui cu durere şi regret că ne anunţi moartea lui? Păi, la 87 de ani, şi-a trăit traiul. De parcă ar spune că a murit la 40 de ani! Hahahihihoho..."

Ieri, la muncă. Am rămas nu mască, ci extramască, maximmască, gigaterranovamască. Deci o persoană trecută de o anumită vârstă nu poate să simtă durere atunci când îi moare soţul. Nu poate să se simtă singură, tristă, părăsită, pentru că, ce naiba, omul ăla avea deja prea mulţi ani pentru ca cineva să-i simtă lipsa. Nu poţi să suferi decât dacă moare cineva tânăr, nu şi dacă moare cineva pe care l-ai iubit - probabil - toată viaţa. Chiar dacă asta înseamnă aproape de sută.

Reacţia a fost cu atât mai ciudată cu cât:
1. a venit din partea unei femei, şi femeile se presupune că sunt mai sensibile la tot ce ţine de sentimente, cuplu, viaţă şi moarte.
2. a venit din partea unei femei care-şi plănuieşte în cele mai mici detalii nunta şi vede în fiecare bărbat un posibil soţ şi tată pentru copiii pe care cu mândrie îi va purta în pântece.
3. femeia în cauză leşină când vine vorba de situaţii siropoase, în care EL o salvează, o iubeşte şi o preţuieşte până când moartea îi va despărţi.

Vă puteţi închipui deci că am fost mai mult decât surprinsă.

Păi, deci, (ca să parafrazez un fost profesor), să vedem. În primul rând vârsta e un impediment în calea sentimentelor. În al doilea rând, atunci când cineva septagenar sau octogenar moare, n-ai voie să simţi nimic. Cei care aveţi sau aţi avut bunici, luaţi aminte! Conform colegei mele este inadmisibil să suferiţi. Pentru că, trecuţi fiind de o anumită vârstă, e firesc ca moartea lor să nu vă afecteze în nici un fel. Şi, în al treilea rând, pentru cei care au de gând să îmbătrânescă lângă o persoană la care ţin cu adevărat, aveţi grijă; după o anumită perioadă capacitatea de a iubi expiră. Se evaporă: Nu mai este. Gata! Kaput! You're finished! Mort şi îngropat, chiar dacă mai respiri.

Nu sunt o persoană extraordinar de romantică. Nu cred în giugiunelile excesive şi în promisiunile veşnice de iubire eternă şi inextricabilă. Cred, totuşi, că poţi iubi sincer, indiferent de câţi ani ai în buzunar. În ordinea asta de idei, pot spune că m-a atins nu atât The Notebook pe care îl voi recomanda colegei în cauză, cât prima poveste din If These Walls Could Talk 2, pe care o recomand cunoscătorilor.

Şi da, încă nu-mi pot reveni din şoc, pentru că aveam impresia că tiparele şi ideile preconcepute legate de sentimente sunt pe cale să dispară. Se pare că m-am înşelat, şi de vină e - ca de obicei - fixaţia mea care spune că, până la proba contrarie, oamenii sunt deştepţi. Ieri mi-a mai fost oferită o probă contarie. Soarta:-??

5 comentarii:

  1. Pai te mai mira?
    Nu asta invata - cei bolnavi si trecuti de o anumita varsta sunt condamnati efectiv la moarte?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Corina - pai, ma mira, pentru ca militam pentru drepturi (pentru oameni, animale, anime-uri) dar cand suntem pusi in fata cuiva care-si cere drepturile, i le negam total.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai oferit un exemplu extrem de bun cel cu The Notebook. Cred ca indiferent de varsta la care moare o persoana, cei apropriati vor simti durerea pierderii lui. Sunt extrem de atinsa atunci cand vad cupluri de batranei tinandu-se de mana sau chiar sarutandu-se pe o banca in mijloc de primavara, precum doi adolescenti. Cu siguranta iubirea nu e ca la inceput, plina de foc si pasiune insa astfel de oameni- cred eu- au o iubire mai pura, trecuta prin multe, care poate inseamna si respectul suprem pentru partenerul de langa, un prieten de nadejde.

    Intradevar moartea este un curs firesc al "vietii" sa spunem asa si oricand va aduce durere in sufletul celor apropriati chiar daca acel mort are 4 ani, 40 sau 100 ani.

    Ma scarbesc astfel de persoane care spun "ehh..oricum era si timpul sa moara".

    RăspundețiȘtergere
  4. Probabil colega ta se trage din eschimosi... (unde oamenii ajunsi la anumite varste sunt pur si simplu aruncati in apele inghetate / cu ritualul de rigoare, fireste) numai asa s-ar explica atitudinea ei.

    RăspundețiȘtergere
  5. @keltghost - mey, maine o s-o intreb de unde isi trage originile:))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger