.

marți, 25 ianuarie 2011

Angajăm bocitoare

Nu ştiu eu cele mari chestii politice. Sincer, nu mă prea interesează. Dacă mă iei la bani mărunţi, nici nu ştiu exact cine-i prim-ministru. Sau din ce partid face parte Băsescu, sau vrăjeli de genul ăsta care pentru alţii reprezintă subiecte constante de discuţie. Mă lasă rece, pentru că nu cred în schimbarea aia radicală şi peste noapte a unui sistem care din start nu funcţionează aşa cum ar trebui. Mă lasă rece pentru că eu, personal, n-am simţit nici o schimbare, oricine ar fi fost la guvernare. Da, probabil că dacă aş fi întărit rândurile celor din învăţământ, aş fi avut un motiv să mă intereseze; da' aşa... whatever. Nu mă atinge, nu mă "concernează", nu mă afectează.

Şi nu sunt de acord nici cu faza aia conform căreia "ăia de la putere" sunt de vină pentru toate chestiile naşpa care se întâmplă în "biata nostră Românie". C'mon! Că toţi fură şi trag pe turta lor... Păi, ia-l pe baciul Vasile, fă-l preşedinte, şi acelaşi lucru o să-l facă. Şi dacă n-o să ştie cum, o să înveţe, pentru că normal că te gândeşti în primul rând la tine şi dup-aia, dacă-ţi mai rămâne timp, la restul populaţiei.

Cu toată ignoranţa mea în materie de politică, ştiu una şi bună: dacă vrei să schimbi ceva, schimbi toată clasa politică, nu unul sau doi oameni; pentru că da - şi aici o să folosesc un clişeu care-mi strepezeşte dinţii - cu o floare nu se face primăvară.

În ordinea asta de idei, există o frază leit-motiv care da, mă calcă pe ficaţi. "Noi l-am ales; ne merităm soarta". Spusă aşa, pe-un ton victimizat, şi plin de durere, şi încărcat de emoţie, şi-un strop de revoltă, mai că-mi dă o lacrimă în colţul stâng al ochiului drept. Mai că mă emoţionez... Da' pentru că n-am pachetul de şerveţele după mine îmi revin instantaneu...

Deci... (da, ştiu, profa' de literatură universală se răsuceşte pe canapea pentru că nu începi o frază cu "deci", da' asta e...) Înţeleg în felul următor: fraza asta spusă de - repet - cadrele didactice; de orice fel, pentru că, pe bune acu', îs din ce în ce mai prost plătiţi, stau măcar patru ore să-şi bată capul cu tot felul de "flori ale societăţii", stres, nervi, realitatea aia care-i loveşte şi care le spune că nu, n-o să fie niciodată ca-n "To sir, with love" sau "Dead poet's society". De către pensionari - da, o zic şi pe asta - pentru că unii dintre ei chiar au o pensie infimă; să ne înţelegem că vorbesc despre categoria de pensionari care chiar are de ce să se plângă, nu de aia care se plânge pentru că obiceiul vine o dată cu statutul. De către restul bugetarilor care se văd ba concediaţi, ba puşi pe stand by; de către ăia care tre' să caute cu lupa suma de pe fluturaşul de salariu, de către cei care chiar se chinuie să supravieţuiască. Şi da, îi exclud pe cei care şi-ai făcut rate ca înecaţii şi vin cu argumentul suprem "tre' să plătim banca"; pentru că nu te-am pus eu să-ţi faci rată, şi nici n-a venit banca să te roage chestia asta. Ţi-ai făcut-o cu mâna ta, suferă consecinţele. O înţeleg deci, folosită de către cei care au motiv s-o folosească.

Da' când tu stai frumuşel cu fundu'n mână în apartamentul cumpărat de mami şi tati care fac "Italea", când nu te-au afectat nici reducerile de personal, nici scăderile de salariu, când recunoşti că munceşti pentru că altfel nu te-ar mai finanţa părinţii, atunci de ce faci pe victima? Sânge pe pereţi! Să fie oare cam acelaşi motiv pentru care foloseşti "noi" în loc de "eu"? Să fie oare plăcerea aia de a te da victimizat? Sau pur şi simplu ai auzit o frază, sună bine şi... de ce să n-o foloseşti? Oricum o foloseşte toată lumea. Hai să ne plângem în cor, că dă bine. Ba chiar poţi propune înfiinţarea unui cor de bocitoare profesioniste, care să-ţi plângă de milă.

Cu lăbuţa pe inimă spun: n-am priceput niciodată de ce simt unii nevoia să se plângă dacă n-au de ce. Lasă, frate, să ai motiv; sau nu, mai bine doreşte-ţi să n-ai motiv, pentru că motivele reale dor ca naiba. Să te plângi doar de dragul de a te plânge e aşa... un fel de două feluri... Şi pe bune că-ţi forţezi norocul; se satură şi el la un moment dat să stea pe lângă cineva care preferă să verse lacrimi de crocodil în loc să profite de el. Părerea mea.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!

14 comentarii:

  1. inca de pe bancile scolii eu am avut o nedumerire (care nici azi nu are un raspuns cat de cat ok): pe vremea cand dadeau turcii si bravii osteni se retrageau "strategic" in paduri, incendiind recoltele si otravind fantanile ... ce plm se intampla cu femeile si copiii lor? logica imi spune ca-i lasau pe mana ienicerilor nefututi (ca deh, nu prea poti sa faci nici macar gay sex in timp ce marsaluiesti spre dunare) ... si in fata ochilor se deruleaza un film:

    intra ion obosit in curte, venind din padure dupa plecarea turcilor. leana in curte, cu hainele rupte si plina de vanatai, in genunchi, incearca sa planga. urmeaza urmatorul dialog:
    - leano, da' unde-s copii?
    - nu-s ioane. pe ionut l-au luat sa-l faca ienicer si pe lenuta au luat-o cu ei ... macar de-ar ajunge vie in haremu' sutanului ...
    - leano, de mancare n-avem, de baut n-avem, copii nu mai avem ... ia treci sa faci altii ca acus' vin iar turcii!

    ... si cum (cica) aschia nu sare departe de trunchi ...

    RăspundețiȘtergere
  2. să o iau pe indelete:
    - momentul în care puteam să schimbăm măcar o parte din clasa politică a trecut în iunie 1990.
    - eu nu prea aud oameni care să spună ca "noi l-am ales, ne merităm soarta". arată o oarecare notă de asumare a responsabilității. mai rar asta în spațiul carpato-danubiano-pontic..
    - la capitolul persoane care au "dreptul" să se plângă, sunt puțini. mult mai puțini decât ce zici tu acolo. eu pana sa ajung la facultate nu știam că există profesor care să își facă meseria cu un oarecare simț de răspundere.
    și mai citez ceva:
    " the proportion of citizens who feel that hard work brings adequate rewards is the fifth lowest* of any country". din http://www.prosperity.com/country.aspx?id=RO

    RăspundețiȘtergere
  3. si totusi de aici pana la a-ti fluiera imnul national parca nu e cale lunga, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  4. @INTJ - :)) fain film:)) mai că-mi vine să cred că e real:P

    RăspundețiȘtergere
  5. @IOana - la fel de sistematic:P
    - niciodată nu e prea târziu
    - ţi-i împrumut pe-ai mei, să te convingi:))
    - or fi mai puţini:-?? dar în materie de profesori... cei pe care i-am avut dintr-a-5-a până-ntr-a-12-a au fost (cu excepţiile de rigoare) profi pe bune; adică, respect:)

    -aoleeeuuu, m-ai trimis spre chestii care mă bagă în ceaţă:)))

    RăspundețiȘtergere
  6. @tu26dor - nu-s eu cea mare patrioată; da' ăsta mi s-a părut un gest urât:(

    RăspundețiȘtergere
  7. - true. dar simt eu că schimbarea asta e ceva din ciclu "curățam pușca și mâncam căcat"
    - deal.
    - you were lucky :-)
    - c'mon! e minunat raportul ăla <3

    RăspundețiȘtergere
  8. @IOana - :-?? nu citesc viitorul decât dacă e musai:)))
    - o să regreţi:))))
    - ştiu, şi mă bucur pentru asta:P
    - ăăă...nu te contrazic... da' pentru mine e "vorbeşti maşini străine":))

    RăspundețiȘtergere
  9. - e un banc. cu un iepuraș care statea, curăța pușca și bombănea: "sa vină acum ursul și să vezi ce-i fac. praf, varză, nu o să știe ce l-a lovit." și cand vine ursul și îl intrebeabă ce face: "nimic ursule, stau aici, curăț pușca și mănânc căcat". cam așa văd eu schimbarea la români :P

    - bring'em. ei o să regrete :))))

    RăspundețiȘtergere
  10. @IOana - =)))

    ţi-i trimit colet, sau vii să-i iei personal?:P

    RăspundețiȘtergere
  11. nu ajung pâna prin aprilie acolo. cred că e mai ieftin dacă îi pui la tren.. ma anunți ce tren și mă duc eu să îi iau :D

    RăspundețiȘtergere
  12. @IOana - s-a făcut! oare să le fac şi găuri la cutie, sau să se descurce singuri?=)))

    RăspundețiȘtergere
  13. let's play it safe. cu găuri, că nu vreau bătăi de cap dacă nu ajung vii..

    RăspundețiȘtergere
  14. @IOana - damn! ai stricat toată distracţia:(

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger