.

vineri, 14 ianuarie 2011

Băgarea în seamă

Dacă merg pe stradă, am mai spus, am după mine ochelarii de soare. Fie vară, fie iarnă, fie ploaie, fie ceaţă; i-am purtat şi pe ninsoare şi pe bune că, spre deosebire de restul lumii care nu putea ţine ochii deschişi pentru că, de, fulgii au mania de intra direct în ochi, n-am avut nici o problemă. Mă înţeleg bine cu ei, ne respectăm şi ne preţuim, ce mai, avem o relaţie indestructibilă!

Nu, n-o să revin la replicile expirate pe care le aud de fiecare dată. Asta deja ar fi prea mult. În schimb, nu pricep o chestie: în momentul în care sunt reperată, deja ştiu că, dacă nu e vorba de o replică, în mod clar va fi vorba de o privire d'aia luuuungă, puţin interogativă, puţin ironică, puţin nedumerită. Da' în primul rând lungă. Genul de privire pe care n-aş primi-o dacă n-aş avea ochelari.

Aşa că sare întrebarea: unii au impresia că, dacă am ochelari, nu văd? Pe bune acu'. Din spatele lentilelor se vede tot. Nu e ca şi cum dacă voi nu mă vedeţi, nici eu nu vă văd. Lentilele alea merg într-un singur sens. Neeee... greu de priceput. Deci de fiecare dată mă procopsesc cu câte o privire din aia; aşa că pasul următor va fi să-mi iau ochelari d'ăia, în care te vezi ca-n oglindă, măcar să priceapă şi spectatorii cât de ciudat arată holbându-se la mine. Sau măcar să-şi dea seama că arată la fel de ciudat fără ochelari, pe cât arăt eu cu.

Partea a doua:
Am avut nefericirea de a primi o vizită acu' câteva zile. Spun nefericire, pentru că, din punctul meu de vedere, înainte de a te înfiinţa la uşa cuiva, dai un telefon. Dacă te invită, de bine; dacă nu, nu. Da' nu vii neinvitat, că mi se zburleşte codiţa, şi clar e neplăcere. Poate am chef să stau în pielea goală în casă şi tu-mi strici plăcerea asta; poate meşteresc la cine ştie ce bombă, şi nu vreau să încurc firele între ele; poate îmi decorez pereţii cu bulinuţe sau poate că, a, da, n-am chef de faţa ta. Dacă suni, evităm orice confuzie.

Da' nu, că vezi tu, că unii cred că dacă pe ei nu i-ar deranja să apari neanunţat la uşa lor, reciproca trebuie musai să fie valabilă. Spun cu lăbuţa pe inimă: nu-s cea mai sociabilă persoană; dacă vrei să mă vezi, anunţă-mă înainte. Dacă am fi împărţit aceeaşi felie de pâine, puteai, frate, să vii la mine oricând voia muşchiul tău, şi zâmbetul meu ar fi fost cel mai sincer. Da' dacă n-am făcut asta, întreabă-te dacă am plăcerea şi cheful şi dorinţa de a te vedea.

Reiau, am primit o vizită. Cred că sunt aproape zece ani de când n-am mai văzut persoana cu pricina. Dacă voiam s-o văd, aş fi găsit, în mod logic şi firesc, o cale. Da' n-am vrut. Aşa că mi s-a ridicat sprânceana când am văzut-o, şi mai ales când am văzut că nu se dă dusă. Am spus că am treabă, am spus "nu" ideii de a face o cafea, am refuzat cu desăvârşire să povestesc ce mi s-a mai întâmplat în ultimul timp, cât de "mai evidentă" trebuie să fiu?

Asta e pe acelaşi plan cu persoanele care te opresc pe stradă cu "îţi mai aduci aminte, am fost colege de grădiniţă, ce-ai mai făcut de-atunci?" Nu, nu vreau să stau de vorbă cu tine; dacă aş vrea, te-aş trage eu de mânecă. Dar atât timp cât eu mă limitez la a te saluta insesizabil din cap, nu te gândi că, de fapt, sunt o timidă iremediabilă şi nu ştiu cum să te abordez. Nu e cazul.

Şi mai e şi genul ăla de persoană care te-a reperat, vede că n-o bagi în seamă, şi-ncearcă să-ţi atragă atenţia cu pancarte. Se foieşte, se ridică, se pendulează pe lângă tine şi, într-un final, dacă nu dai nici un semn, te bate pe umăr. "Hei, mi s-a părut mie că eşti tu!" Nu puteam să rămânem la faza cu "părutul"? Nu, nu te-am uitat; da, ştiu cine eşti, de unde să te iau, ce mi-ai zis în fiecare din dăţile în care ne-am văzut, dacă mi-ai greşit cu ceva, sau dacă mi-ai făcut vreun bine. Da' pur şi simplu n-am chef. N-am chef de tine, adică. Nici să depănăm amintiri, nici să facem small-talk, nici măcar să ne băgăm în seamă.

Şi da, nu înţeleg de ce simt unii nevoia să "socializeze" cu forţa. Asta nu mă va face decât să trec pe partea cealaltă a străzii când te voi vedea. În nici un caz să te invit la o cafea.

20 comentarii:

  1. dadada, trist rau de tot, zilele astea am trecut si eu prin asta, chiar vroiam sa scriu un post, da'acu dac-ai scris tu..nu prea mai merge;))
    sunt stresanti, plictisitori si agasanti8-| mai ales cand vezi ca omu nu te baga-n seama ce naiba mai tot insisti? si insistenti si prosti si agresivi.

    mai rau decat prostu e prostu agresiv.

    pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci :)) !
    Avem asa: ochelari din aia cu oglinda mi-am dorit eu muuult cand eram kid tembel, si aparusera aia gen Lennon, doar ca lentila era din aia oglinda-multicolora. Ti-i amintesti? :)) Ferit-a Sfantu' sa fi pus dejtele pe lentila, ca nu se mai lua amprenta cu nimic! Needlesss to say, cam ca tot ce mi-am dorit in perioada aia, nu mi-am luat nici ochelari, pt ca toti banii mei se duceau pe consumul "ilicit" de tutun :P
    Asaaaaaa. Ei acum cu vizitele! Eu sunt de principiul asta: nu am primit telefon inainte sa vii la mn , sa te proptesti bine pe labele din spate pe presul de la usa, si sa-ti infigi generos ghearele in butonul de la sonerie; atunci te tin pe pres. Stai acolo, ca nu-ti deschid! Si ce daca-i seara si vezi cat de colo lumina la etajul 2? Huh? Ba, daca insisti si ma faci al dreaq, sting ostentativ lumina sa se vada ca nu vreau sa iti vad mufarina, plus dau si muzica incet de tot, la fel de ostentativ. Ca sa te prinzi ca-s acasa, da' NU VREAU cu tine la ora aia! Nah! Oftica-te!La ce mama dracu' ai telefon?
    Iar de socializat cu forta cu mine, nu se poa' , pentru ca de cand lucrez in comert am invatat sa zambesc exact atat cat trebuie inainte sa-ti dau "Jet!".
    :D I'm such a sweet little angel, aren't I? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. lol ... da' te-ai gandit ca, la fel cum zici tu "daca vreau, fac eu primul pas", si reciproca e valabila?

    RăspundețiȘtergere
  4. poate ei merg pe principiul "pofta vine mâncând" :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. @Miss Sunshine - hmm...am gândit pe aceeaşi lungime de undă; am fost doar mai rapidă:P

    subscriu;)
    :*

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alexiuss - waaa, cum să nu-i ştiu? şi eu am vrut, da' nu-mi stă bine cu genul ăla de ochelari:(

    :))la mine e mai greu; nu de alta, da' dacă sună la poartă poate fi oricine: de la musafirul neinvitat, până la cine ştie ce colet pe care trebuie musai să-l primeşti:P aşa că-mi iau ţacă=)))

    oo, daaa...you sweet little angel:)))

    RăspundețiȘtergere
  7. @INTJ - da' eu nu m-am agitat niciodată:))) deci la ei primul pas e o constantă:P

    RăspundețiȘtergere
  8. @IOana - nasol principiu:-l nu-l accept decât în poveşti gastronomice:P

    RăspundețiȘtergere
  9. eu tocmai în alea nu îl accept :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. ntz ntz ntz. lipsă de respect față de mâncare :D

    RăspundețiȘtergere
  11. nuuu... că nu apreciezi fiecare bucățică așa cum merită :))))

    RăspundețiȘtergere
  12. @IOana - cum să nu...ce-i al lor e pus deoparte=)))

    RăspundețiȘtergere
  13. Eşti (THE) BESTială! :)) Nu ai vrut să-i faci cafea? :))

    Cât despre ochelari, eu mă uit lung la persoanele care îi poartă noaptea sau în cluburi. Mi se pare aiurea. Şi nu pot să mă gândesc decât că sunt unele din cele care vor să pară cool dar de fapt sunt penibile.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Liviu - păi...nu:)))

    noaptea n-am încercat să-i port:P nu de alta, dar ar exista riscul să mă-mpiedic=)))

    RăspundețiȘtergere
  15. Salut drăguţo. Ai 3 lepşe la mine, te aştept să le "culegi".
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Miss Sunshine - le onorez cât de curând:P

    :*

    RăspundețiȘtergere
  17. Pai nu asta e frumusetea de a avea casa ta? :> poti da afara din ea pe orice musafir nepoftit!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Chocolate Follie - doar dacă nu e îndeajuns de mare încât să nu iasă decât cu macaraua:P

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger