.

marți, 15 februarie 2011

Amintire dezgheţată

Am tremurat iarna asta destul. Nu, nu foarte tare, nu, nu ca iarna trecută, da' tot tremurat se cheamă. Fac o paranteză: habar n-am cum s-a dus timpul din februarie trecut până-n februarie prezent; a trecut un an... Închid paranteza pentru că nu zi comemorativă e azi. După cum spuneam, am tremurat. Ba din vina mea, pentru că niciodată nu mă-ndur să pun mai multe straturi care să-mi ţină de cald, ba din cauza iernii în sine, da' am simţit-o, frate, până-n măduva ultimelor celule.

Şi mă gândesc aşa: drăcoteii fiind, cine-şi mai aduce aminte să fi simţit frigul? Şi mergeam, frate, destul pe jos; aşteptam tramvaiul sau autobuzul, başca orele alea continue de joacă, prin cazemate de zăpadă; bulgări, bătăi, alergat şi frig, frig de tot. Da' simţeam? Da' ne afecta? Canci frig.

Da, recunosc cu lăbuţa pe inimă că ieşeam cam roboţel din casă. Când mă-mbrăcam, parcă punea maică-mea tot şifonierul pe mine. Două perechi de pantaloni, maieu, bluză de corp, vreo două pulovere, geacă, perechile de şosete nu mai stătea nimeni să le numere, un şut în fund şi fugi afară. Plus că era faza aia care m-a stresat mereu: căciulă, gluga deasupra şi fularul legat la spate. Deci era maxim şi chinuitor. Se întâmpla aşa: dacă erai copil, aveai musai fularul legat la spate; de-abia după o anumită vârstă începeai să-l porţi legat în faţă; cam pe acelaşi principiu cu pantalonii scurţi la băieţii de început de secol. Secolul trecut, adică.

Buuun, şi ca să fie totul complet, bonus primeai mănuşile. De obicei cu un singur deget, de nu reuşeai să ţii nimic în mână ca lumea. Da' se mulau perfect pe zăpadă. Ieşeau bulgări clasa-ntâi. Mai greu dacă voiai să te foloseşti de mâini în scopuri mai bibilite; n-aveai nici o şansă, dar pentru bulgării ăia făceai orice sacrificiu.

În plus, mai era şi căciula scafandru; sau cosmonaut, în funcţie de regiune. Aia de se trăgea pe cap, şi-ţi lăsa doar mecla afară. Cu moţ lung într-o parte. Care se-ntorcea când ţi-era lumea mai dragă, şi-ţi tăia total câmpul vizual. Ei, şi chinuie-te să-ntorci căciula buclucaşă, cu mănuşile c-un singur deget... Crimă curată! Sânge pe pereţi! Scăparea o găseai la copiii mai mari, care aveau deja mănuşi cu toate cele zece degete libere, care-şi făceau milă şi pomană de chinul tău, şi-ţi întorceau căciula, redându-ţi vederea. Şi mai făceau o chestie bună: dacă ajungea fularul atât de strâns încât să te sufoce, tot la ei te duceai să-l slăbească. Şi se făcea aşa, coadă în faţa ălora mai mari; zeci de puradei, disperaţi că li s-a-ntors căciula sau că nu mai pot respira pentru că s-au zbânţuit prea mult. Şi cred că ăia de ne ajutau tre' să fi fost aşa, ceva gen sfinţii din icoane, pentru că îmi aduc aminte măcar o dată când m-au salvat de la lipsă acută de aer... Nu mai ştiu care, da' veşnică recunoştinţă; dacă n-ar fi fost, acu' cine mai scria frumos despre asta? (observaţi modestia tipică).

Şi-n ordinea asta de idei, normal că nu simţeai frigul. La pol să fi fost, şi cu tot şifonierul în spate, cum naiba să-ţi mai fie frig? Bagă bulgăre după bulgăre, mai trage-ţi răsuflarea, mai ia un dinte de zăpadă (apropo, cine mai ţine minte că mâncam zăpadă şi ţurţuri?), mai foieşte-te de două ori şi treci în casă, că deja e târziu. Inutil să spun că ajungeam acoperită de un strat gros - da' gros tare - de zăpadă. Stăteau hainele ţepene pe mine. Ieşeau de parcă erau de tablă. Indubitabil ajungeau pe calorifer, şi-apoi direct în maşina de spălat, pentru că nu mai aveai ce face cu ele a doua oară. Burlane şi altceva nimic. Parcă eram omul de tinichea când ajungeam în casă. Partea bună e ca, ghici ce, straturile mai apropae de piele nici măcar nu erau umede. Eram uscată direct. Protecţie maximă.

Da, n-am răcit cât eram mică. N-am murit de frig şi nici nu-mi lua cu orele să mă-ncălzesc. Cu toate astea, perioada cu pricina m-a lăsat cu mari sechele: nu mai pot purta mai mult de o pereche de pantaloni, oricât ar fi de frig. Dresuri pe dedesubt? Ce-ai înnebunit? Vrei să mor înainte de vreme? Insuportabil gândul. Habar n-am cum mai arată o pereche de dresuri; pe mine, bineînţeles, pentru că dacă vorbim de dresuri pe altcineva, cu tocuri şi rochiţă... ei, dar asta e deja altă poveste. După cum spuneam, nexam dresuri, colanţi, pantalonaşi şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. O singură pereche de pantaloni şi da, îngheţ teribil, da' neuronii mei se simt fericiţi. Fularul îl port mereu în faţă; fără nod, doar înfăşurat liber în jurul gâtului; şi cât mai larg cu puţinţă. Căciulă? Ce-i aia? Nici măcar gluga n-o mai suport, darămite căciulă. Vrei să mi se strice freza şi să mi se încălzească urechile? Asta-i blasfemie! Cât despre mănuşi... Să spunem doar că sunt mereu întrebată dacă le-am cumpărat aşa sau dacă le-am tăiat eu degetele. Pentru că mi se pune pe creier să-mi simt degetele încuiate-n mănuşă; prefer să ajung cu ele direct îngheţate, să mă chinui să le pot folosi decât să le ştiu prizoniere. După cum spuneam, sechele pe creier.

Şi da, nu simţeam frigul în copilărie; da' am destul timp în faţă să deger liniştită, şi pot să sper în fiecare an că nu, nu va ninge şi nu, nu va fi frig. Atenţie, clişeu: am inima caldă, se pune?

Pân' la următoarea amintire, la bună vedere!

28 comentarii:

  1. Reumatism in stare incipienta . Recomand ceva cald , merge si un suflet !

    RăspundețiȘtergere
  2. eu nu suport caciula...si iarna asta a fost cea mai friguroasa din cele 6 petrecute in Cluj...nu stiu cum s-au intors curentii dar anu asta a fost la Cluj mai frig ca la Suceava desi pana acum era invers

    RăspundețiȘtergere
  3. He hee...ce frumoase amintiri...
    Apropo de caciula de cosmonaut - o colega de facultate avea asa ceva - in anul 1 de facultate!!! din aceea alba, lucrata ciorapeste, din copilaria noastra... ne uitam cu totii ciudat la ea - nu stiam daca sa radem sau sa plangem.

    RăspundețiȘtergere
  4. Il mai tii tu minte p-ala din Star Trek cu nush ce gratar la ochi ca altfel nu vedea mititelu'? De zici ca era chiaptanu' de par a lu' mamaia sau clama-banana a lu' mama? Ei, cat tinea grataru' lu' ala, atat mai vezi piele din mine iarna!
    In rest tot setul: izmene Agressive - de fapt colanti de dama din bumbac, da' cin' se uita, tricou, bluza, alta bluza, plovar cu fermoar, geaca groasa, fular cu ditamai nodul in gat, nu care-cumva sa se strecoare frigul, feeeees, cat mai incapator si mai gros, manusi si sosete flausate. Si tot nu-i de-ajuns!
    Asa un fenomen n-ai vazut de cand esti! Garantat!
    Si da, imi maintesc si de halit zapada si supt(blushing) tzurtzuri, basca imi amintesc si de caciula cosmonaut/scafandru, numa' ca a mea era fara motz care sa-ti vina in ochi, motiv pentru care mai primeam bonus un fes pe deasupra ei!

    RăspundețiȘtergere
  5. aaa... mâncatul de zăpadă. de ce făceam asta? off... când mă uit în jurul meu, nu îmi pare rău că uitasem :))

    și eu am sechele cu dresuri. dar nu cu oricare, ci cu alea groase, pe care le purtam în școala primară. mereu, da' mereu cădeau :(( așa că nu port sub pantaloni, în schimb îmi place să port rochii uneori, așa că nu am scăpat de tot :D

    bine că ai semnalizat clișeul, dar nu prea se pune :))))
    eu zic că singură soluție e să te muți în țările calde. easy as that :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Invizibilul - suflet? hmm, interesantă idee... al meu, sau al altcuiva?;))

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mihai Motrescu - în Cluj am purtat o singură dată fes, şi mi-a îngheţat părul; ţurţuri era când am ajuns la facultă:D

    RăspundețiȘtergere
  8. @Alexiuss - Geordi La Forge:D da' chiar că eşti împachetat:P să-nţeleg că reuşeşti să îngheţi şi cu tot şifonierul pe tine:-??

    :))) fără moţ n-am avut, da' oricum nu scăpam de glugă:P

    RăspundețiȘtergere
  9. @IOana - cum adică? tre' să spui cu mândrie: EU AM MÂNCAT ZĂPADĂ!!! oricui, cum prinzi pe unul, pac! îi şi spui:)))

    alea din 1-4 erau nasoale rău, şi mereu se murdăreau imediat, şi clar trebuia să pic într-un genunchi şi să le rup:-??

    da' de ce nu se pune?:(

    pe bune că aş încerca:P

    RăspundețiȘtergere
  10. @clarra - waa...şi nu i-ai făcut o poză, să ne bucurăm şi noi?:(

    RăspundețiȘtergere
  11. Doamne ce amintiri... Ţurţuri, yummy!
    Teroare cu acea căciulă şi mânuşile cu un singur deget. Teroare! Şi cu fularul ăla strâns până îmi ieşeau ochii din orbite. Doamne...

    RăspundețiȘtergere
  12. păi nu se pune pentru că testele mele au arătat că nu ajută la sub -10C. la peste, și în alte situații decât cele meteorologice, sunt sigură că e bine de avut :-)

    păi, go for it. canarele te așteaptă cu brațele deschise!

    RăspundețiȘtergere
  13. Hmmm... Ce nașpa e să tremuri toată iarna și să fii obligat să te îmbraci ca la polu' nord... Și ce bine e să deții centrală proprie și personală! :D Așa nu-s nevoită să am șifonierul la purtător...:))

    Inima caldă?...Clar se pune!:P

    RăspundețiȘtergere
  14. @Liviu - daaa, erau delicioşi ţurţurii în copilărie:P

    eu mă întreb cum am supravieţuit fularului?:-??

    RăspundețiȘtergere
  15. @IOana - mi-ai stricat metafora:(((( cu realismul:((((

    chiar? pe mine special? neee, aştept şi invitaţia, frumos tipărită şi cu numele meu mare-n mijloc:D

    RăspundețiȘtergere
  16. @Inache - :-l da, persoanele cărora nu le e frig:-l da' nu vine ea vara?:P

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu cred că datorită legăturii foarte strânse am ochii acum aşa de frumoşi şi mi-i adoră toţi. :)) Se observă modestia, da?

    P.S. Vreau soaaareee!

    RăspundețiȘtergere
  18. Waaaa...ce rea ai fost...Ar trebui să mă simt vinovată că nu mi-e frig? :) Și, by the way, abia astept să vină vara, îmi place maxim când e cald...:P

    RăspundețiȘtergere
  19. @Liviu - se observă şi se şi aprobă:P şi clar mâinile din cauza mănuşilor:P

    RăspundețiȘtergere
  20. @Inache - nee, ar trebui să te simţi bine pentru că în timp ce noi, restul, tremurăm, tu n-ai nici o taină:P

    daaa...48 de grade să fie:D

    RăspundețiȘtergere
  21. De mâini n-a zis nimeni nimic şi, sincer, nici n-ar avea de ce. :)) Ah, ba da. Prietena şi totodată vecina mea a zis că sunt prea aspre şi mă zăpăceşte cu crema. :)) Dar acum realizez că ai dreptate. Sunt aşa din cauza (lipsei) mânuşilor. :D

    RăspundețiȘtergere
  22. @Liviu - hmm, ascult-o; ştie ea ce zice:P crema face minuni;) chiar şi-n lipsa mănuşilor:D

    RăspundețiȘtergere
  23. :-?? Asta e...:-> Da' să știi că pot da și altora din ea :P

    48 de grade la umbră, sper...:))

    RăspundețiȘtergere
  24. Mai frate, eu nu pot purta izmene, de pilda, mai bine ma ia batul de frig, nu ma impac cu ele si pace :D Si da, detest iarna si gerul din toata inima ;)

    RăspundețiȘtergere
  25. @Inache - da, da, da:)))

    ăsta ar fi raiul; 48 de grade şi nimeni care să se plângă:D

    RăspundețiȘtergere
  26. @teonegura - eşti de-al meu:P îngheţăm, dar spunem "nu" hainelor:D

    RăspundețiȘtergere
  27. :)) adevarul este ca si eu ma imbrac ca un eschimos acum, cu toate ca prietenul imi face obs ca nu port manusi , caciula etc, se parte ca nu am devenit inca un eschimos veritabil :))
    Nu imi amintesc caciula, dar bunica imi lega respectivele manusi cu un snur sa nu le pierd :)))

    RăspundețiȘtergere
  28. @Iris - mai ai timp în anii următori:P adică, eu sper să nu mai fie nevoie anul ăsta:D

    ooo, da, mănuşile cu şnur le-am văzut doar; nu'ş de ce ai mei au considerat că n-am nevoie de şnur:-??:P

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger