.

vineri, 29 aprilie 2011

Nervi invers

Îmi plac persoanele constante. Alea de se comportă la fel cu tine, de la un capăt la celălalt. Fără să sară dintr-o extremă în alta, în funcţie de fazele lunii sau, mai bizar, în funcţie de ora de pe ceas.

Un fost şef făcea în felul următor: dimineaţa ne beam cafeaua hlizindu-ne, ba chiar cumpăra şi biscuiţi de ştia că-mi plac; ne tutuiam şi ne băteam prieteneşte pe umăr. La prânz îşi aducea aminte că el e şeful, şi ţinea să repete asta de câteva ori, başca faptul că nu ne jucăm, muncim. Mai pe seară aşa, decidea că am putea să ieşim la o bere; doar suntem buddies-pals-chumps. Chestia asta mă dădea peste cap, mai ales că salariul nu-l primeam în calitate de angajat, ci de amic; aşa că am plecat.

Îmi plac oamenii care, dacă au decis să nu te placă, fac asta până la capăt. Care nu te fac de cacao până când intri în cameră şi, odată intrat, te tratează de parcă am fi împărţit aceeaşi pâine ani la rând, plus niscaiva aventuri de neuitat, care ne-au legat pe viaţă. Care se hotărăsc din prima dacă te iau în braţe, sau dacă te înjunghie pe la spate. Cărora nu le ia timp să se decidă că-ţi zâmbesc; sau te lovesc; sau îţi zâmbesc; sau.

Înţeleg că, în timp, poate să ajungă să-ţi placă o persoană iniţial indiferentă; sau să-ţi displacă una care-ţi plăcea. Repet, în timp. Da' să te schimbi de la o zi la alta, fără să te poţi hotărî, e mai mult decât bietul meu neuron poate pricepe. Eventual, într-o singură zi, să ai câte 5-6 schimbări din astea, la 180 de grade; over and over again.

Hotărăşte-te: ne ţinem fericiţi de mânuţe, sau aruncăm cu cărămizi unul în celălalt? Nu-mi place montagne russe-ul. Şi nu pentru că am înţeles că e adrenalină pură, ci pentru că nu-mi place senzaţia aia, provocată de urcuşuri şi coborâşuri. Biata mea inimă poate suporta, stomacul nu. Schimbările bruşte şi repetate de atitudine mă fac să mă simt exact aşa.

Dacă ţi-e greu să te decizi, îţi pot uşura muncă. Zi-mi, şi se cheamă călcat pe ficaţi. Constant, până te decizi să mă urăşti de tot. Da' zi, şi se rezolvă. Garantat.

Pân' la următoarea revelaţie, la bună vedere!

13 comentarii:

  1. Mie imi plac oamenii care spun ce gandesc. Decat sa faca teatru mai bine sa iti spun in fata ce au de spus

    RăspundețiȘtergere
  2. You spoke like a true sister of mine! Nu-ti spun cati draci tre' sa ascund eu zilele astea ca sa nu spurc pe cineva! Si tot din motive de ranjit in fata, prietenie de mama-mama, si injunghiat pe la spate!
    Ca asa-i omu', nah, ce vrei? Pana nu-i perfid, nu-i om!

    RăspundețiȘtergere
  3. nush ce-i asa de greu de inteles: "schimbatorilor" le place imaginea ta ce exista-n mintea lor, nu realitatea ... si ii poti depista lejer inca de la primele incercari de a te modela conform acelei imagini din capul lor. restul (actiunilor lor) sunt doar manevre "de razboi".

    RăspundețiȘtergere
  4. @Cristi - înseamnă că ne-am înţelege foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Alexiuss - scoate-i la iveală! lasă-i să zburde nestingheriţi! s-ar putea să te trezeşti doar cu vreo două persoane lângă tine după, dar, frate, cât de liber:D

    RăspundețiȘtergere
  6. @Bianca Dobrescu - aia se cheamă dorinţă de socializare excesivă; şi da, şi mie mi se pare cam ciudată...

    RăspundețiȘtergere
  7. @INTJ - pentru că ar fi mai simplu şi mai fair play cum zic eu; dar da, ştiu, fair play-ul e demult dispărut, nu?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Camelia - n-am de unde sti: traiesc de prea mult timp fara nici un fel de asteptari ...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Camelia - da' cine a zis ceva de pierdut? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. mia placut articolul si consider ca e mai bine sa te feresti de astfel de indivizi.

    RăspundețiȘtergere
  11. @INTJ - păi, dacă le-ai avut, şi nu le mai ai, am presupus că le-ai pierdut:)

    RăspundețiȘtergere
  12. @Bucur - ms, ms; nu prea ai cum să te fereşti... îs din ce în ce mai mulţi.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger