.

vineri, 17 august 2012

De grija altuia - p.7

Am avut în gimnaziu un soi de colege dintr-o specie bizară. Tocilare, invidioase, ambițioase și cu mai mult de-o doagă lipsă. Două la număr. Care voiau amândouă să fie pe primul loc și, mai ales, deasupra mea. Mă, eu nu prea-mi băteam capul. Îmi ieșea, de bine. Nu, la fel de bine. Partea bună era că nu trebuia să-mi calculez eu mediile; mi le calculau ele, cu mult înainte. Dacă voiam să știu ce medie generală îmi iese, era de ajuns să o întreb pe oricare dintre ele. Sau pe amândouă, ca să compar rezultatele.

Am răsuflat ușurată când am scăpat de ele, crezând că-s un caz singular. O anomalie. O eroare a naturii. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că și-n viața matură și reală există unii care nu pot trăi doar trăindu-și viața, ci trebuie să se hrănească cu viața celorlalți. Altfel îs morți.

Unii trebuie să știe tot-tot-tot ce faci tu în viața ta proprie și personală. Dacă nu află, încep să-și dea cu presupusul și-ți inventează o viață pe care tu habar n-aveai c-o ai. Dar dacă ei au ajuns la concluzia asta, trebuie să fie adevărat!

Alții nu se pot mulțumi cu rezultatele proprii și personale în materie de muncă. Nu. Ei nu pot dormi dacă nu știu ce rezultate ai tu, câți bani îți iei, care-ți sunt punctele slabe, ce ar trebui să îmbunătățești, de ce tu iei banii pe care îi iei și ei nu.
Tot ei sunt cei care ar reinstaura stâlpul infamiei și pedeapsa aruncatului cu pietre. Inchiziția ar fi fost mândră să-i coopteze drept colaboratori. Ei sunt Înalta Curte de Casație și Justiție. Orice ai greșit, trece prin ochiul lor neîndurător și ferească sfântul să fi greșit ceva. Îți vei primi pedeapa, stai fără grijă!

Bașca, ăia care se cred vizați în orice discuție la modul general. General? Nu există general! Clar ai spus-o așa, general vorbind, dar în sinea ta te refereai la ei. Și simt nevoia să se explice, să se dezvinovățească, să se scoată din ecuație. Stai, omul lui dumnezeu, că general înseamnă că putea fi oricine. Dacă vorbeam despre tine, ți-aș fi spus. N-are nimeni nimic cu tine, decât dacă continui să te dezvinovățești fără motiv.

Bonus: ăia care vorbesc în numele tuturor. ”Noi credem”, ”noi spunem”, ”noi vrem”. Nu, nu noi, tu. Eu nu fac parte din ”noi”-ul vostru. Pot să-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce spun, iar dacă nu spun, nu înseamnă că am nevoie de purtător de cuvânt. Înseamnă doar că n-am de ce să vorbesc, sau mi-e lene, sau n-am chef. Jos cu ”noi”-ul!

Kill them all! Kill them with fire, before they lay eggs!

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!

6 comentarii:

  1. noi murim de grija ta pentru ca stim exact ce activitati oculte si pagane prestezi. tineam sa precizam.

    RăspundețiȘtergere
  2. sau cum sa construiesti un (nou?) imaginar (continuu!) pe o schela veche.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu am avut astfel de colege in gimnaziu, nu doar 2, ci vreo 4-5. Eu nu-mi doream sa particip la competitia lor ridicola. Cum ai zis si tu, daca-mi iesea, de bine, daca nu, la fel de bine. Dar se pare ca dorinta mea de a fi lasata in pace era imposibil de indeplinit.

    Si acum mai am o foicica cu o conversatie pe care am purtat-o cu una din ele, care suna cam asa:
    Ea: O sa fii prima si-anul asta.
    Eu: Mai avem destule note de primit. Nici nu stiu ce medie am, dar nu cred ca-s prima, oricum.
    Ea: Minti! Scroafo!

    Uneori imi gaseam toate caietele pe jos, calcate in picioare, alteori banca toata mazgalita. N-am sa inteleg niciodata comportamentele de genul asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. să spunem că, la o anumită vârstă, erau copilării. dar lumea se mai și maturizează; sau ar trebui...

      Ștergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger