.

vineri, 28 decembrie 2012

De ce pocnitoarea?

Sau De ce ficatul?
Aia măcar era o trupișoară de teatru. Nu i-am înțeles numele, da` era interesant să faci parte dintr-o chestie teatrală. Pentru o lună. Dup-aia m-a obsedat întrebarea cu de ce anume ficatul, că am renunțat. De ce nu colonul? De ce nu rinichiul? De ce anume ficatul?
Dilemă a adolescenței mele, de ce ficatul a devenit întrebarea majoră când vine vorba despre chestii de neînțeles.

Înțeleg artificiile. Am început cu artificii din alea pe care le chema Steluțe, se aprindeau greu, se stingeau repede, ardeau puțin. Le primeam de Crăciun, le aprindeam de Revelion, le aruncam aprinse de la etajul 9, pân` la etajul 7 se stingeau, da` se chema că ne bucurăm de revelion. Cu steluțe și vin spumant, care făcea POC și păta tavanul, și-apoi fâââss pe covor.
Dintr-o sticlă din aia, de-abia dacă apucai să guști un sfert de pahar. De asta acum îmi iau șampanie când vrea mușchiul meu, nu doar la ocazii. Plus că prima dată m-a luat de cap un păhăruț de șampanie, când aveam 4 ani. Dar asta-i altă poveste.

Deci înțeleg artificiile. Sunt frumoase, wow, ce de culori pe cer, uite ce de culori, ce minunăție, hai să le vedem pe toate și dup-aia să ne retragem undeva unde-i cald și bine. Uităm artificiile, ne extaziem data viitoare când mai sunt, mă rog, să zicem că ține de estetic.
Da` pocnitorile? Ce fac pocnitorile atât de special de insistă toți să-mi facă pilaf timpanul cu ele? Nu fac nimic. Ba da, fac zgomot, dacă-ți explodează-n față te-ai ars, la propriu, miros ciudat, îmi aduc aminte de tunul cu carbit din copilărie, sunt peste tot, în fiecare an îi explodează lu` unu` mâna cu pocnitoarea și, totuși, sunt populare. Oamenii sunt stupizi.

Vrei să pocnească? Ia dinamita și bagă-ți-o-n fund. Nu uita să aprinzi fitilul. Face zgomot pentru veșnicie.

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!

10 comentarii:

  1. Avem artificii betisoare dinalea de sparkle putin si se sting. De la domnul tata meu. Ca anul trecut n-am avut si-am suferit. Avem acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din alea ca atunci când eram mici? și putem să le aruncăm pe geam? :D

      Ștergere
    2. și eu le aruncam pe geam... dar, stând la parter, ajungeau rapid în zăpadă și se stingeau :( drept urmare, mi-am dat eu seama că tre' să le țin în mână, să le agit, să țip fericită și să mă bucur de steluțe până aproape de final. ĂLA era momentul ideal în care trebuiau aruncate! :D

      Ștergere
  2. Ar trebui obligati sa le manince, cu sare si piper:)) Sau sa li se aplice acelasi tratament ca in "Portocala mecanica", de fapt asta nu numai ca i-ar lecui definitiv, dar i-ar si converti la vreo religie:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dacă nu i-a lecuit spaima de a rămâne fără o mână, nu cred că mai au șanse de vindecare...

      Ștergere
  3. Mi-a placut 'Ia dinamita și bagă-ți-o-n fund'. Exact asta gandesc cand aud o bubuiala de-asta nesimtita, mai ales cand tembelii pocnesc in scara sau pe hol. Toate ca toate, dar imi sperie motanul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pisicile, câinele... îs traumatizați de revelion. uneori mă gândesc c-o să fie nevoie să-i trmit la terapie

      Ștergere
  4. Bine totusi ca s-a mai reglementat folosirea pocnitorilor. Acum e "soft" fata de nebunia de acum cativa ani. Nu puteai sa mergi prin piata ca erau tot felul de "afaceristi" care le aruncau printre picioarlee oamenilor ca sa se vada eventualii clienti ca ... pocnesc.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger