În palma mea

Mie-mi plac persoanele care se țin de mână pe stradă, chiar și la 80 de ani. Nu contează că de-abia se mai mișcă, că ocupă o bancă întreagă într-un parc plin de bănci goale, că încurcă circulația, că trebuie să-i ocolesc sau că, pur și simplu, îi văd dintr-un taxi în care eu sunt și ei nu, pentru că preferă să meargă pe jos, ținându-se de mână. Nici măcar nu-mi fac scenarii din alea, în care sunt atât de zgârciți încât nu dau bani pe-un maxi-taxi, cu toate că au pensiile mai mari ca salariul meu.
Faptul că se țin de mână pe stradă, la 80 de ani, îi iartă de scenarii.

Pe-ai mei nu i-am văzut mergând altfel decât de mână pe stradă. De când eram mică, și-mi era rușine să mă gândesc că, poate, chiar se iubesc. De când nu știam ce-i aia iubire și cât de bine e să mergi și să te ții de mână pe stradă. De când ținutul de mână era un gest doar părintesc.

Singurele scenarii pe care le fac când îi văd ținându-se de mână la 80 ani sunt alea în care cu mult, mult timp în urmă, el era probabil de-abia în armată, ea probabil de-abia la liceu, și se vedeau la început de seară, și discutau dulci nimicuri, și mergeau pe aceeași stradă de azi, tot ținându-se de mână. De-abia ținându-se de mână.

Îs povești care, dacă nu li s-au întâmplat lor, unora tot li s-au întâmplat. Și-i văd bătrâni, lenți, de-abia târându-și picioarele, enervanți pentru toți cei care mai au puțin și aleargă, și văd povești frumoase, pornite de la o simplă strângere de mână.

Și mă gândesc că, la 80 de ani, palma mea va fi smochinită, probabil bătrână, probabil mai rece, mai aspră, mai ridată. Dar câte povești va avea de spus, celor care vor avea răbdarea s-o privească...

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

Pachet de blogger

Am spus că nu m-aș muta de pe blogger.
A trecut timpul. Mă bate gândul să mă mut pe domeniu propriu. Un .ro doar pentru mine.

De asta mi s-au aprins beculețele când am citit că Lucian Florescu, în combinație cu cei de la namebox pun la bătaie un domeniu plus găzduire advanced pe o perioadă de 12 luni. Condiție? Să spun de ce îmi doresc un domeniu într-un comentariu și să fac această postare.

Și de ce-mi doresc un domeniu? Pentru că vreau altceva. După 3 ani de blogger, it`s time to move on. Vreau o mai mare libertate, vreau să mă joc cu tema, statisticile, logo-ul din nou, fără să renunț la ce am adunat în timp. Vreau să mă mut, nu s-o iau de la capăt. Oricine vrea, la un moment dat, o casă nouă; la fel cum vrei o rochie nouă, un parfum nou, sau o carte nouă. Fără să renunți la celelalte, care au fost și ele noi, cândva.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

Ce-ar crede dacă

Nu ești propriu creat. Nici independent. Nici unic, așa cum spun unii c-ai fi unic, până-și dau seama că le place varianta aia, în care zeul suprem a tăiat omul în două, dându-i veșnica misiune de a-și căuta jumătatea. Nu ești nici măcar suma propriilor alegeri, pentru că fiecare alegere a depins și de alegerile celorlalți, și de cum te-au privit când ți-ai luat geaca fuchsia într-o lume de tricouri negre, și de cum s-ar uita dacă ți-ai pune tocuri, și de cum te-au judecat măcar în gând când ai spus că-ți place nu știu ce melodie proaspătă și foarte comercială.

Ești un ”ce-ar crede dacă”. Indiferent de cine e cine ar crede. Ce-ar crede ea dacă m-aș îngrășa 20 de kile. sau dacă m-aș tunde. Ce-ar crede mama dacă aș adopta 3 copii negri. Bunica, dacă aș trece la mahomedanism. Pisica, dacă i-aș mai aduce 3 pisoi. Amicul de bere, dacă i-aș spune că azi beau suc. Colegul de muncă, dacă i-aș cere bani împrumut. Șeful, dacă mi-aș lua o lună de concediu fără plată. Vânzătoarea de la magazin, dacă aș cumpăra 10 beri o dată. Ăia de la concert de metale grele, dacă aș veni în tricou roz cu volănașe. Șoferul de taxi, dacă mi-aș aprinde o țigară. Vecinul, dacă uit sonorul mai tare când mă uit la porn. Oricine, dacă află că îmi place porn-ul violent. Preotul, dacă nu fac cruce în biserică. Vară-mea, cu care nu m-am mai văzut de 15 ani, dacă o invit la o bere.

Ce-ar crede dacă. Mai mici, mai mari, peste care treci, care te afectează sau nu, la care renunți, de care ții cu dinții, imaginea pe care ți-ai creat-o nu pentru că ești bine-crescut, mizantrop, altruist, jemenfoutist, tolerant, rebel, supărat pe viață sau optimistul perfect, ci pentru că ești egoist. În sinea ta, orice ai face, ești egoist. Chiar și cel mai mic gest altruist îl faci tot pentru că te simți tu bine. În întuneric, nevăzut de nimeni, dai bani cerșetoarei de la colț nu pentru ea, în primul rând pentru tine. Nu pentru ce-ar crede, ci pentru că, atunci când o să-și cumpere o pâine, o să se gândească la tine.

Ia fiecare gest mărunt. Te speli pe dinți dimineața. Bei o cafea ca să-ți revii. Faci un duș. Te-mbraci. Îți pui șosete. Îți cumperi țigări. De unde-ți cumperi țigări. Cum spui ”mulțumesc frumos” atunci când chemi taxi-ul. Chiar și negativul tot cu ce-ar crede dacă îl faci. Ce-ar crede dacă scriu asta. Ce-ar crede că cred că crede că am crezut când am scris asta.

Ca să fim suma propriilor alegeri ar trebui să fim în cuști individuale, cu mâncarea și apa care vine printr-un tub, fără contact cu persoane reale, pipăibile cu mâna, și chiar și atunci s-ar putea să întrebăm ce-ar crede tubul dacă am bea direct din el, fără să așteptăm să se umple bolul.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

”Țigan”, ”jidan”, ”homalău”

S-au isterizat găinile că nu mai au voie să spună unui rrom ”țigan”, că-și iau amendă majoră. S-au isterizat, au adus argumente cum că de ce n-ai voie, și cum să-i mai spui de acum încolo, ba chiar am văzut unu` care se dădea cocoșel direct pe wall pe facebook, băgând sinonime urâte și dezvelindu-și pieptul martir, mai ceva ca Mel Gibson în toate filmele dramatice, cerând amendă. Ce rău a fost și ce rebel. Ce n-a luat cocoșelul în calcul e că îți iei amendă dacă îi spui țigan lu` unu` în față, nu dacă te dai tu coios pe fb, printre prieteni.

În genere, pe ăia pe care-i știu eu, nu-i faci țigani decât dacă ai o dorință totală de a muri. Că dacă li se pare că i-ai jignit, te taie. Atât de simplu. În rest, de ce ai merge prin oraș și te-ai lua de om, făcându-l țigan? Ce ți-a făcut? Ți-a furat caii? Dacă ți i-a furat, și tu te aperi făcându-l țigan, am eu vaga impresie că o să primeze fapta lui, și nu-ți mai dă nimeni amendă. Dacă nu, știind că există legea, cred că ești retardat dacă-i zici așa.

Ține puțin de bun-simț să nu folosești injurii rasiale. E o lege la fel de normală ca aia care spune că evreul te poate da în judecată dacă-l faci jidan. Sau ungurul, dacă-i zici bozgor. Sau gay-ul, dacă-l faci poponar sau curlangiu. Negrul - cioară. Persoana cu deficiențe - handicapată.  Ține de dreptul la demnitatea personală. Ține de legea antidiscriminare. E, din nou, vorba de faptul că întâi suntem oameni, și dup-aia avem sex, apartenență rasială, orientări sexuale, politice, blablabla.

Da` nu, că e vorba de țigani. Așa, și? Am cunoscut oameni care spun că urăsc țiganii, fără ca ăștia să le fi făcut nimic. Doar c-au auzit povești, sau au avut ei o cumnată, a unei bunici din partea vărului de-al treilea al cărui portofel a fost furat de-un țigan. Și eu am cunoscut români care fură, da` asta nu înseamnă că urăsc toți românii. Sau că-i urăsc pe ăia care i-au furat pe alții. Am alte criterii după care urăsc și, de fiecare dată, tre` să-mi fi făcut mie ceva. Nu că am auzit că i-a făcut lu` Cutare. Și nici unui evreu n-o să-i spun ”jidan” pentru că spunea bunică-mea că erau nașpa, și trăgeau la cântar și miroseau a usturoi. N-am cunoscut nici un evreu, sau dacă am cunoscut nu se încadra descrierii. Deci, nu mă afectează.

Doar că găinile tind să ia personal orice găinaț în care n-au călcat. De parcă până acum, până să existe legea, ar fi mers pe stradă împrăștiind ”țigan” în stânga și-n dreapta. De parcă ăsta era singurul cuvânt pe care-l știau și-l foloseau. De parcă le-ai luat demnitatea, interzicându-le să atenteze la demnitatea altora.

Simplu: mi se pare normal să-ți iei amendă dacă spui unui copil la școală că nu vrei ca plodul tău să stea cu el în bancă, că-i țigan. Sau pentru că-i refuzi unuia job-ul, pe motivul ăsta. Că și mie mi-ar plăcea să-și ia amendă ăla care mă face homalău. Simplu și frumos. Că ne naștem egali, chiar dacă mie nu-mi convine că am drepturi egale cu găina care mi le încalcă.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

Despre transportul în comun, lamentări, Facebook și săpun

Acum s-au mai liniștit. Aparent. Sper că total. Da` ce hau-hau, ce scăndălău, câte păreri, teorii ale conspirației, vaiete, pumni ridicați în aer, că primăria reduce numărul de autobuze. Și nici măcar nu are de gând să le reducă pe alea de la orele de vârf, ca să zici că afecta atât de multă lume. Adică dimineața și după-amiaza, când se duce tot omul liniștit la școală/serviciu vor fi tot atâtea mașini. Nu impactează decât populația care are de gând să stea la 10 din noapte să aștepte autobuzul.

Da` nu, că vezi tu, că s-au panicat găinile, că or să fie nevoite să stea ca păstăile în conservă, că n-or să mai aibă loc, c-o să miroasă mai tare a transpirație și a picioare nespălate, că și-așa sunt prea mulți pensionari în autobuze, unde să mai încapă și studentul silitor, care ține musai să ajungă la curs, că primăria vrea de fapt să scoată mai mulți bani pe spinarea omului de rând, obligându-l - repet OBLIGÂNDU-l - să ia un maxi-taxi, și câte și mai câte.

E simplu: nu vrei să stai înghesuit, ia alt autobuz. Sau un maxi-taxi. Sau un taxi. Sau mergi, în pana mea pe jos, dacă te știi cu probleme la inimă.
De mirosit miroase oricum, și nu e vina primăriei că românul nu se spală și pute a de toate, e vina fiecăruia, că e nesimțit și-i place să înoate în zeama și aroma proprie. Și nu te-am văzut împărțind săpun prin autobuze, ca să sugerezi subtil că nivelul de poluare mirosibil e mult peste limitele admise de bun-simț. Și nici în Constituție n-a propus nimeni să fie spălatul obligatoriu.
Pensionarii în autobuze or să fie constant, că e musai să se ducă în fiecare dimineață în piață să-și ia câte o ceapă. Dacă și-ar lua un kil de ceapă la-nceput de lună, n-ar mai popula autobuzele. Da` ei au chef de plimbare și de socializare și până nu pune cineva în practică ideea cu autobuze speciale pentru pensionarii care-și târâie pârțul dintr-o parte în cealaltă a orașului, n-o să fie altfel. Că nici să le interzici să iasă din casă n-ai cum, că lovești direct în dreptul omului de a fi liber, senil și plimbăreț.
Iar dacă primăria vrea să facă mai mulți bani, într-adevăr, atunci e dreptul ei. Ia-ți și tu o primărie și fă bani, dacă nu-ți convine că alții se îmbogățesc în timp ce tu stai cu degetul în gură și te plângi.

Vreo două zile facebook-ul meu a fost plin de lamentări. Câte un articol revoltat dezvolta teoria conspirației, mulți în loc să vină cu informații puneau paie pe foc și dilema mea majoră e: de ce nu iei dracu`taxi-ul dacă nu-ți convine autobuzul? Că ai abonament gratis. Dacă e gratis, te mulțumești cu ce ți se dă. Nu poți cere cameră de 5 stele și să mai ai și pretenția să fie gratuită. Că e mai ieftin cu autobuzul. E mai ieftin, nu e de calitate. Citește partea cu camera. Că n-ai bani de taxi. Păi, poate ai avea dacă n-ai sta cu curu`-n mână, plângându-te de nedreptatea transportului în comun. Și, cel mai important, dacă n-ai bani, nu vrei să iei autobuzul și te dezgustă municipalitatea, trezește-te cu juma` de oră mai devreme, ia-o la pas alert și ajungi rapid, confortabil și sănătos la destinație. Și eviți și riscul de atac cerebral și atac cardiovascular care te paște dacă te mai agiți în jurul cozii. Aviz lătrăilor.

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!

Constituția revizuită e pentru idioți

Nu pot să-mi dau seama dacă România e o țară de tâmpiți sau doar tâmpiții ajung sus și încearcă să-și impună punctul de vedere în probleme politice.
Inițial am zis că nu mă afectează faza cu revizuirea constituției. N-au decât să definească familia ca o uniune între ”om și muiere”, că nu mai au mult până acolo. Să scoată căsătoriile gay în afara legii! Vezi dacă-mi pasă. Oricum nu cred în instituția căsătoriei, orice căsătorie are dreptul și la un divorț, știu toate efectele benefice ale unui măcar parteneriat civil, știu că ar fi mai bine pentru cei care chiar vor o familie etc, etc, etc. Dar, în mod bizar, nu m-a afectat neapărat partea asta a revizuirii. Sau doar pentru atâta lucru n-aș ieși din casă, dacă s-ar ajunge la referendum.

Problema a apărut când am văzut că nu e singura inepție care s-a propus. Când am realizat că e ca la școală, unde fiecare vine cu câte o idee, cu ce a mai visat el azi-noapte, în vis i s-a părut de bine, și s-a gândit că de ce punctul lui de vedere să nu apară în constituție? Tot e o listă deschisă. Păi, și eu noaptea visez că pot să zbor dacă mă arunc de pe o clădire, da` asta nu m-a motivat chiar să mă arunc de pe o clădire, să văd dacă merge.

Revenind. Ideea cum că ateii nu pot fi secretari de stat, miniștri sau președinți m-a lăsat mască. Asta în condițiile în care, cu o săptămână în urmă, Papa declara că poți fi și ateu și să ajungi în rai, atât timp cât ești un om bun. Adică, PAPA. Ăla mare. Capul creștinătății. Omul care ar trebui să motiveze cât mai multe persoane să fie catolice. Ăla care știe cel mai bine că ateii erau arși pe rug în perioada Inchiziției. Pana mea, succesorii lui învârteau grătarul, în timp ce presupuși eretici mureau în chinuri groaznice. Da` catolicii au evoluat. S-au modernizat. Au priceput că oamenii susțin religia și că, dacă-i omoară pe toți sau le dă vot de blam tuturor, or să rămână c-o hordă de babe crăcănate, care or să moară într-un final și, o dată cu ele, se duce dracu` toată biserica pe care au construit-o timp de 2000 de ani.

Da` nu, frate, că românii sunt mai catolici ca papa, și ei nu pot să admită ca un ateu să-i conducă. Oricât de deștept ar fi, oricât de multe idei bune ar avea, el trebuie musai să aibă apartenență religioasă. Să poată jura pe biblie. Păi, asta exlude din start un președinte de religie ebraică, musulmană, budistă. Poate omul a fost botezat ortodox și a descoperit la 40 de ani că Buddha îl satisface mai mult. Cu ce îi afectează asta capacitatea de a fi președinte? Din câte știu, nu suntem un stat religios. Nu suntem Vaticanul. Mi s-ar părea ciudat ca un budist să fie Papă, dar președinte de România - unde e relevanța?

În stilul ăsta mai au puțin și propun excluderea femeilor din politică, ba chiar retragerea dreptului de vot pentru femei. Că tot sunt muieri, bune doar de procreat, crescut copii și întemeiat familia tradițională. Ba să mergem și mai departe: cine nu are apartenență religioasă, să facă închisoare. Persoanele gay să facă închisoare. Mamele singure, la fel. Domnul interzice desfrâul, deci sexul înainte de căsătorie să fie pedepsit conform legii. Sexul în 3 - exclus și cu amendă. Ce mai interzice domnul? Băutura - să închidem barurile! Iarba dracului - să interzicem țigările! Ba, mai bine, toată lumea tre`să fie religioasă, să meargă de cel puțin o dată pe săptămână la biserică, postul să fie obligatoriu, să reinstaurăm stâlpul infamiei și pedeapsa aia publică, cu aruncat de roșii în piața mare. Să ne întoarcem la 1500, zic!

Lumea toată evoluează. Drept de căsătorie și adopție gay, papa revine asupra ideii de ateu condamnat la iadul veșnic, Olanda are marijuana legală, circumcizia feminină e pe cale de dispariție, oamenii au început să se deștepte, să fie mai toleranți, mai permisivi, ce face românul? Își bagă mai adânc nasul în cur și numește asta evoluție.
Pentru prima dată îmi doresc o dictatură, eventual militară, să se sature toți lătrăii de lipsa de drepturi și de restricții și să realizeze că întâi contează că ești om. De-abia dup-aia urmează restul atributelor și, cel mai probabil, restul atributelor îi impactează pe cei care te cunosc, care te suportă, te iubesc, te urăsc, treaba lor; în nici un caz pe restul turmei, care ar trebui să te vadă doar om.

Și, repet, pentru prima dată de când am drept de vot, dacă se face referendum, mă duc. Pentru că idioții trebuie să priceapă că da, există români proști care pot fi manipulați, dar nu suntem un popor de proști. Sunt și oameni deștepți, care reacționează atunci când prostia le ajunge până-n gât. Și-s mai mulți decât ăia care-ncearcă să-i sufoce cu prostie.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!

De ce copilul tău nu e geniu

Nu știu cum se face că, mai nou, toți micuții sunt genii. Ba genii Mozart, ba genii Nadia Comăneci, ba genii Nureiev, în toate domeniile posibile, chit că încă nu știu să-și lege șireturile și, cel mai probabil, încă nu fac propoziții complete.
Eu înțeleg că tre` să te ocupi de el și să-i inspiri dragostea pentru artă și frumos, că trebuie să-l ajuți să-și descopere talentele ascunse și să-l ajuți să le cultive pentru mai târziu, da`nu pricep de ce i le bagi cu forța pe gât. În cele mai multe cazuri plodul tău n-are nici un talent și tu insiști să-l chinui cu tot soiul de activități în loc să-l lași să râcâie fericit în pământ c-o furculiță și să-ncerce să vadă ce gust au râmele. Crud!

Am avut noroc că ai mei mă ascultau cu juma` de ureche, mă duceau unde miorlăiam eu că vreau și, în secunda doi, când realizam că n-am nici o treabă cu respectiva activitate și decideam că nu mai vreau, mă lăsau dracu` în pace, să râcâi pământul. Am vrut gimnastică, am realizat că nu reușesc să mă cațăr pe bârnă; am vrut înot, am realizat că apa îmi intră în ochi și, mai ales, în urechi; am vrut să cânt, am realizat că am voce de măgar autentic; am vrut să fac tenis, era centrala din fața blocului, de care loveam mingea aia până se isterizau vecinii; am vrut judo, eram prea înaltă; am vrut instrument, mi-a făcut bunică-miu un fluier dintr-o țeavă și i-am disperat pe ai mei până când fluierul ăla a dispărut într-un mod inexplicabil.

Singura chestie de care m-am ținut, a fost scrisul. Și nu pentru că au vrut ai mei, ci pentru că am vrut eu. Printr-a patra am scris cea mai stupidă poezie posibilă, care mi se părea genială. Deja mă vedeam mai ceva ca Eminescu. Da` n-a fost să fie. Mi-am dat rapid seama că poezia nu e de mine, și n-am insistat să-mi public volum cu versuri de genul ”steaua mea e cea mai mare/ea sub soare loc nu are”.

Dar copiii din ziua de azi sunt forțați să fie genii. Copilul vecin e un copil normal, acum că a mai crescut și nu mai țipă din 5 în 5 minute după bunică-sa. E un copil normal în aparență, pentru că nu poți să-ți dai seama cât e de special doar văzându-l și pentru că are niște talente ascunse de care muritorul de rând nu-și poate da seama, decât dacă e vorba de proprii lui părinți. Copilul face balet. N-are nici o treabă. Plod mic, bondoc, care de-abia se ține ca lumea pe picioare. Dar el va fi următoarea stea la Balșoi. Să fie, îi urez. Nu mă deranjează să facă fandări și să poarte poante.

În schimb mă deranjează cumplit că mai e și un mic Mozart. Care face game de la ora 10 dimineața până aproape de prânz. Când eu dorm. Obsedant, repetitiv, un Frere Jacques chinuit pe clape, un Frere Jacques care se răsucește în așternuturi, la fel de tare pe cât mă răsucesc eu. Clapele alea mă fac să am coșmaruri. Mă simt ca-ntr-un thriller. Bun, dar thriller. Și nu merge nici cu perna-n cap, nici cu muzica-n urechi, că răsună alea prin saltea. Repetitiv, obsedant. Și-mi vine să le explic părinților că, dacă plodul ar fi avut într-adevăr talent, acum cânta Sonata Lunii, nu strica un cântecel banal și nesuferit. N-ai cu cine.

Acum aștept momentul în care plodul o să apară cu chitara-n curte zdrăngănind Mariachi și momentul în care o să mai crească, și-o să-nceapă să scandeze din Iliada. Atunci o să pot să-l strâng de gât liniștită, pentru că e pe proprietatea comună și eu sunt în legitimă apărare.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!

Sunt gay și sunt ok - p.3

Sunt gay. Sunt gay. Sunt gay.
Gata? S-a săturat toată lumea să audă asta? A aflat toată lumea? Cei care mai aveau dubii și le-au risipit? Se simte cineva mai deștept acum că am afirmat asta de 3 ori într-o singură propoziție, chit că am mai spus-o de multe ori până acum? Poate toată lumea să doarmă liniștită la noapte? Se poate trece la următoarea dilemă, gen pivnițele Vaticanului sau cum au fost construite piramidele?

Oamenii care contează pentru mine știu asta, pentru că le-am spus-o direct. Oamenii care mă cunosc o știu, pentru că n-am ascuns niciodată. Faptul că nu mă duc la fiecare persoană pe care abia o cunosc să-i spun asta e din același motiv pentru care nici o persoană hetero n-o să se recomande ”sunt Cutare și sunt hetero”. E o chestie de bun simț, o chestie care ține de cât de mult vrei să împărtășești celorlalți din intimitățile tale și nu-i în nici un caz relevantă pentru tine ca persoană.
Cine te place, cine se simte bine cu tine, o face pentru cine ești, nu pentru detaliile sordide din dormitor.
Cine mă citește, o face pentru ceea ce scriu și nu cred că așteaptă nimeni postarea AIA în care o să descriu cum am făcut sex pe șifonier, ce desuuri purtam sau cum pot să stau într-un picior, c-o vază pe cap, în timp ce 5 blonde focoase încearcă să mă fac să-mi pierd concentrarea.

Ce fac în spațiul personal e strict problema mea. Atât timp cât nu las să-mi fie cunoscut spațiul personal, nu-nțeleg de ce unii se-ncăpățânează să mi-l inventeze. Să mi-l creeze, să-și imagineze ce și cum fac, să știe mai bine decât mine unde am fost, cu cine și clar ce s-a întâmplat după.
Da, lumea vorbește. Și nu poți să pui dop lumii, să se oprească din vorbit. Da` nu-nțeleg de ce sunt eu un subiect mai bun de discutat decât Cutare care se mărită și rămâne însărcinată. Dă-ți cu părerea despre cum a rămas aia însărcinată. Crează-i spațiul personal. Decorează-i dormitorul. Discută despre poziția în care era când a aflat c-o să aibă băiat. Sau, mai bine, discută despre viața ta proprie și personală. Vino cu fapte, nu cu invenții. Vorbește despre ceea ce cunoști și știi sigur.

A, scuză-mă, poate viața ta nu e deloc interesantă de discutat. Poate e atât de tristă, încât crezi că nu merită povestită. Poate pentru a deveni interesantă tu, ca persoană, trebuie să mă vorbești pe mine. Eu nu mă simt bine pe post de catalizator pentru viața ta insipidă, incoloră și inodoră. Dacă te-aș fi găsit interesant, te-aș fi întrebat de viață. Dar cel mai probabil nu știu exact cum arăți, și tu te trezești să-mi faci profilul psihologic. Nu mă interesează ce mănânci dimineața, ce muzică-ți place sau ce culoare au cerșafurile tale. Pentru mine nu exiști. Mai interesantă e vânzătoarea care mă aprovizionează cu țigări.

Dacă pentru mine nu exiști, lasă-mă să nu exist nici eu pentru tine. Fă abstracție de persoana mea. Ești curios, încearcă. Spui că e scârbos ce fac eu, dar de-abia aștepți să mai fabulezi oleacă. Ce-i mai scârbos: ce fac eu, sau tu care vorbești despre asta? Ce-i mai grav: că eu sunt eu, sau că tu nu poți fi tu decât dacă trăiești prin mine? Și cred că ai orgasm mai repede dacă te gândești cât de nefirească sunt eu, da` nu-s canal de porno. Pentru asta există internet nelimitat.

Și dacă ai impresia că nervii mei sunt calmi, nu-s. Dar dacă ar fi să pun în cuvinte totul, mi-e că ți-ai da seama cât de patetică e viața ta, te-ai așeza în cur în mijlocul străzii și-ai aștepta camionul. Iar eu nu te vreau pe conștiință.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!