Capul celor 11000 de fecioare

Leapșa. În dublu. De la Music Infusion și de la Ina. Lejer, ca de duminică.

Reguli:
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat si formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizeaza 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i
6. Nu da tag-ul inapoi !

Imagine:

11 lucruri despre mine:
- îmi plac chestiile simple în general, și alea complicate dacă le complic eu
- ador să dorm, să mănânc, să vorbesc; mai ales să vorbesc
-  dimineața mea începe cu o cafea și o țigară
-  mă omoară frigul și învii pe caniculă
- mă enervez rapid, și-mi trece repede
- pot vorbi ore-ntregi fără să spun nimic
- am dileme și manii ciudate
- ”ciudat” e de bine, pentru că nu-i ”normal” și ”normal” e prea obișnuit, deci plictisitor
- 2 tatuaje și 13 pierce-uri
- de-abia aștept să mă tund
- niciodată nu știu exact ce să spun când mi se spune: ”zi ceva despre tine”

Întrebări la care trebuie să răspund. Două seturi, pentru că unul singur ar fi fost prea simplu.
MusicInfusion:
1. Carte preferată
Greu să aleg. Dar cea mai citită e ”Toate pânzele sus”
2. De ce ți-ai ales profilul ăsta
Profil de?
3. De ce blogspot și nu wordpress
Blogspot-ul mi s-a părut mai simplu de utilizat
4. Fază retardată de când erai copil
Îmi plăcea să mă joc în șifonier, sub masă, în cămară, oriunde cât mai strâmt și mai ascuns
5. Ca animal de companie vrei...
Am câine și pisici. Nu cred că mai vreau încă pe cineva
6. Visul tău de copil
Să fiu ca Silvia Conti din La piovra
7. Versul preferat dintr-o piesă
Greu de ales. Ultima manie: ”...a black beard, a cigar, Jesus Christ with a gun...”
8. Proză/poezie
Proză
9. Om de cultură pe care nu-l suporți
Pruteanu. George Pruteanu
10. Ce-am făcut vara asta
Plajă. Muncă. Plajă. Fun.
11. Cum stai cu prejudecățile
Îmi place să cred că n-am.

Ina:
1. dilimandrit, zevzec, hapciulitic
2. toate trei
3. dinții de calorifer, capul de tastatură
4. se-nroșește când bea prea mult
5. cu mâna
6. doar dacă e noapte
7. evident
8. în nici un caz Porfirie
9. 哼，哼
10. era acolo de la ultimul potop
11. uneori

Întreb eu:
1. De ce ai face leapșa asta?
2. O decizie pe care ai luat-o, și-ai schimba-o
3. ”În dragoste și-n război, totul e permis”. Adevărat sau fals?
4. Ce întrebare te face să te fofilezi?
5. Subiecte tabu
6. Obiectul de care nu te desparți
7. Muritor sau ne
8. Ce te întristează
9. Ultimul coșmar
10. 3 filme de văzut neapărat
11. Urăști să...

Vorba lu` MusicInfusion, oracol de gimnaziu. Catchy.

În ordine de ultimele postări, merge la:
Ana
Lizu
Forfecutsa 
Cudi 
Daniel 
Addicted 
IncaVisez  
Cristina Cioba 
Chrissy
Miss I.
Luna Pătrată

Pân` la următoarea leapșa, la bună vedere! 

Leapșa 1

Se cheamă leapșa 1 pentru că n-am mai răspuns la vreo una de hăăt, demult. Un an întreg fără lepșe.


Daniel trimite leapșa primită de la Andreea și, la ora asta, nu pot refuza. Să vedem, deci:

1. Scrie 3 lucruri pe care ştii sigur că le vei face maine.
Duș, cafea, țigară.

2. Scrie 3 dorinţe care nu ţi s-au îndeplinit încă.
Pentru că știu sigur că dorințele mari nu le exprimi dacă vrei să se îndeplinească, scriu: vopsea de păr d`aia cu o culoare cât mai ciudată, 45 de grade la umbră și să nu mai dea Cami draperiile jos...

3. Scrie primul cuvânt care îţi vine in minte.
Primul.

4. Ce auzi în acest moment?
Brad Paisley, Alison Krauss - Whiskey Lullaby

5. Dacă ai putea pleca in vacanţă cu orice scriitor/scriitoare, pe cine ai lua cu tine?
Nu cred că aș vrea să-mi petrec vacanța cu un necunoscut, oricât de scriitor ar fi el.

6. Care e cea mai ieşită din comun activitate a ta?
Clar totul. Altfel ar fi obișnuit și n-aș mai fi eu. A se aprecia modestia.

7. De cine te-ai speria: stafia lui Michael Jackson sau de Britney Spears tunsă la chelie?
Ce-ar căuta oricare dintre ei doi la mine?

8. Scrie ceva de încheiere...
Asta a fost leapșa.
Se duce la cei ”de dimineață” dac-o vor, și la restul care-o vor.

Pân` la următoarea leapșă, la bună vedere!

Muzical

Leapşa, cu de la Torden citire. Una cu sunet. Şi cu muzică. Şi-ncep:

1. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care nu-ţi vine să crezi că ţi-a plăcut când erai mai tânăr.
Greu. Stratovarius şi Axel Rudi Pell. Nu mă mai omor după ei.

2. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care o / îl urai în tinereţe şi pe care acum o / îl adori.
Să spunem că nu mi s-au schimbat radical gusturile. Dar merg pe Peaches. Nu-mi plăcea şi pace bună. Acu' îmi place de mor.

3. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care a trecut testul timpului, care îţi place de la început şi până acum.
Rammstein.

4. Numeşte un cântec căruia nu-i poţi rezista şi te apucă bâţâiala sau datul din picioare.
Metallica - Whyskey in the jar.

5. Numeşte un album de pe care îţi place să asculţi fiecare melodie.
Mylene Farmer - Innamoramento.

6. Numeşte o formaţie sau un cântăret de care eşti atât de sătul/ă încât îţi doreşti să nu mai auzi în veci de ea/el.
Nush... Tot ce e extra comercial şi care mă intoxică prin toate taxi-urile.

7. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră şi tu nu-l poţi suferi.
Să-mi fie cu iertare, Iron Maiden.

8. Coverul tău preferat.
Cu care să încep???
Robbie Williams - My way. Live - I walk the line. Lucas Silveira - Heartless.
Şi mai sunt, da' e o listă interminabilă.

9. Cântecul sau formaţia preferată în secunda asta.
Serj Tankian - Baby.

Şi s-a terminat când începusem să-mi intru în ritm... Leapşa e, ca de obicei, pe bază de autoservire.

Pân' la următoarea leapşă, la bună vedere!

A patra pe dreapta

Lepşuită de dimineaţă. Se ia folderul cu poze, se alege al patrulea folder şi, din el, a patra poză. Se publică a patra poză şi se explică. Asta pentru că mi-a pasat-o Catwoman...

Şi cică tre' s-o şi explic... Păi, eram eu cândva mică, şi s-au decis ai mei că e momentul să mă duc la grădiniţă. Poza cu pricina e undeva pe la Crăciun, prin '88 zic eu, iar aia de stă în stânga mea e crăiasa zăpezii, care mă enerva teribil pentru că avea părul lung şi-o chema Raluca. În dreapta cum te uiţi la poză, urmează Nina, două fete pe care nu le mai ţin minte neam, încă o Raluca, Aura şi Oana. Toate fulgi că, de, n-aveam nici una părul la fel de lung ca Raluca unu.

Acestea fiind zise, leapşa ar trebui să se ducă la alte 4 persoane. Dar cum mă simt darnică azi, zic să se ducă spre toţi cei care se-ncumetă.

Lepşuiţi fericiţi!

Blog de blog 2010

Cică e leapşa anului; cică toată lumea poate să spună ce-i place, şi pe cine place; cică orice e permis. În Blog de Blog 2010, adică. Aşa că, de ce să nu-mi dau şi eu cu părerea?

Cu lăbuţa pe inimă spun că a fost greu să întocmesc lista. Da' m-am descurcat pân' la urmă... Ca să nu vă mai ţin în suspans, TADAAAAMMMM! Nominalizările mele:

1. Marele premiu - Pentru că-mi place - Grapefruits şi - dacă tot se poartă autonominalizările - Erase Rewind.

2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie) - Joacadeamine, My coffe cups, Călin Hera
şi oleacădemov.

3. Blogul cu cel mai mult umor - Hazlii, Blue Nights şi, din nou, Erase Rewind.

4. Cel mai bun cititor/comentator - Miss Sunshine şi Blue Nights.

5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei - Evergreen.

6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic -

7. Cel mai informat blogger - Gigelitatea.

8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă - Rebel Yell.

9. Cel mai bun blog al unui ziarist - Cati Lupaşcu.

10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri - Gigelitatea.

11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) - Nucu photography.

12. Cel mai bun blog de sport -

13. Cel mai bun blog de muzică - Teo Negură.

14. Cel mai combativ blog - Erase Rewind, indubitabil.

15. Cel mai activ blogger - Grapefruits şi FetiţaJunglei13.

16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri - Umograf.

17. Blogul pasiunii - Diary of a beauty addict.

18. Premiul de popularitate - Terra.

Frate, a fost greu, dar am reuşit... Oricum, topul e pe bază de leapşă, deci cine doreşte îşi poate face singur-singurel topul propriu şi personal. Pe bază de autoservire, ca de obicei.

Leapşa la onor

Triplă leapşă de la Miss Sunshine. De onorat că, de, aşa e frumos.

1.Peste prima trec rapid; nu de alta, dar în primul rând n-aş avea încredere în nici un scriitor să-mi scrie biografia şi cărţile fac prea mult parte din mine ca să le divulg...

2. Un ceva: cafeaua de dimineaţă plus ţigara.
O melodie: numai una? Să spunem că acum... Carla Bruni - Pourtant quelqu'un m'a dit.
Un film pe care vreau să îl văd: The kids are allright.
Mă uit la: monitor. Probabil o să-mi iau M.A.S.H. Nu ştiu.
Vreau să mă uit la: Capcana timpului...
O formaţie: Rammstein.
Un citat: What starts in chaos, ends in chaos.
Îmi doresc: O singură chestie. Da' cum mi-s timidă, n-o să spun care.
Un cuvânt care te face să îl pronunţi de nenumărate ori: Indubitabil.
Dacă ai putea schimba culoarea cerului: N-aş face-o. Îmi place prea mult albastrul.

3. SUNT: acidă, cinică, realistă; vărsător...
AŞ VREA: vezi răspunsul de mai sus.
PĂSTREZ: de obicei toate chestiile care mi se par importante.
NU-MI PLACE: să fiu minţită, să fiu vorbită pe la spate şi să mi se pună-n cârcă lucruri pe care nu le-am făcut.
AUD: tot. Că nu se vede, asta e altă parte a problemei.
ÎMI PARE RĂU: pentru destule chestii.
ÎMI PLACE: să stau la un pahar de vorbă, să ascult muzică; pisici, filme, cărţi; să fac cadouri.
NU SUNT: diplomată, tolerantă, nesinceră.
DANSEZ: nu mai.
CÂNT: fals.
NICIODATĂ: nu mint.
RAR: las pe cineva să mă cunoască.
PLÂNG: nu mai.
SUNT CONFUZĂ: acum? Da. Da' o să treacă.
AM NEVOIE: cine ştie cunoaşte.
AR FI TREBUIT: oricum nu schimb nimic, de ce m-aş gândi?
AŞ PUTEA: tot ce vreau, pot.

Leapşa e pe bază de autoservire, ca de obicei.

Prima amintire, ultima leapşă

Dianna s-a gândit probabil că la vârsta mea nu-mi mai ştiu care-mi e prima amintire... Aşa că voi fi foarte "scurtă"; prima chestie pe care o ţin minte bine de tot e că plecam cu trenul, undeva la munte, cu bunica, şi mama rămânea pe peron. Habar n-am dacă din punct de vedere cronologic n-or fi şi chestii mai vechi decât asta, da' tind eu să cred că aste e printre primele:-??

Şi pentru că e leapşă, se duce - bineînţeles - către toţi cei care au chef să scotocească prin trecut. Da' fără amintiri de genul eram un gălbenuş în oul mamei mele, că n-o să cred never ever:)

Să plouă cu lepşe

Am rămas datoare cu câteva lepşe... Azi, două dintre ele:P

1. Daniel mă pune să sintetizez chestiile de care mi-e dor. Şi-i greu, da' să-ncercăm...

Mi-e dor de momentul în care totul era mai puţin complicat, când era ok, de "big shots" şi de chestiile mărunte care mă făceau să zâmbesc.

De Basta şi de Gri.

Şi-atât.

2. Miss Sunshine vrea să ştie mai multe. Să vedem cât de onorabil mă pot descurca...
- eşti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Ce alegi şi de ce?
Bătaie. Nu-mi place umilinţa nici pe mine, nici pe alţii.

- 3 + 4 = 5 este posibil?
Dacă ai făcut matematică aşa cum am făcut eu, de ce nu?

- Dacă cineva mâine îţi pune pe masă 1 milion de euro şi îţi spune să omori pe cel mai bun prieten, ai face-o?
Nu. Banii se fac, nu-s printre priorităţile mele.

- Spui întotdeauna adevărul?
Încerc. Şi dacă chiar nu poate fi spus, prefer să tac.

- Eşti la un pas să îţi realizezi cel mai mare vis al tău. Pentru a reuşi, trebuie să faci un compromis pe care, în mod normal, nu l-ai face. De reţinut e că, de nu faci acel compromis, s-a zis cu visul tău pentru todeauna. Ce faci?
Compromis, dacă într-adevăr e vorba de visul meu.

- Ai inşelat, furat vreodată?
Zarzărele din copilărie se pun? Şi schimbul cu surprize?

- Ţi s-a făcut vreodată o observaţie negativă în pat?
De ce ar interesa pe cineva chestia asta?

- Eşti în situaţia de a decide într-o situaţie fără ieşire. Trebuie să ordoni moartea unui milion de oameni pentru a salva alţi 5 miliarde. Dacă nu-i sacrifici pe cei 1 milion, atunci vor muri toţi. Care e decizia ta?
Cine mi-ar da mie puterea de a decide chestia asta? Să mă văd acolo, şi mai discutăm...

- Ce aplicaţie/formulă matematică ne poate da răspunsul =123456789?
Habar n-am.

- Pentru ce suma ţi-ai închiria timp de o săptămâna partenera?
Pe nici o sumă.

- Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?
Doar dacă mi se pare destul de apetisant pentru a fi pus la proţap. Altminteri, rămân pe alimentele tradiţionale.

- Când ai făcut ultima oara sex şi cu cine?
Şi, din nou, de ce ar interesa pe cineva asta?

- Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi, care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
Lobotomie gratuită şi obligatorie pentru unele persoane; maşini cu două pedale; tinereţe fără bătrâneţe...Mă simt ca la Miss Univers. Normal că aş rezolva, în primul rând chestiile care mă afectează pe mine...

- Dai bani la cerşetori?
Dacă-mi place faţa lor şi nu mă trag de mânecă.

- Mâine e sfârşitul lumii. Ai 24 de ore la dipoziţie. Ce ai face în aceste 24 de ore?
Pahar de vorbă.

- Într-o zi te sună cineva şi îţi spune că ştie cel mai groaznic secret al tău. Dacă nu-i dai ce şi cât vrea, va spune tuturor. Dacă s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai clădit, ai pierde totul. Ce vei face în continuare?
Vânat, găsit, distrus.
Sau, varianta mai paşnică, n-are decât să spună. N-am secrete atât de groaznice.

Am scurtat-o în mod evident. Sper să nu se supere nimeni. Ca de obicei, pe bază de autoservire.

10.10.2010

Leapşă de 10.10.2010, de la Daniel . În 10 cuvinte trebuie să descriu ziua perfectă pentru mine, iar ultimul cuvânt trebuie să conţină 10 litere. Tricky...

Zi perfectă - noi, soare, liber, pahar de vorbă, pisici "cozonăcind".

Merge către toţi cei care se încumetă.

Sâmbătă. Toamna.

Horoscopul îmi zice de vreo două săptămâni încoace că voi trăi o ascensiune pe plan profesional. Şi dacă zice Urania, atunci pe bune că o cred. Faza e că nu m-a întrebat nimeni dacă vreau cea ascensiune profesională. Dacă-n momentul de faţă dau mai mult de doi bani pe chestia asta. Tot aştept, de la o săptămână la alta, să-mi zică că toate planetele s-au aliniat pentru a rezolva într-un mod miraculos chestia care mă frământă pe mine. Canci! Nimic nimicuţ. Nici o vorbuliţă de încurajare, nici măcar nu aduce vorba despre ce vreau eu să aud.

Cică Vărsătorii sunt tari şi se ridică ei pe ei. Că, atunci când sunt la pământ, cel mai bine ar fi să le dai un bocanc între coaste, pentru că ăla e impulsul care-i va face să se ridice. Şi mă gândesc aşa: la câţi bocanci am primit în ultimul timp, ar fi trebuit să fiu deja pe Himalaya, da' vezi tu că-s în continuare aici, în faţa tastaturii. Poate n-a fost dat bocancul în coasta care trebuie; sau poate nu-s Vărsător, mai ştii?

Apropo de bocanci. Am căutat o pereche. Una singură care să-mi placă. Am găsit ceva? Nimic. Nema. Zexe. Toate perechile de bocanci, de la 42 în sus. Păi, stai, frate, aşa, că nu toată lumea poartă 42. Vreau un 40 care să mă satisfacă. Dacă e 39, şi mai bine, dar de câţiva ani mi-am luat adio de la ideea de a găsi 39 la bocanc. Aşa că am căutat. Bocanc de munte, de schi, cu talpă groasă şi zimţată. În nici un caz bocăncei de damă. Bocanci unisex. Au dispărut total. Parcă s-ar încuraja resepararea sexelor. Nu mai pricep.

Da, dar contextul astral cică e mirific pentru Vărsători. Că le iese tot ceea ce-şi pun în cap. Nu zău? Şi dacă-mi pun pălărie, îmi iese şi aia? Şi-atunci de ce o mai pun? Nu, serios acu'. Bocanci nu-mi găsesc, să mă adun nu reuşesc nici dacă rog pe cineva să ţină făraşul, de muncă nu-mi ardea nici înainte, da' acu' mi se pune pata când aud de ea, şi mai ia de aici un pumn astral, şi poate-mi pică şi-o cometă-n cap, ca să fie meniul complet. Partea bună la faza cu cometa ar fi că aş ajunge în Cartea Recordurilor. Post mortem.

E cumplit de frig, am nevoie de super glue pentru o bucată anatomică care s-a cam sfărâmat, mâţele dorm liniştite, am şi răcit, mă-ncearcă o pasă cam morbidă, am realizat că fumez mai mult decât de obicei, simt nevoia să mă lamentez şi mă apucă durerea de cap, pentru că îmi displace total imaginea aia, de crybaby. Şi mai dă-i c-un rând scris, şi mai întoarce o pagină, că cică aşa trebuie să faci, să-ntorci foaia pentru a ajunge la sfârşitul cărţii, şi dă-i cu întrebări existenţiale înainte, că de asta ai cap pe umeri, să gândească şi-n momentul în care n-ai chef să te mai gândeşti.

Există două "citate" care m-au bântuit în ultimul timp; ambele din Marile speranţe. Filmul. Şi mă gândesc că, dacă tot plouă, şi dacă n-aveţi ce face, poate vă daţi cu părerea pe marginea lor. Să vedem ce iese...

1. This is my heart and its broken.
2. She'll only break your heart, it's a fact. And even though I warn you, even though I guarantee you that the girl will only hurt you terribly, you'll still pursue her. Ain't love grand?

Geanta miraculoasă

Leapşă de la Grapefruits, care vrea musai să afle ce-i în geanta mea. Aşa că, pentru a-i satisface curiozitatea, am sărit cu poza adiacentă. Inutil să menţionez că ar fi putut fi mult mai multe chestii, dar m-a prins la câteva zile dup ce făcusem ordine şi disciplină. Pentru nelămuriri, întrebaţi cu încredere:))

Leapşa merge la toţi cei care se încumetă să-şi pozeze conţinutul genţii, poşetei, rucsacului, sau oricărui alt "recipient" de stocare zilnică a chestiilor proprii şi personale.

Clubul ciudaţilor

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi n-ar mai povesti, o celulă. Una mică şi rea, care a mâncat tot din farfurie chiar dacă, pentru a face chestia asta trebuia să o păcăleşti cu piticii de pe fundul farfuriei cu pricina sau să-i tai frumuşel pâinea cubuleţe; care a căscat gura în stânga şi-n dreapta, a ascultat ce spuneau alţii şi a băgat la cutiuţă doar ce i-a convenit; care s-a gândit că poate gândi şi de una singură, cu toate că, din când în când, mai trebuie să-i mai şi desenezi ca să priceapă. Ei, şi ca să nu fie suspansul prea mare, ca să nu facă nimeni vreun infarct spontan pentru că moare de curiozitate să ştie despre cine-i vorba, mărturisesc - ca de obicei - cu lăbuţa pe inimă, că celula aia s-a transformat în mine. Asta de acu', care bate câmpii cu graţie şi cu tastatură.

Azi e vorba despre manii. Mai mult sau mai puţin ciudate, dezvoltate din faşă sau de-a lungul timpului, manii care presupun că erau în membrana celulară şi au crescut o dată cu celula-n sine, o dată cu mine. Mă rog, manii sau ciudăţenii, după cum le percepe fiecare...

Dintotdeauna am fost pe partea dreaptă. A drumului, atunci când merg alături de cineva. A patului, când vine vorba de somn. Locul de lângă şofer, pentru că nu mai conduc. Cred că, în tabloul ăla mare, cu bătrânelul cu barbă care are la degetul mic toate sforile din lume, aş fi de-a dreapta tatălui. Sunt dreptace. Singura mea operaţie - sper să rămână aşa - e de apendicită; pe dreapta. Mi-am făcut franjuri genunchiul drept, mi-am scrântit glezna dreaptă, dacă mă stresează ceva, mă stresează ficatul. Prima măsea de minte mi-a apărut pe dreapta. Când mă încalţ, încalţ mai întâi piciorul drept. Dacă sar, sar cu dreptul în faţă. Primul pierce mi l-am dat pe dreapta. Plătesc cu dreapta, lovesc cu dreapta, mângâi tot cu dreapta. Da, sunt dreptace, dar ăsta nu-i un motiv pentru care toate accidentele sau chestiile legate de sănătate s-ar duce tot pe dreapta, nu?

Nu pot bea cafeaua decât din cană şi berea decât din sticlă. Prefer să-mi pui aceeaşi cantitate de cafea dintr-o ceşcuţă în cană; nu e vorba de cantitate, e vorba de recipient. La fel cu berea; mi se pune pe creier s-o văd în pahar. Las-o-n sticlă, las-o-n doză, las-on plata ei, da' nu mi-o pune-n pahar, că n-o mai beau never ever.

Nu-mi place să mi se spună acelaşi lucru de două ori; dacă ai trecut deja la a treia oară, ai toate şansele să mă vezi ieşindu-mi din fire. Şi nu vrei să vezi asta. Pentru că nu mă ţine mult, da' nici bine nu-ţi e. Dacă e vorba de o ceartă, prefer s-o lămuresc pe loc, nu s-o întind pe termen nelimitat. Asta din punctul meu de vedere pentru că, evident, acest lucru nu se poate întotdeauna; unii preferă să vorbescă după ce s-au liniştit. Eu prefer să vorbesc pentru a mă linişti.

În dezordinea mea e o ordine foarte bine definită. Nu găsesc lucrurile de care am nevoie dacă e ordine la dungă; trebuie să fie măcar o urmă de dezordine pentru a mă duce direct la ţintă. Nu-mi place să ajung acasă şi să fie patul făcut; parcă aş intra în camera altcuiva; măcar nişte cute să fie acolo, de sămânţă, pentru a mă simţi ca acasă. Nu-mi plac tricourile călcate şi cerşafurile apretate. Nu suport mouse-pad-ul şi, în acelaşi timp, mă enervez când văd că biroul meu a căpătat deja o urmă de lipsă de strălucire tocmai pentru că nu folosesc sus-numitul accesoriu. Nu suport căştile care intră în ureche, folosesc doar căşti cu agăţători. Nu-mi place apa-n urechi şi-n nas şi, în eventualitate în care acest nefericit fapt se întâmplă, mai am puţin şi dau în infarct; noroc că mă redresez repede...

Nu suport bluzele pe gât pentru că am impresia că nu pot respira. Din acelaşi motiv nu suport mănuşile, şosetele strâmte şi şosetele cu degeţele.

Că asociez figurile unora cu anumite animale, că îmi fac scenarii ciudate care, ca naiba, se mai dovedesc a fi şi reale, că am aceeaşi melodie pe repeat de trei săptămâni încoace, că ţin minte replici spuse cu mult timp în urmă, că n-am nevoie de reportofon pentru a reda o discuţie, că te iert, dar de uitat nu uit, că nu vorbesc cu tine dacă nu-mi placi, astea deja sunt chestii minore. Adică, mă rog, minore în perspectiva în care sunt altele mai mari şi, poate, mai grave.

Acestea fiind spuse, mă întorc la ciudăţeniile mele. Da' tare aş fi curioasă care sunt cele mai ciudate ciudăţenii pe care le au şi alţii. Nu de alta, da' măcar să mă simt ca-n clubul ciudaţilor...

Leapşă, premiu, de dimineaţă

Până una alta, am primit un premiu de la Miss Sunshine (căreia îi mulţumesc frumos, cu o plecăciune plină de graţie)...



Pentru că, zice-se, am un blog sexy:P
Premiul se duce la toţi cei "de dimineaţă"; consultaţi cu atenţie secţiunea, e redecorată şi reamenajată de curând.

În plus, o leapşă de la Dianna. Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică.
Asta e greu; pentru că nu am frică, am temeri, iar temerile mele sunt puţin cam personale pentru blog. Aşa că o să rămân la eterna fază, conform căreia mi-e frică fără motiv. Da, ştiu, nu e foarte inspirată faza, dar la atât mă duce capul în momentul de faţă:)
Leapsă pe bază de autoservire, pentru cei care au cum să-şi exteriorizeze fricile...

Say "Cheese!" - p. 2

Mi-au plăcut dintotdeauna aparatele de fotografiat; în principiu, le iubeam mai mult dacă stăteam eu în spatele lor. Dar n-aveam nimic împotrivă să fiu pozată, atât timp cât mi se spunea, mi se cerea părerea, voiam eu să fiu trasă-n poză pentru veşnicie. Evident că n-am scăpat însă de pozele făcute cu de-a sila. Pozele alea în care erai anunţat că trebuie să stai frumos, să te uiţi la nenea fotografu', eventual să zâmbeşti când el spune "păsărica!" Da, pe vremea mea nu se spunea nici "cheese", nici "brânză", nici măcar "zâmbiţi, vă rog". Trebuia să spună meşteru' faza cu zburătoarea. Nu conta că n-ai chef, că nu vrei, că ai ieşit ciudat. Nu se făcea dublă pentru că părul stătea funky sau pentru că n-ai avut zâmbetul încântător pe care-l dorea artistul. N-ai fost pe fază, ţi se citeşte sictiru'n ochi, n-aveam ce face; nu mai tragem o dublă pentru măria ta, şi nici n-aşteptăm să-ţi vină mătăluţă chefu' de poză.

În ordinea asta de idei, lansez un fel de "leapşă". Poze pe care aţi fost obligaţi să le faceţi, în care aţi fi vrut să fiţi oriunde în altă parte, care v-au prins fie pe neve, fie cu ideea că ăl de face poza tre' să fie cerber de nu te lasă să scăpi nepozat. Evident că sar eu prima, cu exemplul...

1. Poză la grădiniţă. Aia de se vede în colţ, lângă mine, e eterna crăiasă a zăpezii. Şi da, eu sunt fulgul obligat să pozeze, sub însemnele epocii comuniste.






2.
Cea chinuită de codiţe, şi pampoane, şi păr lung, şi feţe de masă, cu o privire cam psihopată, semi resemnată, semi iritată, chinuită de imaginea veşnică a căciulii vii, ghici ce? Tot eu. Clasa I. Iarna. Observaţi cu atenţie. Da, sunt pe cât de chinuită par.


3. Last but not least, clasa a IV-a. Poză de final. Nici în perioada aceea târzie n-am scăpat de guleraşe, manşetuţe, da, sunt al naibii de incomode, da, eram blondă, da, aveam tunsoare şmecheră. Măcar scăpasem de coafuri alambicate şi de teroarea codiţelor. Dar nu, n-am vrut să fac acea poză. Pe bune că nu.


Aşa...Şi pentru că spuneam că e "un fel de leapsă", n-o să o "trimit" oficial nimănui. Pentru că, din motive obiective, unii nu-şi vor poza publicată, sau n-au poze chinuite, sau le-a plăcut teribil să fie traşi în toate pozele posibile. Leapşa merge la cei care au chef să se amuze de cât de nervoşi erau în anumite fotografii, şi mai au chef să şi "share" cu restul "blogosferei".

Scormoneală plăcută!

Premii

M-am trezit premiată frumos de către Miss Sunshine. Nu unul, ci trei premii; regula e să spui 10 chestii care-ţi plac, să-l dai mai departe (nu spun la câte persoane, vă las să decideţi) şi să faceţi o plecăciune atunci când îl primiţi, aidoma mie;)


Primul:









Al doilea:

















Şi-al treilea:



Buuunn...10 chestii care-mi plac: pisici, dimineţile cu cafea şi ţigară, serile la un pahar de vorbă, fisticul, marea, cărţile, muzica mea, ceaiul cu scorţişoară, nopţile friguroase, zilele calde.


Şi, pentru ca leapşa să fie completă, se pare că trebuie să-l dau mai departe, la măcar 10 persoane (erau 15, da' trişez):
Alexiuss, Chocolatfollie, Grapefruits, dreamr, twistedchocolate, Liviu, dianna, Iulia Mihai, Fetiţa Junglei13 şi S.

Enjoy!

P.S. - Ba chiar l-am primit de două ori:D Când am ajuns acasă, am văzut că m-a "premiat" şi Terra Mulţumesc fruuumoooos, Terra :*

5 chestii importante

Leapşa cu de la Miss Sunshine citire. Cică trebuie să vă povestesc despre chestiile care contează pentru mine; alea de sunt cu adevărat importante. Neavând nici şablon, nici limită de caractere, o să purced după cum mă taie capul:

- serile la un pahar de vorbă, muzică şi fun fun fun cu cine ştie cunoaşte;)
- dimineţi cu pisici
- concediul fără plată luat proaspăt de la muncă, semnat pe foaia cu cerneala încă umedă, dar de care n-am mai beneficiat de aproape o lună de zile:(((
- cafeaua de dimineaţă şi ţigara de după
- sesiunile de shopping nebunesc, în căutare de ceva, orice, pe care să dăm banii

Cinci deja e prea mult; nu că n-ar mai fi şi altele, dar deja intrăm prea de tot în mintea Cameliei. Aşa că vă las să vă autoserviţi, punând pe tapet chestiile - hai să le reducem la 5 - care vă plac nespus, pentru care vă treziţi dimineaţa, pe care le aveţi în minte pe tot parcursul zilei.

Spor la sortat!

Faceţi cunoştinţă cu biroul meu

Lepşuită fiind de către Liviu, trebuie să vă mărturisesc ca de obicei, cu lăbuţa pe inimă, ce se află în momentul ăsta la mine pe birou. O iau metodic, pentru că-s multe chestii, pe un birou relativ mic:

- modem-ul meu iubit, pe care stă frumuşel web-cam-ul şi telecomanda de la aparatul miraculos care purifică aerul;
- boxele încadrând monitorul şi mouse-ul;
- pixul extraordinar de gras, câştigat cu mari eforturi la Prizee, başca ceasul tot de la ei; :D
- 2 markere, memory stick-ul, mp3 player-ul, un tirbuşon, şi-o ruletă d'aia de măsori cu ea;
- un pachet de ţigări, 2 brichete, 3 scrumiere;
- tocul de la ochelari, vreo 2 căni, un suport pentru beţişoare parfumate şi-o duzină de post-it-uri, başca un semn de carte.

Cam atât şi mai am şi loc liber;))

Leapşa merge la toţi cei care se încumetă să-şi descrie biroul, înainte de a face ordine şi disciplină pe el.

Inspiraţie

Primit de la două persoane diferite, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Mulţumesc frumos Grapefruits, mulţumesc frumos S, fac o reverenţă cum doar eu ştiu, mă mai bucur încă o dată, şi-l dau mai departe.
Alexiuss, Napocel, 'zinho, Lialia şi dreamr.

Pentru că merită, pentru că nu i-am mai "premiat" demult:P

Ce nas lung ai, Pinocchio!

Frate, dacă există ceva ce nu suport never ever, pentru care te-aş lua la bătaie şi pentru care te-aş pune să mănânci săpun, apăi aia e minciuna. Chit că e frumos învelită în staniol colorat, chit că mai are şi-o fundiţă deasupra, chit că vine cu bonus, două adevăruri uitate de demult.

Să mă explic: nu mă afectează teribil că-mi spui c-ai mâncat o ciocolată în loc de cinci, cu toate că şi asta tot minciună se cheamă. Dar dacă-mi mai povesteşti cum că ai fost forţat de-a dreptul să mănânci ciocolată aia, care nici nu-ţi făcea cu ochiul, nici nu te atrăgea, dar stătea cineva cu pistolul la tâmplă în timp ce băgai pătrăţică după pătrăţică până la ultima, aia mă enervează. Pentru că, pe lângă faptul că miroase de la o poştă, mai ai şi tupeul să mă iei de fraier, îndrugându-mi verzi şi uscate, pe care eu ar trebui să le iau de bune.

Pentru că văd deja sprâncene ridicate a mirare, o să-ncerc să mă explic: am mai spus că, dacă nu-mi place ceva, îţi spun direct. La fel, dacă vreau ceva de la tine, spun direct. Dacă m-a enervat ceva, nu te gândi că scăpi; la fel de direct vei afla, chit că s-ar putea să nu mă mai cunoşti dup-aia. Pentru că nu văd nici o plăcere şi nici un rost în a ne ascunde după un deget fictiv. Şi-n plus, mi se mai duc şi câţiva ani din viaţă, mai îmi apar vreo două fire albe, încercând să ascund ceva, doar pentru că s-ar putea ca adevărul meu să supere.

Îmi place să mă joc, în măsura în care joacă presupune nu'ş ce joc pe comp, ba chiar nu refuz niciodată o partidă onestă de table, şah, cărţi sau remi. Dar când jocul presupune că eu trebuie să-ţi ascund ceva, şi tu nu trebuie să te prinzi, detest jocul. Reciproca este valabilă.

În ordinea asta de idei, există mai multe categorii:
1. minciuni prin omisiune sau minciuni lesne iertătoare - asta presupune că există o chestie (şi se aplică doar la chestiile minuscule, gen culoare de păr, o clătită în plus sau un pahar de apă-n minus) pe care, ca prin minune uiţi s-o spui. Nu ar afecta pe nimeni dacă ai spune-o dar, din comoditate, lipsă de chef de explicaţii suplimentare sau durere de cap insuportabilă, "uiţi" s-o menţionezi. Asta se rezolvă foarte uşor când, după un timp, după ce îţi trece comoditatea, îţi revine cheful sau îţi trece durerea de cap, menţionezi în treacăt amănuntul cu pricina. Nefiind ceva vital, poate trece neobservat.

2. minciuni grave sau minciuni de moarte - asta înseamnă în felul următor: tu ştii ceva, sau ştii că ai făcut ceva, sau ştii pe cineva care a făcut ceva şi, în loc să spui frumuşel tot ce-ţi stă pe suflet, ori te faci că plouă, sperând să uiţi de obiectul minciunii, ori o transformi, o înlocuieşti, orice numai pentru a ieşi basma curată.
Că e vorba despre bani, relaţii, job, atitudine, descendenţă, minciuna de moarte înseamnă că, dacă ai spune-o, ceva s-ar fisura acolo. Există un pericol în a spune adevărul, există un risc pe care nu eşti în măsură să ţi-l asumi, aşa că alegi calea aia mai uşoară: o braşoavă care să te scoată din "situaţie".
Cea mai simplă cale de a evita o astfel de minciună e să te gândeşti înainte de a face chestia care te-ar putea pune în situaţia de a o spune. Maaaaai grrrreu...

3. minciuni de atenţie sau minciuni pescăreşti, gogonate, mai greu de crezut, mult mai greu de descoperit - aici intră tot ce înseamnă "neadevăr", spus din atitudinea aia copilărească, de a fi plăcut, băgat în seamă, căutat în coarne. Faza aia, în care ţi-e puţin rău, ai şi puţină febră eventual dar, pentru că-ţi place cocoloşeala, o să spui că mai ai şi frisoane şi dureri musculare. Pentru că atenţia de genul ăla o primeşti exclusiv în momente din astea. Aşa că profiţi de ele, pentru mai multă atenţie.

Care e problema, până la urmă? În afară de evidentul număr 2, celelalte două sunt aparent inofensive. Yup, asta cam aşa e . Ce te faci însă dacă, din întâmplare, îţi sunt descoperite vreo 2 "inofensive", punctul 1 şi 3? Păţeşti exact ca băieţelul care a strigat "lupul" de prea multe ori. Adică, s-ar putea să nu mai fii crezut never ever. Şi mai există o chestie: dacă ai spus prea multe, există riscul să te pierzi printre amănunte, să încurci ce ai spus cui, şi să pici de fraier când ţi-e lumea mai dragă.

Mărturisesc cu lăbuţa dusă sincer la inimă, că nu spun minciuni. Nu de alta, dar din Pinocchio mi-a plăcut Zâna cu păr negru albăstrui. Şi-ar fi urât din partea mea s-o dezamăgesc tocmai acum, când nasul meu a căpătat nişte proporţii normale.

P.S. - care şi cum abuzaţi de punctul 1, 2 sau 3?

M-am înrolat în BLOGWARS

Cel mai aproape de război am fost când îl practicam la jocul de cărţi. Şi, de obicei, la "război" mă pricepeam. Am jucat război în tren, la picnic, la plajă, ba chiar şi pe covor. Şi-atenţia mea era concentrată la maxim ca, atunci când avem aceeaşi carte, să spun prima miraculosul cuvânt, ca să pot hotărî pe cât "licităm".

În rest, am aflat despre războaie din cărţi şi din filme. Plângeam de tremura cămăşuica pe mine când murea eroul principal din film în încercarea - reuşită, de altfel - de a salva prizonierii din lagăre sau de a dinamita nu'ş ce pod, esenţial pentru a hotărî soarta luptei. Am fost trup şi suflet alături de Hart, alături de personajele din M.A.S.H., alături de fiecare soldat care murea la datorie.

Consecinţa directă: am aflat de un nou război, şi nu mă pot abţine. Anunţ, cu lăbuţa dusă patriotic la inimă, că m-am înrolat în BLOGWARS!
Sper să nu fie prea sângeros; iar cei care-şi fac probleme că aş putea pieri pe acolo, pot să verifice cu propriii ochişori condiţiile de luptă clicăind AICI.

Revin cu amănunte de pe front cât de curând.