Peştişor de aur alternativ

Dea Dumnezeu... - ochii mijiţi şi dinţii încleştaştaţi. Nu, că cică ăsta-i blestem. Şi dacă-i blestem s-ar putea să se lege, da' s-ar putea să se şi întoarcă împotriva ta. Deci nu-i bine.

Dacă-mi dai... - nici aşa, că aşa cică ai de gând să condiţionezi divinitatea, şi divinităţii nu-i place să fie condiţionată, şi-o să se joace cu tine pentru că ai avut tupeul să-ncerci asta, de-or să-ţi zboare toţi fulgii.

Promit că... - nţ, nţ, nţ. Că dacă promiţi şi nu te poţi ţine de promisiune, atunci ce faci? Te rişti să promiţi în gol în faţa unei puteri despre care nu ştii foarte bine cum arată, da' nici că nu există nu ştii sigur? Şi dacă se-mplineşte şi va veni şi timpul să-ţi ţii promisiunea, şi din motive obiective nu mai ai cum, ce te faci atunci?

Şi-apoi cum? Cum îţi pui o dorinţă fără să lezezi divinitatea, fără să dai senzaţia de şantaj, da' în aşa fel încât să ai măcar o bucăţică de siguranţă că e posibil să meargă, să se îndeplinească?

Fulgii de la plopi. Dacă prinzi un fulg, şi-l bagi în sân, şi scuipi de trei ori şi-ţi pui şi-o dorinţă, există şanse mari să se îndeplinească. Da' ai grijă ce-ţi doreşti, că puterea fulgului e mare, da' dacă n-o foloseşti cum trebuie, ai irosit degeaba şi dorinţa şi adn-ul plopului, şi-apoi greu mai prinzi încă unul. Pentru că nu trebuie să fie orice fel de bucăţică de plop, ci unul mare, o adunătură de mai mulţi fulgi, astfel încât să însemne ceva.

Şi merg şi altfel de fulgi. Ăia de zăpadă. La ăia e alt ritual. Trebuie să alergi cu gura deschisă şi cu limba scoasă după ei. Da, exact ca un căţelandru care vede în primul lui an zăpadă. Şi când ai prins tot aşa, unul mare, închizi repede ochii, spui rapid în gând dorinţa, îl simţi cum se topeşte pe limbă, cum alunecă uşurel în tine, şi dorinţa-i asigurată.

Pentru o siguranţă mai mare, ai la dispoziţie lumânările de pe tort, de ziua ta. Da' aia-i dorinţă mare, pentru că nu poţi profita de ea decât o dată-n an, şi dacă nu reuşeşti să stingi toate lumânările dintr-o singură suflare, s-a gătat cu dorinţa ta pe anul ăla. Aşa că tre' să te gândeşti bine ce vrei, să tragi tot aerul posibil direct în plămânii de-i foloseşti la fumat în fiecare zi, şi-apoi să sufli cu patos şi să speri că de data asta le-ai stins pe toate; da' din an în an e mai greu, că se tot adună lumânare lângă lumânare, şi mă-ntreb ce vei face la 106 ani, când vor fi lumânări prea multe şi suflu prea puţin. Da, ai putea recurge la metoda lumânări în formă de cifre, da' vezi tu că aia e ca şi cum ai trişa puţin, pentru că vor fi mereu maxim - maxim - trei lumânări, deci oricât de fără aer să fii, doar ghinionul ăl mare să te urmărească încât să nu le poţi stinge.

Dacă ai o geană pe un obraz, şi ghiceşti pe care, ţi se dă geana, o bagi în sân şi-ţi pui o dorinţă; clar se va îndeplini. Mănânci pentru prima oară-n viaţă (sau în anul cu pricina) ceva - şi aici intră orice: roşii, creveţi, supă de broască ţestoasă - la fel, ai dreptul la o dorinţă. De Anul Nou, dorinţă de trecere de la un an la altul. Te-a lovit meteoritul, pune-ţi o dorinţă. Ai văzut prima barză-n an, dă-i cu dorinţa. Orice chestie câtuşi de puţin ieşită din rutină e ca un bilet la loterie: poţi să-ţi doreşti ceva, şi cică-s mai multe şanse decât în mod normal să devină realitate.

Eu am învăţat una şi bună: niciodată nu merge. Nici una dintre şmecheriile enumerate mai sus. Aşa că mă limitez la dorinţe minore pentru că nu, nu-mi pot reprima de tot dorinţa de a-mi dori cu o ocazie anume ceva. Da'-mi doresc chestii minuscule: să plouă, să nu plouă, să găsesc apă de-aia de-mi place mie la consignaţie, mă rog, lucruri stupide, care nu mă afectează dacă nu sunt luate în seamă. Sau, la polul opus, chestii care mai mult ca sigur n-au cum să devină parte din realitatea mea, gen să câştig potul îl mare la loto, în condiţiile în care nu joc. Lucrurile care chiar contează, pe care le vreau cu adevărat, le păstrez doar pentru mine; nu le dau nici unui fulg, nici unei gene. Pentru că de fiecare dată când m-am riscat să le spun, s-a întâmplat exact opusul. Aşa că nu mă mai încred în promisiuni de îndeplinire; nici măcar dacă e prima zăpadă pe anul respectiv.