Criza la Real

Mărturisesc, la fel de sincer ca întotdeauna şi cu acceaşi lăbuţă dusă maiestuos la inimă, că pe mine criza nu m-a afectat. Nu, nu sunt nici Paris Hilton undercover, nici rudă directă cu Bill Gates; doar că, în timp ce toată lumea îşi frânge mâinile pentru că e criză, eu nu o simt. Da, spun drept: n-am chirie de plătit, pentru simplul motiv că stau la mine acasă; n-am copii de hrănit, pentru că nu-i voi face niciodată; n-am cele mari cheltuieli la întreţinere, pentru că da, consum puţin – la cât stau eu pe acasă, ar fi şi ciudat să consum mai mult; rate la bancă – în nici un caz. Mâncare? Nu, nu mă hrănesc cu aer, da’ dacă tot suntem la capitolul sinceritate, dau mai mult pe ţigări decât pe „de-ale gurii”; şi da, judecaţi-mă cum vreţi. Asta sunt. Criza nu m-a debusolat, nu m-a scos din ritm, nu m-a făcut să strâng cureaua.

Dar, reluăm, asta sunt eu. Mă duc în Real pentru că găsesc chestii pe care nu le-aş găsi în altă parte. Mă duc în Real pentru că-mi place să mă plimb printre rafturi, să-mi ia mult până să mă decid între o cafea şi alta aproape identică, pentru că doar acolo găsesc un anumit ceai roşu care-mi place, şi multe alte nimicuri de gen. Nu, nu mă duc pentru promoţii; nu cumpăr doar pentru că „e mai ieftin”, nu-mi refuz nimic pentru că, sincer, viaţa-i scurtă; şi dacă va fi să mă ajungă criza, nu mi-aş da palme ştiind că n-am profitat la timp?

Bineînţeles că nu toţi sunt eu; unii chiar au rate, copii, obligaţii. Şi-aşa ajungem la „Programul cel mai ieftin”, lansat de Real. Pe scurt, şi-au propus să creeze cel mai mic preţ pentru peste 300 de produse de bază – alimentare şi nealimentare – astfel încât să contracareze – într-o anumită măsură – efectele crizei. Au scăzut cu până la 20% preţurile, produsele sunt "semnalizate" pe raft, se merge pe principiul că doar solidarizând se va putea trece peste criză. Se subliniază faptul că nu e vorba despre o măsură temporară, ci despre un program în toată regula, care va include din ce în ce mai multe produse.

Bun, zic eu. Bună iniţiativă, adică. Să fim serioşi acu’, cui nu i-ar plăcea să cumpere acelaşi produs mai ieftin? Mai ales dacă te duci să-ţi faci „aprovizionarea” o dată pe lună, şi leu la leu se adună, şi la final vezi că ai economisit cât să plăteşti factura la mobil, să spunem. Normal că-ţi convine; şi normal că data următoare tot aici vei veni să-ţi faci cumpărăturile, pentru că te-ai obişnuit să fie mai ieftin, şi să fie la-ndemână, şi să fie mult mai lejer decât la magazinul din colţ.

Da’ ce te faci dacă ai de-a face cu clienţi cum ştiu eu că există? Care cumpără, spun „mersi”, şi dup-aia se plâng că se putea şi mai ieftin? Că au văzut ei, acolo, la concurenţă, că dădeau cu 1 ban mai puţin şi era şi mai aproape? Că e posibil să fie şi bun, şi ieftin, şi proaspăt, da’ e criză, dom’le, nu puteai să mai scazi? Ce, scădeai din buzunarul tău? Spun eu ce faci... Continui ce-ai început, pentru că plângerile vin şi se duc dar clientul, oricât de plângăcios ar fi, tot unde ştie că-i i-e bine revine. Chit că te-a făcut cu ou şi cu oţet înainte.

Nu, nu ţin morţiş să fac reclamă. Da, mi se pare strategie de marketing, dar dacă dă rezultate, de ce s-o căutăm şi de desuuri? Eu ştiu una şi bună: când vin ai mei de la cumpărături, şi vin, frate, cu sacoşe multe, şi zic c-au găsit mai ieftin, păi îi cred pe cuvânt. Pentru că eu cheltuiesc mai mult, şi ajung acasă c-o singură sacoşă. Repetăm, priorităţile sunt cu totul altele. Da’ dacă pe ei programul de criză din Real îi face fericiţi, cine sunt eu să mă pun în calea fericirii lor? Şi dacă asta mă scuteşte pe mine să-i aud că se plâng de criză, de ce n-aş fi mulţumită?

Zic aşa: criza cu victimele ei; dacă Real-ul mai resuscitează niscaiva victime, de ce să nu-l lăsăm? Ba chiar să-l ajutăm puţin, scriind despre asta? Părerea mea....

P.S. – Super Blog, etapa 17.