Călcăm pe ficaţi

Nu am ceea ce unii ar numi în mod generic "prieteni". Am cunoştinţe, amici, colegi. O singură persoană care a ajuns la stadiul de prieten, dar la modul în care i-aş da şi rinichiul, şi-un plămân, ba chiar şi-o bucată de ficat, dacă ar cere.

Nu-mi place să fiu judecată de către cutare care n-are ce face şi simte impulsul să facă pe justiţiarul. Sunt ceea ce sunt, n-am de gând să mă schimb, n-am nevoie nici de sfaturi, nici de tras de mânecă, nici măcar de-o atenţionare, în momentul în care nu ştii despre ce e vorba, n-ai mers în bocancii mei, n-ai respirat aerul pe care l-am respirat eu.

Da, în mod clar m-a enervat cineva. Mai mulţi cineva, cam pe acelaşi motiv; fără să aibă vreo legătură între ei, probabil fără să se cunoască. Doar în ideea în care, presupun, s-au trezit cu faţa la cearşaf şi, ca printr-o magie şi-o vrăjitorie, s-au pus de comun acord să-mi gâdile mie ficaţii; să calce puţin cu tocul sau cu vârful papucului de casă pe-acolo pe unde doare mai tare.

Să mă explic: unii trag concluzii şi emit judecăţi de valoare în momentul în care au impresia că te cunosc, sau că au aflat ceva nou despre tine. Ceva ce, din punctul lor de vedere, reprezintă culmea culmilor. Şi-atunci tot ce era doar "salut, salut" se transformă ori în agresivitate, ori în banare totală din raza lor vizuală.

Şi revenim la leit-motivul de săptămâna aceasta: ce-i freacă pe unii grija de ce fac eu cu partea personală a vieţii mele, de deciziile pe care le-am luat la un moment dat, de animozităţile mele cu o a terţa persoană? Pentru ce nu-ţi poţi vedea de drumul tău în viaţă fără să crezi că, dacă ne salutăm, deja e ceva mai mult la mijloc? Fără să-ţi arogi dreptul de a mă judeca doar pentru că, din punctul tău de vedere, n-am făcut bine, dar punctul meu de vedere nu te afectează cu absolut nimic? Ceva de genul... vecinul de la 7 se supără teribil pentru că mi-am luat frigider şi nu maşină de spălat. Care-i faza? Puteam să-mi iau şi tanc, şi tot nu te-ar fi afectat cu nimic.

Da' nu, că vezi tu, trăim în comunitate; suntem o societate în miniatură. Trebuie clar să ştie dreapta ce face stânga, chiar dacă nu aparţin aceleaşi persoane. Da, m-a enervat colega care mi-a zis să tac, cu toate că nu vorbeam cu ea şi nici nu ştiu bine cum o cheamă; da' ea ştie multe... M-a enervat cutare care a decis că nu mai suntem "amici", în condiţiile în care, dacă l-aş vedea pe stradă, nu l-aş recunoaşte; dar, din solidaritate, a decis că am făcut ceva rău, total şi iremediabil. Şi da, m-a enervat alinierea planetelor din ultimul timp; că s-au decis să se joace cu mintea mea, toate în acelaşi timp. Da' cum pe ele n-am cum să le trag de atenţie, mă limitez la elemenţii umani.

P.S. - nervi de vineri.