Normal că aceste schimbări fiind făcute, ca orice shopping maniac, trebuie să se laude cu noile achiziţii. Şi ce metodă mai bună decât o “relansare”? De dragul imaginii, de dragul vizibilităţii, de dragul publicităţii, relansare să fie, că idei şi motive, gârlă.
Şi-acu’ vine întrebarea aia cu şustă: cum să fie relansarea? Adică, cum ar trebui promovat evenimentul? Aici intervine rolul meu. Nu, nu e învăţat pe de rost, nici măcar nu l-am repetat înainte, da’ e un rol bun, zic eu…
Dacă am fi cu măcar un 10 ani în viitor – ca mentalitate, pentru că tehnologie avem destulă – fiind vorba de un magazine online aş propune o petrecere online. Adică, fiecare “invitat” să stea frumos în fotoliul lui, în faţa compului, şi să se bucure de o lansare pe net. Transmisă în direct, cu o sticlă de şampanie din partea gazdei, cu căscuţele pe urechi, pentru a fi sigur că nu pierde nici măcar o frază, nici un unghi, nici o noutate.
Da’ pentru că nu se poate şi pentru că o petrecere la urma urmei nu-i o petrecere dacă nu te ştergi razant de ceilalţi invitaţi, trecem la metoda tradiţională. Da, m-aş folosi de „un chef” pentru a sărbători evenimentul, pentru a atrage atenţia asupra schimbării, pentru a crea semne de întrebare: „cine e, mă, Azerty? Cu ce se ocupă? Ia să dau un search pe Google.” În mod clar nu toţi care se vor informa vor şi cumpăra, dar au prieteni, rude, amici, care vor afla, indirect, că ceva s-a schimbat, că există un magazin pe net care a avut atâta tupeu încât să dea bairam de ziua relansării.
Pentru că scopul e ca vestea să ajungă la cât mai multă lume, n-aş face petrecere de fiţe, pe bază de invitaţii şi cu bodyguarzi la intrare. Nope. Da, ar intriga, dar ar da şi naştere la replici de genul „Io-te, bă, la ăştia! Petrecere de fiţe înseamnă preţuri de fiţe.” Aşa că aş merge pe varianta mai simplă, mai puţin de dureri de cap dătătoare, mai „umană”. Concert în Piaţa Revoluţiei. Câteva trupe, sâmbătă seara, flyere cât cuprinde, câteva bannere, mulţumiri organizatorilor. Dacă bugetul îmi permite, mă hazardez să mai „încing” vreo câteva concerte în alte câteva oraşe; dacă nu, Bucureştiul e plin de studenţi cu „vize flotante” care să ducă vestea mai departe.
Ca să afle cât mai multă lume, un parteneriat micuţ cu câteva posturi de radio, care să anunţe concertul cu pricina; oferirea statului de parteneri, pentru a nu diminua bugetul cu publicitate pe calea undelor. Invitaţi: toată lumea care are chef de zbânţuială sâmbătă seara.
Şi pentru că e vorba de net, băgăm şi-un concurs mic-micuţ, în care bloggerii să anunţe viitorul concert, viitoarea relansare. Ups, asta deja a fost pusă-n practică; mă rog, semi-pusă-n practică, pentru că încă nu s-a decis data măreţului eveniment.
Cam atât, nu de alta da’ deja mă gândesc la ce trupe să chem pentru a concerta şi deja vizualizez atmosfera, şi dacă mai visez mult, nu mă mai opresc din scris.
P.S. – Super Blog, etapa 14.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu