.

duminică, 10 octombrie 2010

Sacoşe şi bisericuţe

Nu mi-a plăcut niciodată mâncătoria pe la spate. Dacă ai ceva cu mine, vino şi spune-mi-o în faţă. Ai atâta sânge-n tine încât să-ţi asumi şi antipatia, şi reacţia provocată de ea. Da' nu-mi zâmbi în faţă şi, pe la spate, fă-ţi planuri cum să-mi pui piedică mai abitir. Pentru că, dacă nu-mi placi, nu-ţi face iluzii că vei fi tratat cu aceeaşi "toleranţă". Dacă nu-mi placi, o s-o ştii sigur; dacă am ceva să-ţi reproşez, o s-o ştii de la mine, n-o vei afla de la a terţa persoană; dacă m-ai călcat pe ficaţi, vei şti în secunda următoare. Cică se cheamă lipsă de diplomaţie. S-o fi chemând, nu zic nu. Şi lipsă de politeţe. Şi asta. Da' se mai cheamă într-un fel: sinceritate şi fair-play.

Cică într-un mediu populat în majoritate de femei, chestiile astea sunt inerente. Că se crează bisericuţe, grupuri de influenţă, separate după simpatii şi antipatii. Da' cică femeile sunt diplomate, şi preferă să discute între ele cât de naşpa-ţi stă coafura şi, când apari, să ţi-o laude, deşărtând tot sacul cu complimente; pentru a nu-ţi răni sentimentele. Nu zău? Păi, sentimentele mele nu-s mai rănite dacă aflu dup-aia de la o persoană cu cojones că, de fapt, îmi stă ca naiba?

Că cică aşa-s femeile. Mai cu grjă la ceea ce spun, pentru a nu te călca pe bătături. Pe naiba! Femeile sunt cârcotaşe. Că se pun pe cârcotit la ele acasă, asta e una. Că fac şi desfac în spaţiul propriu şi personal şi în societate îşi păstrează toate părerile pentru ele, respect. Da' în momentul în care îşi fac părerile publice şi-apoi cu aceeaşi nonşalanţă şi le dezmit tot în public, mie deja mi se pare o problemă. Puţină ipocrizie, amestecată cu un soi de strop de bârfă, başca lipsă totală de sinceritate. În nici un caz atenţie sporită pentru bătăturile tale.

În 1-8, chestia asta lipsea cu desăvârşire. În liceu a început să se dezvolte. Da'n liceu mai era şi spiritul ăla de frondă, caracteristic vârstei, care făcea ca bisericuţele să fie la cuţite între ele, deci mai rar se punea problema unei intersectări de păreri. Ştiai că bisericuţa 1 e în război cu bisericuţa 2, şi aşa mai departe. Era război pe faţă, fără prea mult sânge, de obicei. Înaintând în timp şi-n vârstă, limitele dintre bisericuţe au cam dispărut. Se încearcă strategii noi, gen infiltrarea în bisericuţa adversă, aflarea de amănunte din interior şi apoi distribuirea lor, pe un ton şoptit, complice, urmat de hăhăiala adiacentă.

Asta despre bisericuţe.

Partea a doua, curiozitate, că tot suntem la subiecte "feminine". Vii frumos c-o sacoşă voluminoasă. Plină de... orice. Hai să zicem, post-it-uri. "Ce-ai acolo? Ce ţi-ai luat? Iar ai fost la shopping?" Hmm... da' ce-ţi pasă? Dacă simţeam nevoia imperioasă de a-ţi împărtăşi conţinutul sacoşei mele, o făceam fără să mă întrebi. Dacă n-am spus nimic, înseamnă că ce e acolo nu te priveşte, nu te concernează, nu te afectează. Nu e pentru tine, nu vreau să-ţi cer părerea despre cât de bine mi-ar sta îmbrăcată-n post-it-uri, sacoşa mea nu vrea să aibă de-a face cu tine, şi nici eu, în momentul ăsta.

Da' nu, că vezi tu, că ele trebuie să ştie. Că le crapă fierea de curiozitate. Că intră în depresie dacă nu ştiu sigur ce poţi tu duce într-o sacoşă atât de mare şi de fain colorată. Eu ştiu una şi bună: atât timp cât nu mă leagă nimic de tine, nu te interesează nici dac-aş avea o bombă în geantă, darămite ce am cumpărat eu, cu 10 minute înainte de a veni la muncă. Da' vezi tu, că cică-ntre fete trebuie să comunici. Să împărtăşeşti şi să mărturiseşti tot, tot, tot. Sprânceana mi se ridică periculos de mult, pentru că tot, tot, tot ştiam că se spune doar la popă, şi eu nu practic ritualul spoveditului. Dacă te am la suflet, dacă te consider ca fiind parte din mine, o să ştii tot, tot, tot, fără să fie nevoie să întrebi. Dacă ai ajuns să mă întrebi şi mă vezi ridicând din umeri, atunci în mod sigur nu eşti persoana aceea. Deci, de ce să mă întrebi de fiecare dată? Nu, nu s-a schimbat nimic între timp, nu, n-o să se schimbe nimic nici mai târziu. Asta e. Obişnuieşte-te cu ideea că sacoşa mea e tabu pentru tine. Get over it!

Îmi plac femeile. Da'n momentul în care îmi apare măcar unul dintre exemplele de mai sus, nu ştiu cum să fug mai repede. Şi la viteză mă pricep; cu rezistenţa e mai greu. Pe bune acu'... cât e de greu să mă tratezi la fel cum te tratez eu pe tine? Adică, în 90% din cazuri, cu indiferenţă?

20 comentarii:

  1. Si asta mi-a placut. Din fericire nu fac parte din niciuna din cele 2 categorii. Eu spun verde, in fata, ca uite aia e asa, aia dincolo si tot asa. Si nu-mi place asta. Si e bine asa, desi uneori nu aduce lucruri bune. Si sa fim seriosi, uneori trebuie sa si minti sa ajungi la scopul tau. Scopul scuza mijloacele...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Miss Sunshine - daps, scopul scuză, uneori, mijloacele. da' asta se poate face şi fără minciună:P părerea mea:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place!Adevărul e că şi mie-mi plac femeile(deşi sunt femeie), dar genul respectiv de femei care fac parte din "bisericuţele" respective :-|...mdaa...înţelegi tu...probabil de asta nu prea am multe persoane pe lângă mine, pentru că spun în faţă ce şi cum:)) doare adevărul.Continuă cu scrisul...faci treabă bună;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim - şi-unde scrie că dacă eşti femeie nu-ţi pot plăcea femeile?:)))

    adevărul doare, într-adevăr, dar îl prefer oricărui neadevăr:D

    Ms, ms;)

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Nu scrie nicăieri asta, dar după mentalităţile din ziua de azi...înţelegi tu;)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim - păi, tocmai, că nu înţeleg. mentalităţile au evoluat, poţi fi cine vrei să fii, poţi iubi pe cine vrei, indiferent de ce spun ceilalţi;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Dacă aşa e pe unde eşti tu, aşa o fi ;) Să ai parte de o zi faină!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim - mai e de "lucrat" şi unde sunt eu dar, în principiu, aşa e. sau aşa poţi face să fie;)

    zi faină şi pentru tine:)

    RăspundețiȘtergere
  9. deshi nu voiam sa postez vre-un comment, nu m-am putut abtzine sa nu subscriu la afirmatzia anonimului Anonim... in viatza fiecarui barbat vine un moment in care trebuie sa recunoasca... ei daaaaaa, stimate Doamne shi Domnishoare (privire spre stanga), stimatzi Domni (privire spre dreapta) (pauza de efect - rotirea privirii deasupra intregii audientze) - ei da, o spun shi repet, DA, shi mie im plac femeile, deshi (privire atzintita in hartiile ashezate in dezordine) mmmm daaaa, deshi sunt barbat!!! (rumoare in sala) shtiu, am alunecat pe un drum greshit, un drum al pierzaniei dar mintzile mi s-au incetzoshat shi....ehhhhh... in dimineatza asta, ieshind pe strada, in drum spre birou am observat cu stupefactie ca nutresc fatza de femeile intalnite in cale nu numai sfanta shi binefacatoarea dorintza, ci, da, shi o pardalnica de placere (shtergand o lacrima imaginara)... ashtept oprobiul public....ashtept sa ma judecatzi, sa ma dezavuatzi....sa ma exilatzi, iubitzii mei camelieni...accept orice planeta vetzi alege...chiar daca asta ar insemna plecarea mea pentru intotdeauna pe indepartatele meleaguri petreriene...

    P.S. - enciclopedia intergalactica 20101010 - inceputurile marii schisme - copie autorizata Terminus (data ilizibil, numar de serie ilizibil, semnatura serviciile regale de sigurantza ilizibil)

    P.P.S - :P:P:P :)))))

    RăspundețiȘtergere
  10. hai să-ţi povestesc eu cum e culmea curiozităţii la serviciu ...
    am o colegă care vine TOT TIMPUL, la schimbul de tură, la ŞI 20. NICIODATĂ NU AJUNGE LA FIX!!!!
    ei, această 'minunată' colegă azi dimineaţă mă întreabă senin, cu un singur norişor pe figură "DA' TU UNDE MERGI AŞA DIMINEAŢĂ???" pentru o secundă am rămas MU-TĂ. fără cuvinte în gât.
    mi-am revenit... "merg să dorm. că-s frântă!"
    am fost prea finuţă, da ştiu. da' pur şi simplu nu mi-am găsit cuvintele potrivite ...
    deci eu stau ca proasta şi te aştept câte 20 de minute în fiecare dimineaţă şi seara vreo 15, şi tu mai ai pretenţii să mai stau la poveşti şi la bârfeee???? DA' DE CE???? ai poveşti de povestit, vino dom'le la fără 10. şi aşa ai timp de poveşti.
    INCREDIBIL.

    nu le arăta nimic! să crape rânza-n ele de curiozitate!!!!
    DA' NOUĂ NE ARĂŢI CE AI ÎN GEANTĂ ? :D

    :)
    CU DRAG,
    .

    RăspundețiȘtergere
  11. @deus_pax - waaa...nu se poate aşa ceva! cum, tocmai ţie să-ţi placă femeile? nu mă aşteptam la aşa ceva din partea ta! nu ştiu cum voi trece peste acest păcat de neiertat, s-ar putea să fie peste puterea mea de iertare...

    gata, te-am iertat! da' să nu se mai repete:)))))))))

    P.S. - uite încă un punct la care suntem de acord: amândurora ne plac femeile=))))))

    :D

    RăspundețiȘtergere
  12. @iculici - păi, colega ta era aşa curioasă pentru că era de-abia trezită din somn; s-o iertăm, de data asta:))

    păi, v-am arătat deja ce-am în geantă:D cu sacoşele, deja e altă poveste:)))

    RăspundețiȘtergere
  13. si eu am aceeasi pretentie: daca te tratez cu indiferenta, astept acelasi lucru. cat despre a spune "verde-in-fata" tot ce crezi, nu folosesc... Orice lucru urat poate fi spus intr-un mod mai putin urat sau printr-un anumit tip de comportament, cum ar fi ignoranta, daca tot am pomenit de ea... Sau prin tacere, despre care cred ca poate "taia macaroane" multe...

    RăspundețiȘtergere
  14. @dreamr - era vorba de a spune în faţă, în loc de vorbit pe la spate:P

    RăspundețiȘtergere
  15. C-un pic de antrenament ai sa reusesti si la rezistenta.
    Eu totusi mereu m-am intrebat dc nu si baruri,ci doar bisericute :)

    RăspundețiȘtergere
  16. @Fetita Junglei13 - nee, nici nu mă mai obosesc:P

    păi, mă gândesc că-n bisericuţe intră mai puţini; în baruri, toată lumea:-??

    RăspundețiȘtergere
  17. da stiu, dar nu mai buna e tacerea sau sa-i spui celuilalt verde-n-fata, dar cu cuvinte mai frumoase? isi da el seama, chiar daca va trebui sa-i spui de mai multe ori...

    Cuvintele urate le pastrez ca fiind ultimul "as" din maneca :P

    RăspundețiȘtergere
  18. @dreamr - păi, cine a zis ceva de cuvinte urâte?
    verde-n faţă e de ajuns:))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger