Fereşte-te de şoapte

Pornesc de la un comentariu anonim, care spunea că poate unde sunt eu e ok să fii gay, dar prin alte părţi nu; mă rog, asta era ideea, în mare.

Şi stau şi mă gândesc. Hmmm... unde sunt eu e ok să fii gay? Poţi ieşi cu un tricou colorat pe care să scrie "out and proud"? În mod clar da, pentru că nu pricep foarte mulţi despre ce-i vorba. Da' dacă scrie pe el "sunt gay şi sunt ok", mai poţi face acelaşi lucru? Indubitabil. Asta dacă ştii ce străduţe să ocoleşti, pentru că sunt unele pe care poţi fi violat de trei ori pe noapte doar pentru că te-ai nimerit, din întâmplare, pe ele; indiferent de orientări politice.

Garantează cineva că n-o să fii împuşcat în plină stradă? Aproape. Adică, dacă te loveşte glonţul ăl rău, te loveşte pentru că a ieşit un maniac cu arma pe stradă, nu pentru că te-ai îmbrăcat nu ştiu cum. Da' garantează cineva că n-o să ai parte de-un machiaj gratuit, fără a fi folosite produse cosmetice? Asta nu prea. Depinde, la fel, de ce persoane frecventezi, dacă ai cojones să faci mişto, sau dacă poţi trece impasibil mai departe, în timp ce clovnii îşi fac numărul.

De-abia când eram în liceu a fost abrogat articolul 200, asta în condiţiile în care, măcar aparent, nu mai era cea mare problemă să fii gay. Era aşa, ca o mare revoluţie sexuală a celor de 16-17 ani. Un fel de flower power la nivel de minisocietate. Unii te priveau pe tine, se uitau la ceea ce puteai face, la ce gândeai şi spuneai, nu la ce aveai de gând să faci în dormitor. Erai privit ca o persoană, nu ca un obiect sexual.

În perioada aia am văzut "Boys don't cry", şi-am realzat că sunt alţii mai închişi în cutie, mai cu frică de necunoscut, cu toate că se bat cu pumnu'n piept că-s cea mai liberă naţiune din lume; mai limitaţi decât la noi, unde puteai să ţii de mână o fată pe stradă fără să te trezeşti cu bolovanul în spate.

Şi "revoluţia" a continuat. Continuă încă. Şi purtătoarele de Getuţa fashion şi clubul mâncătorilor de seminţe din scara blocului vor strâmba mereu din nas; vor găsi mereu subiect de hăhăială retardată, da' asta doar pentru că neuronul ăla moare de singurătate şi nu poate să găsească ceva mai bun de făcut; vor avea mereu impresia că-s cei mai cei, doar pentru că le-au murit lăudătorii. Atâta tot.

Iar dacă aici, la mine, e ok să fii gay e pentru că, până la urmă, nu trebuie să se amestece nimeni în ciorba nimănui; pentru că nu ieşi cu pancarte pe stradă, cu săgetuţe bine desenate care să strige-n gura mare "luaţi-vă de mine, sunt gay"; pentru că ştii să trasezi linia aia între viaţă socială şi viaţă personală; pentru că nu trebuie să răspunzi fiecărui semn de întrebare; pentru că mai există persoane pentru care nu contează aparenţele. Şi pentru că nu faci din asta un subiect de vorbit în şoaptă. Şoaptele atrag întotdeauna mai multă atenţie decât un volum normal. Atâta tot.