Mini adaptor

Prima problemă care mi-a sărit în ochi când am auzit de adaptorul wireless USB EW-7811Un a fost că e extraordinar de mic. Adică mic, mic de tot. „De ce problemă?” or să întrebe sprâncenele ridicate. Pentru că, la fel ca orice posesor de mâţă care se respectă, ştiu că lucrurile mici le înnebunesc. Dacă au văzut un şurub, o gâză, sau orice altceva mic, intră în transă. Se transformă, nu mai poţi discuta cu ele, nu mai ai ce face decât să te chinui să salvezi chestia minusculă din ghearele necruţătoare ale prădătorului.



Deci, presupunând că mi-aş pune-n gând să folosesc sus-numitul adaptor wireless, prima chestie pe care ar trebui s-o fac ar fi să-l ascund cât mai bine de tigrul care hiberează în interiorul mâţei mele. Bun, o să spuneţi, da’ poţi să-l înfigi cu încredere într-un port USB şi să uiţi de el. Destul de corect, da’ ar trebui mai întâi să-mi leg pisica la ochi, pentru a nu vedea unde ascund „inamicul”. Sau să aştept să plece prin vecini, şi-apoi pe furiş să-i prezint adaptorului noua lui casă.




Şi-acum, pentru că am reuşit să-l ascund, pot uita fericită de el, pentru că, la cât e de mic, nici nu-i greu să uiţi că-l ai prin preajmă. Ce face micuţul? Suportă rate de transfer de date de până la 150Mbps, atunci când este conectat la un device wireless 802.11n, fiind de 3 ori mai rapid decât o conexiune obişnuita 11g. Cu alte cuvinte, reţeaua mea va merge atât de rapid, că n-o să ştiu nici ce-a păţit, nici de unde vine minunea. Plus că-mi va oferi o rază de acţiune de vreo 3 ori mai mare, iar dacă mă decid să-mi iau, până la urmă, laptop, îl voi putea folosi fără grijă; n-are cum să se strice adaptorul, pentru că e atât de ascuns, încât e protejat; ca un melc în cochilie.

Aş putea să vă povestesc multe: cum am ajuns pe o planetă necunoscută, dintr-un univers solar necunoscut, şi adaptorul m-a ajutat să comunic cu familia mea de pe pământ; cum m-am folosit de-o gaură neagră, pentru a călători din prezent în viitor, şi să vezi minune! Adaptorul mergea fără nici o problemă! Cum mergeam eu prin deşert, fără apă, fără speranţă de salvare şi, datorită adaptorului magic, am prins semnal şi reţea şi-am fost găsită, pe jumătate moartă, dar cu micuţul strâns în pumn pentru că, de, nu puteam renunţa la el. Mai am şi alte scenarii. Da’ pe bune acu’. N-am nici o afinitate pentru SF.

Ce m-a încântat a fost că protejează mediul, consumând energie mai puţină; că cică e atât de deştept, încât ajustează automat puterea de transmisie în funcţie de distanţa pe care transmite şi de încărcarea CPU, pentru a reduce consumul de energie atunci când nu se foloseşte transmisia wireless.

Aşa că, la-ntrebarea „cum l-aş folosi”, răspund sincer, fără artificii: momentan, n-am nevoie de un adaptor wireless. Dacă l-aş lua, l-aş folosi cât se poate de simplu, pentru că da, interfaţa de configurare în 16 limbi EZmax mă va ajuta să-l configurez în câteva minute. L-aş fixa în portul usb, şi-aş uita total de el. Nu pot să spun că-mi va schimba viaţa pentru că, momentan, viaţa mea n-are nevoie de-o schimbare la nivel de gadget-uri.

P.S. – Super Blog, etapa 20.