...să arunce primul piatra

Am auzit o discuţie; una foarte serioasă, în care lumea îşi dădea cu părerea despre cum se duc banii dintr-un salariu pe vicii. Una cu un deget întins acuzator asupra persoanelor care, din ce câştigă într-o lună, îşi cumpără - pe lângă alte chestii - ţigări, ba chiar mai au tupeul să-şi mai ia şi o bere, o sticlă de vin sau un coniac. Că cică alea-s vicii, şi cum îţi permiţi să arunci banii pe fereastră, pentru nişte vicii. Banii daţi pe ţigări, sunt bani arşi, cei daţi pe-o sticlă de vin sunt pierduţi din start. Sprânceana mea de fumător de profesie s-a ridicat instantaneu. S-a încăpăţânat să rămână acolo, cu toate că m-am chinuit s-o aduc în poziţia iniţială.

Adică, de ce se chinuie unii să moară de grija altora? Chiar n-ai altceva mai bun de făcut decât să-mi calculezi mie bugetul pentru a trage concluzia că salariul meu se duce pe vicii? Păi, frate, după o lună, după ce scot tot ce am pe card, pot să mă duc şi să-i arunc în Dunăre, fără să te isterizezi. Aşa, că-mi cumpăr ţigări, ţi se zburlesc toate cele şi te gândeşti aşa, că ar fi fain să-mi acuzi viciul, plăcerea, modul de viaţă.

Păi, să ne înţelegem. Cică a fuma e un viciu. Da' de ce? Cine a hotărât chestia asta? Cine s-a trezit aşa, dis de dimineaţă şi a decretat că fumatul nu e bun, deci trebuie să aruncăm un ochi rău celor care o fac, ba chiar să ne băgăm cu bocancii în viaţa lor, să-i tragem de mânecă, să le arătăm că nu merg pe calea cea dreaptă şi să-i aducem aşa, în rând cu lumea aia normală şi sănătoasă, care nu bea, nu fumează, strânge banul la ciorap, şi mamă, câte chestii face de banii ăia. Că dacă aş aduna toţi banii pe care-i dau pe ţigări pe o lună, aş plăti rata la o casă. Aşa, şi? De ce ai impresia că nu ştiu chestia asta? De ce ai impresia că aş vrea să plătesc rata la o casă, sau la o maşină, sau că aş vrea să fac orice altceva cu banii ăia decât fac deja? Nu avem cu toţii aceleaşi priorităţi. Mie nu mi-a trecut prin cap să-ţi spun cât eşti de trist că da, plăteşti 20 de ani rata la o casă, dar n-ai parte de măcar o ieşire pe săptămână; poate că prioritatea mea nu e casa aia care o să fie cândva a mea, ci fumul din fiecare dimineaţă, de la cafea. Cine eşti, mă rog, să te pronunţi că nu fac bine? Cine eşti ca măcar să te gândeşti că aş vrea să fiu ca tine, să trăiesc viaţa ta, oricât de ferictă ţi s-ar părea ţie? Poate mie-mi place de mor viaţa mea, chiar dacă tu o vezi aşa, mai fără sens. Poate nonsensul e idealul pentru mine. Poate că, dacă nu eşti de acord cu stilul meu de a trăi, ar trebui să închizi ochii când treci pe lângă mine; poate că sferele noastre nici n-ar trebui să se intersecteze, te-ai gândit vreodată la asta, înainte de a mă acuza?

Că fumatul nu face bine. Wow! Pe bune? Şi eu care mă gândeam că îmi întăresc sistemul imunitar fumând; că voi ajunge să fiu nemuritor datorită lui. C'mon! Dacă am un salariu pe care-mi permit să-l cheltuiesc, probabil am mai mult de 16 ani, şi-am trecut de vremea în care fumam din teribilism. Poate că ştiu şi eu că-mi face rău, da' mă cam doare la bască.

Dacă mă gândesc bine, eu dau bani pe ţigări, şi e considerat viciu. Alţii îşi dau toţi banii pe mâncare, şi ăla nu e viciu. Da' de ce? Păi, dacă eşti cât malu' cu zorele, şi continui să bagi în tine, nu-ţi face rău? Cantitatea aia de grăsime care se acumulează, nu e la fel de malefică? Dacă mori de prea mult fumat sau de prea multă mâncare, nu înseamnă că tot de viciu ai murit? Da' nu, că vezi tu, că mâncarea nu se pune, că ea te ţine în viaţă. Şi cine te-a minţit că eu n-aş mânca? Doar că nu-mi fac un scop din asta. Şi dacă unii nu se abţin de la mâncat, eu nu mă abţin de la ţigări. Da' de ei nu se ia nimeni că ar mânca prea mult, că s-ar putea să moară sufocaţi în propria grăsime, că inima aia n-o să mai poată duce la un moment dat.

Pe pachetele de ţigări sunt ameninţări sinistre; poze, mesaje pline de miez, chestii care te pun în gardă în legătură cu ce ai putea păţi dacă fumezi. Eu una n-am văzut, în schimb, pe nici un pachet de carne, pe nici o tăviţă de cârnaţi, pe nici o bucată de şuncă vreun avertisment legat de obezitate, creşterea colesterolului, sau afecţiuni cardiace. N-am văzut nici o poză cu oameni obezi, nici un deget moralizator, nici un cuvânt despre cât de greu e să slăbeşti, despre riscurile la care te expui dacă mănânci prea mult.

Şi strig din toţi plămânii mei plini de fum, dar şi cu toată fiinţa mea lipsită de grăsime, DISCRIMINARE! Dacă ţi se năzare să te iei de vicii, ia-te de toate; dacă eşti atât de pur şi de curat, aruncă tu primul piatra. Dacă nu, ciocu' mic. Vezi-ţi de ciorba ta şi lasă-mă pe mine-n pace. Pe mine, şi pe toţi vicioşii din lume, pentru că n-am băgat mâna-n buzunarul nimănui pentru a ne întreţine viciul; şi dac-o fi să crăp la un moment dat, ştiu c-o fac pe barba mea. În stilul meu, cu capul sus. Pentru că, dacă mie ar trebui să-mi fie ruşine că fumez, atunci ruşine vouă, celor care mâncaţi, şi ruşine vouă, care faceţi colecţie de timbre, şi vouă, colecţionari de haine, şi tuturor celor care vă alimentaţi orice pasiune, cât de mică. Ruşine vouă, celor care încercaţi să trăiţi aşa cum vreţi!