M-am mutat, casă nouă, alea-alea

După aproape 4 ani, 1299 de postări (btw, asta e no 1300), nervi, pisici, amintiri, dileme, manii, camelianism implementat, oameni cunoscuți, oameni cernuți, constante, zâmbete, cafele și pahare de vorbă, las blogspot-ul și trec pe domeniu.

Același Erase Rewind, tot ce iubești sau urăști, aceeași eu, altă adresă: cameliabucur.ro

Redirecționarea - zilele viitoare.
Între timp, cine vrea să schimbe adresa - o schimbă, cine vrea link - dă un semn, cine mă citește în continuare - mă citește.

Erase Rewind is dead, long live Erase Rewind!

Plodul retardat de pe Youtube

”Maaamaa, e greu la școaalăă...”
Același început pe care-l aud cam o dată la 3 melodii pe Youtube. N-am nici timpul, nici răbdarea, nici cheful să stau să văd toată reclama. Sau s-o aud. Rapid schimbă tab-ul, dă-i skip this add și proceed to the song. Melodie, lalala, înc-o melodie, și-ncă una, și din nou vocea aia enervantă. Nu știu la ce e reclama, sau la ce ar putea fi o reclamă atât de stupidă, c-un plod c-o voce retardată, care se plânge că-i greu la școală.

În fracțiunea aia de secundă în care-i văd moaca, nu pare să fie mai mult de clasa a-V-a. Maximum.
Și cât de retardat poți fi să te plângi că e greu în clasa a-V-a? Există câteva variante: ori ești retardat de-a binelea, caz în care trebuiau să te dea ai tăi la o școală specială, unde clar n-aveai cum să te plângi că e greu, pentru că materia și explicațiile sunt pe măsura retardării tale; ești alintat și te plângi ca să-ți facă mă-ta lecțiile când ajungi acasă și nici să nu se ia de tine că ai împușcat un 4 pentru că, în loc să-nveți, ai stat și-ai frecat-o la rece; ești atât de papă lapte încât nici măcar nu poți să treci prin școală ca gâsca prin apă, chiulind la anumite materii ca să te duci să fumezi în parc și să fii golănaș și viitor de la Italea.
Oricare ar fi varianta, nici una nu te scoate într-o lumină favorabilă. Nici pe ăia care au gândit reclama cu plodul retardat.

Eu țin minte că nouă ne dădeau profii, de pe-o zi pe alta, vreo 2 compuneri - română și franceză -, între 7 și 10 probleme la mate, bașca de-nvățat la restul materiilor. Era multișor. În afară de compuneri și materiile gen istorie/geografie/cultură generală, nimic nu m-a ajutat în viața reală. Matematica cel puțin, din punctul meu de vedere, putea să rămână la stadiul de adunare/scădere/înmulțire/împărțire, pentru că nu folosesc altă matematică decât aia ca să-mi dau seama cu câți bani rămân după ce-mi plătesc toate datoriile. Dar făceam temele și-mi rămânea timp să stau să mă uit pe pereți sau să ies în oraș, în momentul în care vârsta mi-a permis asta. Pana mea, inclusiv într-a-XII-a, când erau bacul și admiterea după colț, nu cred să fi ratat vreo seară neieșită. Deci nu era nici mult, nici greu. Decât dacă erai retardat.

Dilema mea majoră e alta: ok, există plozi și plozi, unii se plâng de teme, alții prind din zbor, altora nu le prea pasă, nu putem să ajungem toți cu joburi excelente, cineva trebuie să mai și spele pahare și să mă servească la fast-food, dar. Dar de ce e pângărit Youtube-ul cu reclame? De ce nu pot să mai ascult liniștită o melodie pe-un site care a început ca site de homemade videos, acum găsești orice pe el, inclusiv reclame stupide, enervante și la care nu se uită nimeni? Sincer acum, câți stau să vadă reclama aia până la capăt, să plescăie mulțumiți că, mamă, ce reclamă bună, acum mă duc să cumpăr x produs, și nici măcar să se mai uite la ce voiau să se uite de la bun început? Nimeni!
Dar nu-i nimic, fă-mi creierul atât de șvaițer încât o să-mi deschid propriul site pe care toate reclamele vor fi banate, iar cei care propun sau adoptă reclame vor fi împușcați sensibil și grațios în gât.

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!

Ne place, da, ne place - p.155

Probabil a mai fost aici. Cercurile se învârt în cercuri.



Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.154

Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.153

 

Enjoy! 

Ne place, da, ne place - p.152

Pentru copiii peste 5 ani.
Scenografie, muzică, versuri,
Courtesy of Mab by Mab with Mab as Mab.





Enjoy!

Prima ninsoare

Dorințele nu se spun pentru că, dacă le spui, nu se mai îndeplinesc.
Dorințele se pun pe prima zăpadă, pe lumânările de pe tort, pe-o geană ghicită pe obraz, pe fulgul de la plopi, pe primele artificii, pe ultima secundă din an, pe prima secundă din an, pe ora fixă, pe prima dată când mănânci ceva bun, pe bănuți aruncați în fântână, pe momentul în care vrei să-ți pui o dorință.

Și nu se ghicesc. Sau, dacă se ghicesc, nu spui c-ai ghicit-o. Dorințele-mplinite sunt un soi de surprize. Trebuie să te surprindă chiar și pe tine. Dorință cu dorință în ea. Măcar una să se-mplinească.


Vâscul aduce noroc, dacă-l ții în casă.
Vâscul aduce ghinion dacă-l mănânci, pentru că te omoară.
Ții vâscul pentru noroc. Tot pentru noroc, fiecare Revelion are ceva roșu. Și șampanie, cu care urezi sănătate și te gândești la dorința ta, în clinchet de pahare.
Ne agățăm de fiecare nimic, în speranța. În speranța că. În speranța că dorința. Dulci nimicuri. Mici nimicuri. Mari dorințe.
Prin puterea tuturor nimicurilor adunate!

Și chiar dacă afară-i frig, e cald înăuntru. Înăuntru, în casă; înăuntrul tău.
Aruncam artificii aprinse, de la etajul 9. Steluțe. Zburau puțin, ardeau puțin, da` se chema c-ai aprins anul nou. Că l-ai prins. Că ai trecut în el. Ritual de trecere.
Și găsesc noi motive pentru pus de dorințe și fiecare dulce nimic e un pas înainte.
Nu vreau să ningă peste prima ninsoare. Sau fiecare ninsoare să pretind că e mereu prima.

Pân` la următoarea primă ninsoare, la bună vedere!

Ne place, da, ne place - p.151

Courtesy of Mab.



Enjoy!

Decent

Am zis să fiu decentă și să mă culc la o oră decentă. Că mi-era somn, că am pus ceasul la 10, că trebuia să mă trezesc, și-am ales cea mai decentă oră cu putință: 3 jumate. Mi se pare decent să te culci la 3 jumate. Nici prea devreme, nici prea târziu. Juma` de oră să te foiești, să găsești poziția, să te gândești ce-ai vrea să visezi și-ți mai rămân 6 ore întregi de somn. Pentru că am mania de a calcula câte ore o să dorm. Dacă sunt mai puțin de 4 ore, mă panichez. Dar așa, 6, boier, frate! Cu 2 ore mai puțin de cele 8 recomandate, cu mult mai puțin decât de obicei, dar merge. 6 ore de somn profund, 6 ore în care pot visa orice, 6 ore curate de somn curat.

Asta după ce, înainte, am dus muncă de lămurire cu Cami că nu, nu vreau nici măcar să mă uit la frumosul ei cadou, în formă de șoricel, foarte viu și foarte tracasat, pe care a avut bunăvoința să mi-l aducă pentru cină. S-a resemnat cu greu, dar cred c-a înțeles ideea.

Deci 6 ore de somn, da? A trecut jumătatea de oră pe care mi-o dedicasem pregătirilor. Stai pe stânga, stai pe dreapta, încearcă poziția vampir, da` dacă stai în cap, nu merge? Nu merge! Mă uit la ceas, 4.37.
Ok, Camelia. Când vreau să mă conving să fac ceva, îmi spun pe numele întreg. Par mai autoritară. Mă iau, mă urechesc, mă iau cu frumosul, good cop, bad cop, eu cu mine, 23 de minute până la 5 s-au scurs rapid. Încă 5 ore de somn, dacă adorm instantaneu. Adormi, fi-ți-ar capu`! Picai de somn la 3 jumate și acu` nu vrei? Îți spun o poveste, îți spun două povești, numai adormi odată!

Încet-încet, pe la 6 cred c-am adormit. Cred, pentru că mă mai trezeam așa, din când în când. Știi somnul ăla cu întreruperi, când ești semiconștient? Ei, d`ăla.
8.47, mesaj! Orange, că cică mi-am plătit factura. E duminică dimineață. Nu mi-am plătit astă-noapte factura. Am plătit-o vineri, și știu c-am plătit-o, de ce mă anunți duminică dimineața?

Fie, încă o oră și 13 minute.
Și vecinii mei care ascultă nu știu ce fel de muzică, că nu se aude muzica până la mine, se aude doar un soi de bâzâit. Și se simte. În saltea. Muzica lor face exact ca telefonul meu, când e pe vibrații, și sună. Uită-te la telefon. Nu sună. Ascultă vecinii muzică. Vibrații, vibrații.

Am răsuflat ușurată când s-a făcut 10, și-a sunat ceasul de-adevăratelea.
Nici un minut de pierdut! să ne trezim, Camelia! Nu sta să numeri cât ai dormit astă-noapte. N-are rost. Trezește-te și zâmbește unei noi zile. Ți se pare că e tot aia de ieri, da` nu-i! E azi și foarte dimineață. Și da, cu regret te informez că mâine-i luni.
Ce noapte minunată!

Pân` la următoarea insomnie, la bună vedere!

Ne place, da, ne place - p.150

 Courtesy of Mab.



Enjoy!

Ce fantastic e din plastic

Dacă ar fi după mine, aș schimba toate farfuriile, furculițele și lingurile cu unele de unică folosință. Cănile nu. Nici cuțitele. Nu reușesc să tai nimic cu un cuțit de unică folosință. Nu știu cum fac ăștia prin filme de transformă cuțitul de plastic într-o armă mortală, da` eu rămân mereu cu el în mână și cu mâncarea netăiată. Cuțitele ar supraviețui. Și cănile, pentru că nu pot să beau cafea din pahar de unică folosință. Decât să folosesc pahare din alea, mai degrabă beau direct din ibric. Din sticlă. Și, când îmi vine poftă de apă de canal, îmi bag capul în chiuvetă și-mi potolesc setea.

În rest, totul de plastic. Ai mâncat, jap, farfuria la gunoi. Nu tre` s-o mai speli, nu aștepți să se usuce, n-ai probleme cu faptul că s-ar putea sparge. Plus că eviți și zgomotul ăla enervant, de farfurii care se lovesc între ele, când încerci să scoți una anume din dulap. Fără stres. Fără complicații. Bine, ar trebui să apară și farfurii pentru supă, dar nu-i bai. Pot trăi și fără ele. Supa se poate mânca direct din oală. În picioare, cu polonicul.

Vii în vizită și ești mai simandicos? Plasticul meu nu te satisface? N-ai decât să vii cu farfuria de porțelan în sacoșă! Bine, fie, să existe niște farfurii, acolo, pentru ocazii speciale dar, zi de zi, în viața în care te trezești dimineață, mai muncești, mai mănânci, mai stai, te odihnești ca să poți sta mai mult dup-aia, să folosesc doar chestii de unică folosință.

Văzusem undeva pe net varianta cu folia de plastic, pusă peste farfurie, mâncarea peste, golești farfuria, arunci folia. Da` aia mi se pare lipsit de stil. Cum adică, să mănânc de pe folie? Nu, frate, dă-mi farfurie pe care s-o pot arunca după.

Nu pot uita cum era o adevărată tragedie când spărgeai o farfurie. Vai mie! Coșmar! Calvar! Și era doar o farfurie. Nu era vaza bunicii, nu era moștenire de familie, era o nenorocită de farfurie pe care puteai s-o înlocuiești oricând. Da` nu, că dacă nu se lăsa cu morală, tot degeaba. Prohodul farfuriei. Și altă tragedie când lăsai farfuriile nespălate peste noapte. Mă, tot eu le spăl. Dacă n-am chef să le spăl seara, o să le spăl dimineața. Nu cred că se strică farfuriile în chiuvetă. Nu vin cu instrucțiuni. A se spăla imediat după folosire. Poți să le speli când vrea mușchiul tău. Dar, altă tragedie. Altă bătaie de cap. Alți nervi mâncați degeaba.

Cred că de la asta mi se trage. Dacă n-ar fi existat tragedia spargerii și tragedia spălării, n-aș pregăti acum boicotul farfuriilor tradiționale. N-aș complota împotriva lor. N-aș arunca ocheade nerușinate seturilor de 100 de farfurii de unică folosință. Bine a zis ăla de-a zis că angoasele din copilărie te definesc ca adult.
Bună, sunt Camelia și sunt farfurofobă.

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!

Ne place, da, ne place - p.149

Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.148

Jah!



Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.147

@Mab



Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.146

Yet who the hell was I to dare?



Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.145

Courtesy of  Mab.



Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.144

 What do you think you are, for Christ's sake, crazy or somethin'? Well you're not! You're not! You're no crazier than the average asshole out walkin' around on the streets and that's it.




Enjoy!

Sunday mood

Lazy mood.
Atât de lazy că m-aș întinde pisicește pe covor și-aș aștepta să-mi treacă lenea. Îmi place să stau în pat, cu picioarele pe pereți. N-am mai stat demult așa. Mi-e lene până și să-mi aprind o țigară. Cu picioarele pe pereți, tolănită pe covor, să mi se aprindă singură țigara, berea să fie rece și acidulată și amară, să gândesc că mi-e lene până și să gândesc, să fiu una cu covorul și să nu-mi aduc aminte că mâine e luni.

Măcar o săptămână să nu fie nici luni, nici marți, nici miercuri. Să fie caturday, unde cat = pisică. Un concediu pe care nu-l mai am, c-o relaxare pe care mi-o doresc. Aștept week-end-ul cu pasiunea celui dependent de morfină, când își așteaptă injecția. Pentru că week-end-ul mi-e concediu și relaxarea rugăciune. Sau paharul de vorbă de după muncă. Între luni și marți. Întrezile.

Lunga vară fierbinte. Zbor deasupra unui cuib de cuci. Oameni și șoareci. Suc de roșii. Fără nici o legătură între ele. De lene, orice îmi trece prin cap. Boxă. Marylin Monroe. De lene, nici măcar nu-mi trece nimic prin cap. Ce văd. Mai simplu. Mai sfidător. Mai leneș. Din ce în ce mai leneș.

Pân` la următoarea lene, la bună vedere!

Ne place, da, ne place - p.143

Enjoy!

Ne place, da, ne place - p.142

En joysz!