Bun. Am o problemă majoră: dacă întreb ceva, prefer să mi se răspundă cât mai scurt şi concis, cu cât mai puţine amănunte şi nu, în nici un caz tot cu o întrebare. Logica-mi spune că, dacă aş fi crezut că e undeva, n-aş mai fi întrebat. Ştii, de fapt eu cred că Max a fugit cu circul pentru că a simţit un imbold nestăvilit pentru aventură şi, în plus, a auzit el de Mihail câine de circ, şi şi-a zis că merită încercat. Nuuuu, dacă întreb înseamnă că tre' să-mi răspunzi în cât mai puţine cuvinte; dacă nici n-am băut cafeaua, atunci zi-le rar, răspicat şi dacă se poate cât mai simple. Nu-mi spune "condescent" dacă nu m-am trezit, pentru că nu, nu pricep.
Mă rog, câinele era la plimbare, cafeaua mea se chinuia să fiarbă. Şi-n ceaţa aceea de dinainte de trezire totală, o văd eu pe doamna mamă că se gudură şi dă din coadă. Recunosc că am avut o semisprânceană ridicată; de atât sunt în stare dimineaţa devreme, în jur de ora 2. "Bucur chiar mă iubeşte!" Bucur mişuna prin bucătărie. Pe bune dacă am priceput. Da, îi râdeau ochii, da' ce i-a pocnit cu dedicaţiile şi dezvăluirile de faţă cu mâţele? Puţină decenţă ar fi de preferat, nu de alta da' toate sunt minore.
Ei, şi a ajuns ea la concluzia asta nu pentru că i-a spus-o domnu' Bucur. Nu, el nu face d'astea. Nici nu i-a ridicat castele-n Spania, nici măcar nu a luat bilete pentru concediu. Dar, la cât era de efervescentă, a trebuit s-o cred, da' şi s-o-ntreb cum a ajuns la această concluzie, pentru că de la Bucur nu scoţi nimic. Radiantă doamna mamă mi-a mărturisit secretul: i-a luat îngheţată! Pentru că a ţinut el minte că acu' câteva zile ea a vrut, da' n-aveau destule mâini să care şi îngheţata, şi a rămas ea cu gândul la îngheţată, aşa că în momentul în care a scos pletosul la plimbare i-a luat şi ei o îngheţată...
Cât de pufos?
Pân' la următoarea cafea, la bună vedere!
