Prima dată

Cică prima dată e cel mai greu. Adică, tocmai pentru că e prima oară, n-ar trebui să ştii ce să faci, cum să reacţionezi, în ce parte să te uiţi şi că, pe parcurs, te perfecţionezi. Capeţi experienţă, ştii ce şi cum, te descurci mai bine decât la început, devii messer. În plus, prima dată cică te marchează, nu uiţi niciodată acel prim moment, revine flash-uri flash-uri, te bântuie.

Prima dată când m-am urcat la volan, mi-a arătat nenea instructorul ce şi cum, mi-a dat vreo două indicaţii preţioase şi, în mod ciudat, de prima dată m-am descurcat bine; nu foarte bine, nu excelent, dar bine. Primele dăţi când am făcut parcări, întoarceri, porniri în pantă, mi-au ieşit bine. La examenul auto am făcut bine. Primele dăţi au fost bine. Când trebuia deja să am experienţă, să mă descurc, să dau dovadă de dexteritate şi profesionalism "volănesc", am buşit maşina; nu grav, doar bara din faţă, dar mi-a fost de-ajuns. Avea să fie "ultima oară"...

Prima dată când am aflat că "gay nu e ok", aveam vreo 7 ani, şi am conclus eu că vară-mii îi plac mai mult fetele decât băieţii; vară-mea care avea câteva luni, care trăgea la fete pentru că erau mai zâmbitoare şi pentru că, din 6 persoane, doar 2 erau bărbaţi. Şi-atunci reacţia mătuşă-mii a fost teribilă: "Doamne fereşte! Să nu mai spui asta niciodată!" Partea bizară era că eu habar n-aveam ce spusesem. Adică, mie-mi plăceau fetele şi era ok; vară-mea n-avea voie. Era ceva ciudat la mijloc. Evident că am uitat după o bucăţică de timp toată treaba, şi mi-am adus-o aminte acu', că veni vorba de prima dată.

Prima dată când a fost nevoie să formatez compul, m-am descurcat exemplar. Nu era compul meu, ştiam că trebuie să bag cd-ul şi să urmez instrucţiunile, am făcut aşa şi totul a mers de minune. A două oară, când a trebuit să repet faza pe compul meu, am stat câteva ore bune, am instalat toate programele de două ori, mi-a luat mai mult de juma' de zi; până la urmă, am scos-o la capăt. Aveam cu vreo 2 fire albe în plus, şi eram ferm convinsă că nu voi mai face chestia asta niciodată.

Prima dată când am fost la şcoală mi-a plăcut teribil. Eram în stare să stau acolo toată ziua, era pământul făgăduinţei, era locul multvisat şi multdorit. Aş fi făcut orice să mă lase ai mei mai mult la şcoală, eram entuziasmată că trebuie să învăţ şi să-mi fac lecţiile, îmi plăceau colegii mei, era o stare totală de euforie. A mai trecut un timp, şi nu ştiam cum să plec mai repede de la şcoală, cum să treacă mai repede partea cu făcutul lecţiilor, datul tezelor, bac-ul, admiterea, licenţa. Nu, n-a devenit mai bine în timp, a devenit mai bugabu, mai enervant, mai plictisitor.

Prima dată când am fumat, nu m-am înecat şi am tras direct în piept; am scos fumul, cu aer de cunoscător, direct pe nas. N-am înţeles mare lucru din fumul ăla de Monte Carlo roşu, dar n-am mai fumat ani buni de atunci. Când m-am apucat serios de fumat, m-am înecat şi-am tuşit, şi mi-a luat ceva timp până să nu mai ameţesc de la o ţigară întreagă.

Prima dată când am făcut o lucrare importantă - aka lucrarea de atestat, în clasa a-12-a - mi-am dat toată silinţa; am lucrat luni întregi la ea, ştiam tot ce mişcă în legătură cu subiectul cu pricina, mi-a plăcut teribil, m-am implicat, am bibilit-o pe toate părţile, eram în stare s-o pun în ramă ca să arate mai bine. Lucrarea de licenţă însă, am făcut-o în vreo 2 săptămâni, m-a lăsat rece, am făcut-o pentru că trebuia făcută şi nu puteam să scap de facultă fără. Nu mi-a plăcut, nu m-a pasionat, nu mi-a bântuit nopţile.

Da, mai sunt multe prime dăţi. Mă opresc aici, pentru că e prima dată când vorbesc despre prima dată, şi ce-i mult strică. Oricum e subiect lejer, de sâmbătă. Primele dăţi ale altora or fi fost diferite? Şi dacă da, celelalte dăţi au fost mai reuşite, sau au fost chix-uri totale? Tot aşa, de sâmbătă.

Bac de 2010

Am auzit azi o discuţie care m-a cam pus pe gânduri. Evident că a fost iscată de începerea Bac-ului pentru că, altminteri, nu se prea gândeşte nimeni să îşi pună întrebări. Şi discuţia asta se învârtea în jurul utilităţii/inutilităţii Bac-ului.

Teoria o ştim cu toţii. Că e un examen de maturitate, că ne formează pentru experienţele viitoare, că dacă ai Bac-ul deja eşti un om făcut; ce nu poţi face cu diploma de Bac în buzunar? Şi mă gândesc eu aşa, ca un om care şi-a dat Bac-ul în prima lui variantă de test grilă, care şi-a bătut capul să înveţe sistematic, nu alandala cum a făcut timp de 12 ani, care a văzut că şi grilele pot avea răspunsuri greşite care nu s-au mai adăugat la punctajul final, care are diploma măreţului Bac nu în buzunar, ci undeva, printr-un sertar: singura chestie la care te ajută respectivul Bac e să intri la facultate. În rest e total inutil.

Nu m-am simţit nici mai deşteaptă, nici mai luminată, porţile cerului nu s-au deschis pentru a-mi da răspuns la misterele universului, nu mi-a aruncat nimeni "cheia succesului" drept în faţă, am fost tot eu, cu câteva kile în minus şi câţiva neuroni zbătându-se tragic la reanimare. Singura diferenţă între mine, care am învăţat la psihologie (ca obiect opţional) şi cei care şi-au dat opţionalul pe pista de alergări a fost că media lor generală a fost mai mare. Am mai aflat că-ţi poţi trece Bac-ul cu zece, chiar dacă eşti varză, numai pentru că ai un "renume" de artist. Am învăţat că nici măcar la Bac subiectele nu vin la fix, şi poţi aştepta până la două ore ca să-ţi dai finalmente examenul. Am mai învăţat că există facultăţi pentru care media de Bac e o fărâmiţă minusculă din media de admitere, şi că poţi intra lejer la buget, başca bursă, doar pentru că ştii literatură şi franceză. Că ăia de ne-am nimerit să dăm Bacul în 2003 am fost cam chinuiţi şi ca programă, şi ca subiecte.
Da, clar a fost un "examen de maturitate". Maturitate pentru că am realizat că tot ce se spune despre el, tot ce ţi se bagă în cap 12 ani de zile, toate miturile, şi speranţele, şi visele legate de el sunt pură vrăjeală. Vrăjeală crasă.

A nu se înţelege greşit: n-am nimic împotriva ideii de Bac, dacă ar fi exact ce ţi se spune că este. Dacă ai avea şi alt folos de pe urma lui decât să te îngropi încă 3 ani în facultate şi să realizezi că nu mai contează cu cât l-ai luat ci că, până la urmă, ai scăpat de el.

Da, cred într-o redefinire a sistemului de învăţământ. Un sistem care să îţi dea posibilitatea de a te specializa din timpul liceului pe un domeniu, pe care să-l aprofundezi pentru Bac şi de care să te ţii, în continuare, în facultate. În funcţie de veleităţi şi afinităţi. Şi-apoi, când termini şi cu facultatea, să poţi profesa în domeniul cu care ţi-ai bătut creierii 15 ani, nu să termini litere şi să lucrezi ca laborant chimist. Bineînţeles că asta e o lume ideală, şi nu prea putem avea parte de ideal în toate domeniiile...

Şi, ca să concluzionez, nu, nu văd utilitatea Bacului. La momentul actual ar putea foarte bine să se numească "teză" şi să se adune la media generală de clasa a-12-a. Măcar ar fi toţi cei care-l dau mai relaxaţi.

Testează-te!

Femeile, mai mici sau mai mari, căsătorite sau nu, indiferent de rasă şi religie (doar dacă acest lucru nu contravine religiei lor), plastice sau naturale, blonde, brunete, şatene, multicolore, înalte, scunde, cu sau fără forme, în fustă, pantalon sau şalvari, pantofi, tenişi sau sandale, oricare le-ar fi zodia, convingerile politice sau gradul de cultură, toate (fără excepţiile care întăresc regula, bineînţeles) adoră testele. Nu, nu testele "barza", ci quiz-urile. Întrebările alea multe, cu variante de răspuns pe care le încercuieşti în funcţie de ceea ce ţi se potriveşte cel mai bine şi apoi, în funcţie de majoritatea de a-uri, b-uri sau c-uri, ori în funcţie de punctajul final, afli verdictul. Verdictul testului, adică.

Cea mai simplă metodă de a găsi un test e prin deja tradiţionalele reviste pentru femei. Fiecare dintre ele va conţine măcar unul. Urmează apoi categoria "grea", Internetul. Găseşti mii şi milioane de teste, testuleţe, testulici care să-ţi potolească "setea de cunoaştere".

Să ne înţelegem. Poate fi vorba despre quiz-uri gen "ce zodie eşti?" şi, cu toate că ştie răspunsul de câţiva ani buni, tot şi-l va face. Ca să vadă "dacă se potriveşte". Urmează categoria "ascendentului" şi, chiar dacă i s-a făcut harta natală de către un profesionist, tot îşi va face testul, din acelaşi motiv. Zodia în zodiacul amerindian, chinezesc, mayaş, european, occidental; pe toate le va încerca, pentru a afla mai multe despre sine.

Urmează categoria legată "de viaţă". Vieţi anterioare, vieţi anterioare în formă umană, vieţi anterioare în formă de animal, ce tip de animal, ce rasă de pisică, ce culoare de cal. Viaţa prezentă: cum se descurcă în o anumită situaţie, ar fi capabilă să fie amazoană, gangster, preot catolic; cum va muri, ce va spune când va muri, la ce vârstă va muri; ce defecte şi calităţi are; care dintre cele 7 păcate capitale le posedă şi de ce; meseria potrivită pentru ea, stilul de înbrăcăminte, parfumul potrivit, tipul de ten.

Categoria "relaţii": cu ce zodii e compatibilă în casă/în pat/în prietenie; ce fel de caracter are în relaţii, cum ar reacţiona dacă e înşelată, câţi copii va avea, ce sex vor avea copiii, cum e mai bine să "gestioneze" o ceartă, ce fel de casă i se potriveşte, care e camera ei preferată, ce fel de perdele sunt în acord cu personalitatea ei, ce fel de tip/tipă o va accepta aşa cum e, unde trebuie să meargă "la agăţat", ce replică să folosească, ce gen de muzică e pe gustul ei, cu ce mână mănâncă mai bine.

Într-un cuvânt, zeci, mii, milioane de teste inutile, al căror răspuns i se potriveşte sau nu. Dacă nu găseşte răspunsul care să-i fie pe plac, caută un alt test, cu aceeaşi temă, dar întrebări diferite, poate-poate vor ieşi pe aceeaşi lungine de undă. Bine, recunosc, chiar dacă i se potriveşte răspunsul, şi-i convine, tot va căuta şi restul testelor pe aceeaşi tematică, să se asigure că a găsit răspunsul bun.

Nici dacă rezultatul arată aşa, nu se dă bătută: "Într-o viaţă anterioară ai fost o ceaşcă, cu toarta puţin ciobită. Culoarea ta favorită e roşul, sau albastrul, sau galbenul, sau negrul. Ai toate şansele să devii preot catolic, ba chiar Papă, cu puţin mai multă ambiţie. Ţi se potriveşte mâncarea de gutui şi apa băută direct din undele reci şi curate ale Dunării. O să ai trei copii pe care nu-i vei cunoaşte pentru că-i vei abandona la naştere şi un câine maidanez alături de care vei îmbătrâni şi vei muri. După moarte, câinele îţi va mânca trupul şi nu vei atinge niciodată Nirvana."

Da, femeile sunt înnebunite după teste. Pot petrece ore-n şir făcându-le, analizându-le, discutându-le. Şi dacă într-o zi o vezi cu o figură lungă, hotărâtă să alerge 5 km pe zi, chiar dacă n-are nevoie, trebuie să ştii că Testul i-a prezis că va muri din cauză de probleme de obezitate, în aproximativ 2 luni. Şi testul poate să greşească, dar de ce să-şi asume riscul?