Prima dată

Cică prima dată e cel mai greu. Adică, tocmai pentru că e prima oară, n-ar trebui să ştii ce să faci, cum să reacţionezi, în ce parte să te uiţi şi că, pe parcurs, te perfecţionezi. Capeţi experienţă, ştii ce şi cum, te descurci mai bine decât la început, devii messer. În plus, prima dată cică te marchează, nu uiţi niciodată acel prim moment, revine flash-uri flash-uri, te bântuie.

Prima dată când m-am urcat la volan, mi-a arătat nenea instructorul ce şi cum, mi-a dat vreo două indicaţii preţioase şi, în mod ciudat, de prima dată m-am descurcat bine; nu foarte bine, nu excelent, dar bine. Primele dăţi când am făcut parcări, întoarceri, porniri în pantă, mi-au ieşit bine. La examenul auto am făcut bine. Primele dăţi au fost bine. Când trebuia deja să am experienţă, să mă descurc, să dau dovadă de dexteritate şi profesionalism "volănesc", am buşit maşina; nu grav, doar bara din faţă, dar mi-a fost de-ajuns. Avea să fie "ultima oară"...

Prima dată când am aflat că "gay nu e ok", aveam vreo 7 ani, şi am conclus eu că vară-mii îi plac mai mult fetele decât băieţii; vară-mea care avea câteva luni, care trăgea la fete pentru că erau mai zâmbitoare şi pentru că, din 6 persoane, doar 2 erau bărbaţi. Şi-atunci reacţia mătuşă-mii a fost teribilă: "Doamne fereşte! Să nu mai spui asta niciodată!" Partea bizară era că eu habar n-aveam ce spusesem. Adică, mie-mi plăceau fetele şi era ok; vară-mea n-avea voie. Era ceva ciudat la mijloc. Evident că am uitat după o bucăţică de timp toată treaba, şi mi-am adus-o aminte acu', că veni vorba de prima dată.

Prima dată când a fost nevoie să formatez compul, m-am descurcat exemplar. Nu era compul meu, ştiam că trebuie să bag cd-ul şi să urmez instrucţiunile, am făcut aşa şi totul a mers de minune. A două oară, când a trebuit să repet faza pe compul meu, am stat câteva ore bune, am instalat toate programele de două ori, mi-a luat mai mult de juma' de zi; până la urmă, am scos-o la capăt. Aveam cu vreo 2 fire albe în plus, şi eram ferm convinsă că nu voi mai face chestia asta niciodată.

Prima dată când am fost la şcoală mi-a plăcut teribil. Eram în stare să stau acolo toată ziua, era pământul făgăduinţei, era locul multvisat şi multdorit. Aş fi făcut orice să mă lase ai mei mai mult la şcoală, eram entuziasmată că trebuie să învăţ şi să-mi fac lecţiile, îmi plăceau colegii mei, era o stare totală de euforie. A mai trecut un timp, şi nu ştiam cum să plec mai repede de la şcoală, cum să treacă mai repede partea cu făcutul lecţiilor, datul tezelor, bac-ul, admiterea, licenţa. Nu, n-a devenit mai bine în timp, a devenit mai bugabu, mai enervant, mai plictisitor.

Prima dată când am fumat, nu m-am înecat şi am tras direct în piept; am scos fumul, cu aer de cunoscător, direct pe nas. N-am înţeles mare lucru din fumul ăla de Monte Carlo roşu, dar n-am mai fumat ani buni de atunci. Când m-am apucat serios de fumat, m-am înecat şi-am tuşit, şi mi-a luat ceva timp până să nu mai ameţesc de la o ţigară întreagă.

Prima dată când am făcut o lucrare importantă - aka lucrarea de atestat, în clasa a-12-a - mi-am dat toată silinţa; am lucrat luni întregi la ea, ştiam tot ce mişcă în legătură cu subiectul cu pricina, mi-a plăcut teribil, m-am implicat, am bibilit-o pe toate părţile, eram în stare s-o pun în ramă ca să arate mai bine. Lucrarea de licenţă însă, am făcut-o în vreo 2 săptămâni, m-a lăsat rece, am făcut-o pentru că trebuia făcută şi nu puteam să scap de facultă fără. Nu mi-a plăcut, nu m-a pasionat, nu mi-a bântuit nopţile.

Da, mai sunt multe prime dăţi. Mă opresc aici, pentru că e prima dată când vorbesc despre prima dată, şi ce-i mult strică. Oricum e subiect lejer, de sâmbătă. Primele dăţi ale altora or fi fost diferite? Şi dacă da, celelalte dăţi au fost mai reuşite, sau au fost chix-uri totale? Tot aşa, de sâmbătă.