Decalogul după Camelia

Nu, nu m-a pocnit un val subit de religiozitate. Nu, spre disperarea unora, n-am de gând să mă călugăresc, retrăgându-mă într-o mânăstire izolată, departe în munţi, de unde să trimit prin porumbei zburători mesaje pline de înţelepciune, adânc meditate în nopţi de penitenţă. Nu, n-am de gând nici măcar să-mi înfiinţez propria mea religie, cu toate că s-ar putea să primesc destule cereri de înscriere în ipoteticul cult, care s-ar numi modest "ordinul camelitelor", sau "ordinul camelitelor bucuroase".

Pur şi simplu m-am săturat să tot aud de "do"-s şi "don't"-s, create de minţi geniale cu secole în urmă, perpetuate de populaţie de divinitate temătoare, sau de alţi "do"-s şi "don't"-şi băgaţi pe gât din faşă, şi rămaşi acolo toată viaţa. Păi, la un moment dat nu te sufoci cu ei? Nu-ţi vine să-i dai afară cu totul? Nu ajungi să cauţi o operaţie magică, prin care să-ţi fie extirpate ideile, o dată cu jumătate de creier? Apropo de asta, cred că cea mai tare invenţie posibilă ar fi un windows uman. Un program minim, la care să adaugi pe parcurs toate chestiile pe care le consideri tu necesare. În momentul în care te simţi "virusat", reformatare, şi gata. You're as good as new!

Acestea fiind spuse, să purcedem deci la elaborarea măreţului decalog. Neposedând aceeaşi concizie şi precizie ca înaintaşul meu Moise, scuzate-mi fie divagaţiile.

1. Găseşte-ţi propria divinitate. Adică, gândeşte singur dacă bătrânelul ăla cu barbă colilie te satisface, dacă raiul cel plin de iarbă e ceea ce-ţi doreşti, dacă se merită să ţii post "pentru că aşa trebuie", sau dacă ai o dezlegare continuă la ceea ce te satisface. Dacă ai de gând să crezi în viaţa veşnică, în reîncarnare sau în neantul total.

2. Râzi de tot. De ceilalţi, de ce spun, ce fac, ce gândesc, de tine, de tunsori, de modă, de muzică, de trişti, de pompoşi, de emfatici, de bărbaţi, de femei, de copii, de animale, de cardul ăla care se întâmplă să fie mai gol decât te aşteptai, de gagiul care ţi-a şutit subtil mobilul, de maşinile tunate, de peştele din vitrina frigorifică, de mâzgă, zbârcituri şi câlţi, de ce a fost, de ce este, de ce va fi. Dacă ceilalţi nu pricep de de râzi, cu atât mai bine. Până la urmă vei găsi măcar o persoană cu care să te amuzi că ceilalţi nu se amuză.

3. Critică tot ce te calcă pe ficaţi. Dacă nu te calcă pe ficaţi, găseşte ceva care să-i calce pe alţii pe ficaţi pentru că tu critici chestia aia. Critică Biblia de faţă cu un preot, critică-l pe Hitler în faţa unui neo-nazi, critică filozofia în faţa profului de filozofie. Apoi, aplică porunca numărul 2.

4. Spală-te. În fiecare zi, ba chiar de două, trei ori pe zi. Nu uita de partea aia din spatele urechilor, şi nu evita nici ceea ce ţi s-ar părea insignifiant, gen degeţelele de la picioare. Nope. Apa şi săpunul/gelul de duş/crema de duş/gelul exfoliant/şamponul sunt un must. Repet, în fiecare zi.

5. Nu încuraja amiciţiile, nu te face frate cu dracu' până treci puntea, nu te lega la cap dacă nu te doare. Mai pe româneşte, nu te băga într-o relaţie (de prietenie, de amiciţie, de amor şi dragoste amară) dacă nu simţi chestia asta. Şi-n nici un caz nu zâmbi frumos unei persoane care nu-ţi place. Ignor-o total, altminteri s-ar putea să te trezeşti c-o invitaţie la o nuntă la care nici în coşmaruri n-ai visa să mergi.

6. Zi ceea ce gândeşti. Scurt şi concis. Fără a trece prin Suceava, când tu vrei să ajungi de la Galaţi la Tulcea. Zi clar, răspicat, şi mai ales sincer ceea ce vrei să spui. Nu spune că-ţi place rochia aia, chiar dacă prin străluci şi culoare îţi agresează retina, nu-i spune prostului că-i deştept, pentru că o să-nceapă să se fudulească, în nici un caz nu spune "da", când toţi neuronii strigă "nu". Da, adevărul doare, dar e preferabil unei măşti.

7. Nu încerca să fii ceea ce nu eşti, chiar dacă asta i-ar satisface pe cei la care ţii. Cu alte cuvinte, nu purta fustă dacă iubirea vieţii tale sunt pantalonii, nu fi straight dacă simţi că ţi-e mai bine gay, nu face muzică doar pentru că te pricepi la asta dar, în secret, visezi să fii mecanic de locomotivă. Şi nu-ţi cere scuze decât dacă ai greşit cu adevărat.

8. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că e albă, dacă tu vezi clar că e neagră. Nu da dreptate din comoditate sau din frică de repercusiuni. "Eppur si muove" e mai tare decât "yes, boss!"

9. Ai grijă de persoana număru' 1, adică tu. Dacă tu n-ai grijă de tine, nimeni n-o să facă asta în locul tău.

10. Toate poruncile de mai sus sunt literă de lege. Să nu ai alte porunci în afară de ele.

Mda, cam ăsta ar fi Decalogul. Ordinea poate fi inversată, în funcţie de necesităţi, cu excepţia numărului 10. Ăla trebuie să rămână intact. În plus, s-ar putea să fie căldura de vină. E grav dacă azi dimineaţă mi se îngroşase vocea, îmi crescuse barbă şi aveam o hăinuţă albă, lungă până-n pământ, iar lângă pat stăteau cuminţi două bucăţi mari de piatră, cu chestiile sus-menţionate gravate pe ele?