Elemente negative

Fumez cam de când sunt majoră. Poate chiar puţin mai târziu. Şi nu, n-am de gând să mă las, deocamdată. Adică da, mă păleşte din când în când câte un gând din ăsta sinucigaş, pe care-l îndepărtez rapid aprinzând frumuşel o fumigenă. Nu mai fumez ţigări de oameni mari, am trecut pe slims; mentol chiar, de s-a amuzat teribil cineva care îşi imagina că fumez doar Lucky.

Nu, nu odă ţigărilor va fi azi.
Totul a început cu o colegă care s-a simţit ameninţată de taximetristul care a dus-o acasă. Omul, paşnic din fire bănuiesc, n-a băgat-o în seamă tot drumul. Adică a dus-o cuminte la destinaţie, nu i-a încărcat nota de plată, nu a bătut-o la cap cu întrebări fără rost, ba chiar a vorbit la telefon tot drumul. Şi, totuşi, ea s-a simţit ameninţată. Pentru că - ţineţi-vă bine de scaun, priponiţi-vă ochii în monitor şi luaţi aminte - avea tatuaje! Wow! Pe bune? Chiar tatuaje erau alea de-i acopereau braţul? Nu se poate aşa ceva! Este de-a dreptul pur şi simplu! Deci clar avea antecedente violente şi putea oricând să se manifeste. Dacă ar fi ţipat la tine şi ar mai fi dat şi nervos cu pumnul în banchetă, chiar lângă urechea ta, mai treacă meargă; ai fi zis că are doar o zi proastă. Dar aşa, conducând liniştit şi având tatuaje, nu e nici o urmă de îndoială că omul ăla e violenţa întruchipată. Poate chiar e şi criminal în serie, şi mare noroc ai avut că ai scăpat basma curată şi n-ai apărut a doua zi pe cutiile de lapte şi la ştirile de la ora 5. Cum? N-avea tatuaj doar pe o mână, mai avea şi pe cealaltă? Frate, clar ai scăpat ca prin urechile acului de bucăţire minuţioasă şi sfârşit tragic în burta unui peşte, direct pe Dunăre. Pentru că, tatuat fiind doar pe o mână, îţi dădea una în cap şi te abandona la marginea oraşului; aşa, dacă e tatuat pe ambele mâini, pe lângă o moarte violentă, există şi garanţia că nimeni, niciodată nu-ţi va mai găsi corpul. Câte nu poţi citi pe pielea unui om!

Şi mă gândesc eu aşa: lumea are în continuare o părere prosată, da' proastă de tot, despre persoanele care fumează - femei care fumează, în speţă - şi despre persoanele tatuate. Adică femeile care fumează sunt aşa, cam dubaşe din fire, iar persoanele tatuate - indiferent de sex- clar au avut probleme cu legea şi ordinea.

Să le luăm sistematic:
1. Femeile care fumează. Nu, nu femeile care fumează pe stradă, femeile care fumează în general. Adică, dacă eşti femeie şi te asociezi cu un pachet de ţigări, clar eşti soi rău. Băi, băi, băi, stai aşa, că nu e chiar aşa. Dacă aş mesteca gumă, aş fi soi rău? Dacă aş mânca seminţe de in, aş fi soi rău? Dacă aş face orice altă chestie care nu mă afectează decât pe mine, sănătatea mea, bugetul meu, fără să mă bag în ciorba nimănui pentru a-mi întreţine o plăcere, tot soi rău aş fi? Ce treabă are o ţigară pe care o aprind eu şi-o fumez tot eu, cu statutul meu "social" şi cu definiţia caracterului meu? Că, vezi tu, dragă doamne, în principiu doar femeile de moravuri uşoare fumează. Ei, nu zău? Să mori tu? Din câte ţin eu minte, chestia asta a fost debitată cu mult, mult, mult timp în urmă, pentru că doar femeile libertine îşi permiteau să fumeze, aidoma bărbaţilor. Dar dacă pe bărbaţi ţigara era semn de masculinitate şi virilitate şi macho-manism, pe femei le discredita. Dar, să ne înţelegem, a trecut multă apă pe Dunăre de când s-a emis teoria asta. De atunci femeile au căpătat şi drept de vot, nu mai sunt privite exclusiv ca aparat de făcut copii şi maşină de spălat şosete, ba chiar există şi-n armată, şi-n politică, şi peste tot.

Nu, că tot nu e de ajuns. Dacă stai frumos pe bancă-n parc şi citeşti o revistă, eşti whatever. Dacă pe lângă revista aia îţi mai aprinzi şi-o ţigară, deja eşti "ce faci, gagica, te fac o tură?" Şi nu-nţeleg de ce ţigara aia, pe care eu o fumez cu plăcere, trebuie să fie neapărat asociată cu moravuri uşoare. Credeam că am trecut de faza în care o femeie gen George Sand era considerată rebelă şi libertină. Vezi tu, că e de-ajuns să fumezi, şi sprâncene se ridică dezaprobatoare, ba chiar mai apare şi-un zâmbet din ăla, atotcunoscător, care spune "hmmm, fumezi, ştiu eu ce faci în dormitor..."

Acest aspect mă depăşeşte.

2. Tatuajele. Îmi plac teribil, atât timp cât nu sunt sirene sau inimioare pe care scrie "te iubesc, Jana". Pentru că, din punctul meu de vedere, un tatuaj bine făcut, fie el pe o tipă sau pe un tip, dă bine. Se vede fain, parcă ai vrea să vezi dacă mai are şi altele, ba chiar unele dintre ele au şi o poveste care pe mine mă intrigă. Dar vezi că nu e bine să ai tatuaje. Pentru că, tatuat fiind, clar tatuajul ăla l-ai obţinut, mai mult ca sigur, în puşcărie, sau de la prietenii tăi, care au fost acolo. Deci, din nou, eşti soi rău.
C'mon! Faptul că unele tatuaje respectă sus-menţionatul scenariu nu înseamnă că toată lumea care e tatuată e, automat, în aceeaşi situaţie. Înseamnă doar că a avut chef să se "decoreze", şi tatuajul îl reprezintă, şi nu e nici ceva rău, nici ceva obscen, nici ceva ieşit din comun. Dar vezi tu, că dacă eşti tatuat, în mod clar ai ceva rău în tine; deja mai ai puţin şi-nchini litanii lui Satan, pentru că nimic bun nu poate ieşi de aici.
Asta îmi aduce aminte de momentul în care mi-am pus pierce în nas, iar taică-meu, vizibil dezamăgit şi total dezgustat, a afirmat strâmbând din nasul lui, nepângărit de obiecte străine: "te-ai stricat de tot!" Nu conta că eram tot eu, cu un pierce în plus, într-adevăr, dar era ceva evil în accesoriul acela; ceva care mă transforma total şi mă făcea de neiertat.
Acelaşi lucru se-ntâmplă şi cu tatuajele. Te "însemnează", te ştampilează, te parafează, te etichetează. Dacă ai plete, eşti rocker, deci satanist. Dacă ai brăţară de picior, eşti gay, deci satanist. Dacă eşti tatuat, eşti puşcăriaş, deci satanist. Dacă fumezi, eşti de moravuri uşoare, deci satanist. Oricum ai da-o, tot acolo ajungi. Şi pe bune dacă n-aş fi satanista perfectă, dacă n-aş crede că e puţin cam hilar să ridici rugi fierbinţi, pe voci tremurate, cu "Ave satani"...

Cam atât despre ţigări şi tatuaje. Şi pe bune dacă nu m-aş duce şi azi să-mi trântesc ostentativ un tatuaj; mă ţine ipohondria, pentru că n-am găsit încă un salon care să mi se pară 100% sigur. Dar şi când îl voi găsi...