.

joi, 5 august 2010

Kinder de incubator

Este ştiut faptul că mă enervez extraordinar de repede. Nu, nu din nimicuri, ci din chestii care pe unii - probabil - i-ar lăsa indiferenţi. Mă enervează pensionarii care se plâng, persoanele care nu-şi sterilizează pisicile, cele care aruncă hârtii pe jos, chit că au coşul la doi metri mai în stânga, plagiatorii, hoţii de personalitate; persoanele care s-au născut c-o mână-n şold, vânzătoarele atotştiutoare, îndoctrinarea religioasă, nesimţirea, persoanele care nu se spală, cei care consideră că totul li se cuvine, secretarele care te tratează pe sub ochelari, cele care îşi bat animalele, femeile, copiii; copiii răzgâiaţi, părinţii plângăcioşi, cordoanele ombilicale, şi lista poate continua.

O chestie însă întrece măsura: ouăle Kinder. N-au ajuns încă la stadiul în care să mă calce pe ficaţi, dar, frate, mă enervează cumplit. Adică, pe când eram eu kinder, ele erau cam pe acelaşi plan cu vestita napolitană Kukuruku. Cumpărai oul, respectiv napolitana, de dragul jucăriei, respectiv abţibildului. Dar, şi aici fac o pauză emfatică, dar era acel ou Kinder, supremul cadou. Faptul că jucăria era adânc ascunsă sub pojghiţa de ciocolată, băgată bine într-o capsulă de plastic la care mă chinuiam şi câte jumătate de oră pentru a o deschide, misterul, căutarea, chinul, truda, toate mă fericeau.

Să ne înţelegem: se cumpăra oul (sau se primea cadou, pe lângă perechea de şosete adiacentă). Se examina cu atenţie sporită. Se făcea faza aia din reclamă, cu scuturatul oului pentru a mă convinge că, înlăuntrul lui, chiar se afla obiectul fascinaţiei. Se desfăcea uşor uşurel folia protectoare. Se punea oul deoparte, se netezea staniolul, care avea să servească la decoraţiuni pentru brad, la ornamente felurite sau, pur şi simplu, peste câteva ore avea să ajungă gogoloi direct la gunoi.
Se ataca apoi oul. Bucăţică cu bucăţică, până se ajungea la capsula portocalie în care se găsea pitită JUCĂRIA. Se punea capsula deoparte şi se continua degustarea ciocolatei care, pentru cei care n-au prins ouăle de genul ăla, era aşa, o pojghiţă de cacao, garnisită cu o pojghiţă mai subţire de ciocolată albă, dar care mi se părea de-a dreptul nebunesc de delicioasă. Faza e că nu duceam lipsă de ciocolată, dar o ciocolată mare nu mă satisfăcea la fel de tare ca minimul de gramaj al lui Kinder. Bun... într-un final, se termina şi ciocolata. Urma faza cu chinuitul să desfac portocalia capsulă. Se constata prezenţa jucăriei. Dacă era de asamblat, aventura continua. Dacă era o jucărie dintr-o singură bucată, începeau prezentările, se aducea la cunoştinţă celorlalte jucării Kinder că ăsta e noul lor coleg, se arăta jucăria tuturor membrilor familiei, ba chiar şi musafirilor dacă aveau ghinionul să fie prin preajmă, se mai stătea puţin, se mai contempla, apoi se trecea mai departe, la alte chestii la fel de palpitante.

Acum, oul Kinder s-a stricat de tot. Adică, de ce ai cumpăra ceva care se desface în două, mai conţine şi două folii protectoare, are şi linguriţă şi clar nu vei avea norocul de a găsi cei ştrumfi despre care se vorbeşte atâta? Şi unde-i farmecul unui ou, dacă e înjumătăţit? Şi ce-i cu bibiloaiele alea din interiorul ciocolatei? Ce vor să fie, până la urmă? Dă-mi, frate, pojghiţă de ciocolată, nu înlocuitor de Finetti! Plus că jucăriile mai nou sunt chestii de nedenumit, care aruncă un disc, sau care fac nu ştiu ce surfer să se mişte, dacă apeşi pe o bucăţică de plastic denumită pompos "resort". Păi, acum îţi ia maximun 3 minute să termini toată povestea cu oul Kinder. Unde mai e plăcerea, misterul, pasiunea?

Nu era de ajuns că napolitanele Kukuruku au dispărut total de pe piaţă, trebuiau să ne strice şi ouăle Kinder. Sunt nervoasă. Ţăfnoasă de-a dreptul. Ca să fie totul complet, mi-a picat a ţâşpea oară un dispozitiv care ar fi trebuit să mă dea pe spate. Canci ştrumfi. Şi nu vreau decât unul. Unul singur. A fost mai uşor cu Ice Age, cu toate că mi-a picat Ellie de două ori. Da' nu-i bai, că pot pretinde că e Manfred care a mai pierdut din greutate... Plus că Mab are deja 3 Diego. Ce fel de lume este asta?!?

Oricum ar fi, motivul enervării actuale e oul Kinder. După ce că i-au distrus magia, mai fac şi şmenuri cu surprize. Nu se mai poate aşa! Sunt atât de nervoasă, că mi s-a zburlit coada în vreo trei locuri, şi promit solemn, cu lăbuţa bine lipită de inimă, că nu mă las până nu găsesc măcar un ştrumf. Şi, dacă nu găsesc, s-ar putea să fac reclamaţie la Kinder să se revină la sistemul inţial. Sau măcar să le scoată în două variante: una modernă, şi una vintage, pentru maniacii care se enervează că nu mai există capsula portocalie...

26 comentarii:

  1. :)) Ooo da! Erau chestii faine mai demult în interiorul ouălor. Nici nu mi-am mai luat de când nu am mai găsit ștrumfii ăia albaștri ce se vedeau pe PRO7, în niște desene animate tare amuzante pe care nu mai ștu cum le cheamă. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Si capsula timpului ar fi binevenita.Îmi aduc aminte ca ma apucasem si colectionam surprize Kinder apoi ne strangeam toti copiii si le amestecam,sa ne jucam cu toate.La sfarsit aparea cearta,asta-i al meu,ba nu,e al meu,ba nu- al meu !

    varianta vintage suna mai bine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. si stai asa, ca era candva si capsula verde, care facea toate paralele si aia. Eu nu am mai luat un ou kinder de multa-multa vreme. Si cand m-am decis... era din ala cu 2 folii, lingurita si guguloaie. Am avut privirea unui copil caruia i se iau jucariile si ciocolata din mana. I mean, WTF is that? Ce ou e asta? UNDE E OUL cu care eram noi invatati? Ce-ati facut cu el? Huo! :P :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai sunt totuşi ouă de care spui tu,catalogate drept "alea ieftine",cu jucării în capsulă galbenă.

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) ești prea serioasă, cu ouăle astea :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Corect.Pun pariu ca varianta veche va avea mai mult succes.

    RăspundețiȘtergere
  7. CE bunăăăăăă era KUKURUKUKUUUUU .... =P~
    Prutul e în gura mea. :)

    CU DRAG,
    .

    RăspundețiȘtergere
  8. BĂI, atâta mi-am dorit un ştrumf... puii mei, UNU' . ATÂT, UN ŞTRUMF. :)) de unde atâta bucurie... la un moment dat am găsit o chestie... o curte,parcă, ... o chestie nedefinită care , cică, ţinea de ştrumfi. SĂ VĂ FU* CU OUĂLE VOASTRE ŞI CU ŞTRUMFI CU TOT!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    cu ICE AGE altă poveste... când apăruse deja altă serie de jucării eu am găsit un ou cu ICE AGE. mai exact, îl am pe MANFRED. :))

    VREAU UN ŞTRUMF! mai ales că am o colecţie de ştrumfi de pluş (de la second-uri adunaţi) :))

    ŞI MAI VREAU O KUKURUKUKU. :(

    RăspundețiȘtergere
  9. mi-am amintit de florin călinescu la "te uiţi şi câştigi". îţi aminteşti bolul ăla magic ? cu o grămadă de capsule galben-portocalii??? mă tot gândeam "băăăi, da' ce de ouă a mâncat omu' ăsta... uuuau ... aşa multe că acuma s-a gândit el, mititelu, să le bage la concurs... " şi-mi plăcea că desfăcea capsulele aşa uşor... eu nu reuşeam niciodată... adică reuşeam, da' numai după ce mă chinuiam grozav cam 20minute...
    unde compari tu "mânuţele astea două" ale lui Călinescu cu amărâtele de mânuţe ale unui biet copil ???
    fascinant era pentru mine Călinescu şi bolul lui magic... :)

    vreau să-ţi mai zic o chestie... recent am încercat să asamblez o "jucărie" din ou şi ... ce crezi? N-AM reuşit. :))
    băi, incredibil. mă tot uitam când la instrucţiuni, când la bucăţelele de plastic, când la instrucţiuni, când la plastic. DEGEABA... CU UITATUL AM RĂMAS.
    le-am plasat unui tânar tătic, care e mai cu experienţă în ale asamblării kinder. :))

    şi ultima...
    când citesc aici la tine, parcă mă citesc pe mine. aproape aceleaşi trăiri şi sentimente şi aceeaşi copilărie şi ... ... le-am avut amândouă... :)

    "AI ZÂMBIT AZI?"
    CU DRAG,
    .

    RăspundețiȘtergere
  10. @Liviu - daaa...desenele erau smecherie curata; si acum raman masca in fata tv-ului daca se intampla sa fie un fragment din strumfi:P

    RăspundețiȘtergere
  11. @Andreihappyday - eu nu eram asa de darnica...cand veneau copii in vizita, aveam grija sa pitesc bine jucariile; erau unii care aveau prostul obicei de a inghite tot ce prindeau:))

    RăspundețiȘtergere
  12. @Alexiuss - i remember:D aceeasi dezamagire am suferit-o si eu. oare nu se gandesc la bietele noastre inimi care nu mai suporta atatea schimbari?:))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Cristina - unde, unde? vreau si eu:P

    RăspundețiȘtergere
  14. @S - am zis doar ca ma enerveaza teribil:))

    RăspundețiȘtergere
  15. @Fetita Junglei13 - puneam de-o petitie catre Kinder?:D

    RăspundețiȘtergere
  16. @iculici - daaa, bolul magic era fascinant de-a dreptul... nu stiu de unde strangeau atatea capsule, dar cred ca avea o colectie impresionanta de jucarii acasa:))

    eu am reusit sa asamblez, dar mi-a luat ceva timp; imbatranim...

    daps, aceeasi copilarie, repetata over and over again:)

    :) - asta ca raspuns la intrebare;)

    RăspundețiȘtergere
  17. Hai ca-mi place de tine! te iau in lista mea de bloguri nu care cumva sa te ratacesc!
    Si...DA!! am avut mai multi strumfi, colecie, ce mai .....acu' mai am roaba unuia si picioarele altuia, si un cap de strumf, ca s-a bagat fiica-mea in ei....(ea e generatia Ben Ten, sau ceva de genul)...

    RăspundețiȘtergere
  18. @ioncik - saru' mana:) te-am adugat si eu, k tare mi-au placut "hand-made-urile" facute de tine;)

    cat despre strumfi...ai macar o poza cu ei, ceva, orice? nu de alta, dar macar amintirea sa ramana din ei:))

    RăspundețiȘtergere
  19. nu vorbi de rau oul Kinder

    1. pentru ca asa ma alinta cineva
    2.pentru ca fostul meu prieten imi aducea mereu kinder :((

    RăspundețiȘtergere
  20. @Grapefruits - ador oul kinder varianta vintage. tre' sa recunosti ca ai mai multe amintiri legate de ou atunci, decat acum;)

    RăspundețiȘtergere
  21. Cami> da, pentru ca acum sunt la regim...pe atunci nu conta cum aratam...

    RăspundețiȘtergere
  22. @Grapefruits - conta si atunci, dar parca mai putin decat acum:-??

    RăspundețiȘtergere
  23. Bai, ce sa zic, pe vremea cind aveam strumfii aveam aparat de ala cu film, ce-l duceam la developat in oras si scoteam pozele pe hartie numa daca-mi ramaneau bani de la covrigi (studentie....) deci...nu, n-am poze cu strumfi, din pacate.
    Si sar'na de apreciere!!
    si de adugare! (cam multi de "si" dar creierul meu viseaza racoare si n-am de unde)

    RăspundețiȘtergere
  24. @ioncik -daaaa...aparat d'ala am avut si eu, si, frate, ce mai strangeam banutz langa banutz (tot prin studentie) ca sa scot cateva poze:P

    cu multa placere;)

    RăspundețiȘtergere
  25. HI HI ...
    cred că cineva ţi-a citit blogul şi a adus ouăle alea faine în România
    :)

    RăspundețiȘtergere
  26. @iculici - daps, nu ştiu cum de s-a potrivit, da' a ieşit fain. săru' mâna incă o dată:)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger