It's a sin!

Lucrurile sunt simple: dacă e bine, e alb; dacă e rău, e păcat. Şi nu, nu e vorba despre păcate din alea care au proprietatea de a te arunca direct în fundul iadului, lângă cazanul din stânga, unde e mai cald decât lângă cel din dreapta doar pentru că sunteţi mai mulţi, amici între voi, ci despre păcate din alea pe care le-am luat mult timp ad literam, nu de alta dar, sinceră să fiu, dădeam importanţă la toate nimicurile.


Nu ştiu de ce, dar am ajuns eu la concluzia că pâinea e cea mai păcătoasă. Nu, n-are nici o legătură cu dietele, caloriile şi nemâncatul după ora 6 seara, ci se întâmplă în felul următor:

Să spunem că ai o pâine. Una din aia faină, de-abia scoasă din cuptor, aburindă şi fierbinte, ce mai, cea mai cea pâine care a existat vreodată. Primul impuls era să-i ciugulesc din coajă. Puţin câte puţin, preţ de 9 etaje pe care le urcam pe scări. Era mai presus de mine, era nebunie curată, când vedeam pâine caldă înebuneam de-a dreptul, şi trebuia să o decojesc. Nu, nu pe toată, nu eram bătută-n cap, doar că mirosul ăla-mi gâdila plăcut stomacul şi, până acasă, pâinea rămânea în mod miraculos fără colţ. Ei, bine, chestia aia e păcat. Că nu e bine să te laşi condus de stomac, că cedezi tentaţiilor, că eşti veriga aia mai slabă, că ce te-ai fi făcut dacă ai fi fost nevoită, Camelia dragă, să posteşti în deşert? Îţi spun eu, ai fi picat testul şi, pentru că te laşi condusă de pofte şi dorinţe, vei fi ajungând direct în iad. De atunci nu-mi refuz nimic din ce înseamnă poftă şi dorinţă; nu de alta dar, dacă de la 7 ani sunt condamnată pierzaniei, de ce mi-aş mai face griji? Şi c-o poftă-n plus, şi cu una în minus, tot "cazan" scrie pe mine...

Da' vezi tu, că dacă pui pâinea în dulap şi n-ai grijă s-o aşezi cu faţa-n sus ci o laşi aşa cum a picat, eventual pe-o parte, tot păcat se cheamă. Adică trebuie să umbli cu mănuşi cu pâinea aia, că dacă se supără pe tine te poate transforma în păcătos de clasă. Dacă a aterizat cumva cu burta-n sus, frate, e de rău, că nici Iordanul nu te mai spală, şi ţi-ai pecetluit soarta, şi toate pâinile vor dansa şi vor cânta în cor la condamnarea ta. Dacă ţi-a rămas o coajă de pâine, să nu carecumva să te-mpingă păcatul s-o arunci că, ghici ce, tot păcat se cheamă. Aşa că, mort copt, ori găseşti pe cineva care să mănânce respectiva coajă, ori o faci cumva să-ncapă-n tine, că e nasol să te descotoroseşti de ea direct în coşul de gunoi. No way, pâinea nu se aruncă, şi nu din motive de economie, ci din motive religioase.

Dacă din întâmplare faci pâine, ai grijă cum vorbeşti în preajma ei, să nu carecumva să te audă că foloseşti expresii mai "colorate", că e păcat, şi se supără pe tine, şi nu mai creşte, şi-n loc de pâine mănânci turtă, şi fugi şi fă şi-un Ave Maria, şi mai spală-ţi gura aia cu săpun, că uite ce-ai făcut, ai mâniat-o pe doamna pâine, pe care eu am frământat-o cu dragoste, şi calm, şi făină clasa-ntâi, şi-ai stricat totul cu vorbele tale, păcătoasă mică ce eşti!

Păi, dacă tot ce face pâinea e să te bage în păcat, am zis eu că e mai bine să renunţ la ea; nu de alta, dar nu ne facem decât rău una alteia. Stă cam prost cu nervii, eu stau cam prost la capitolul religie, deci drumurile noastre trebui să se despartă, înainte de a se întâmpla ceva grav. Iar când simt miros de pâine caldă, o vizualizez, salivez, înghit în sec şi-mi continui drumul, pentru că eu şi pâinea nu ne prea avem la inimă.

Tot din categoria "e păcat", se mai întâmplă şi aşa:
E păcat să dai cu aspiratorul în zi de sărbătoare, chit că aia e singura zi în care ai ceva timp liber şi, pentru a face sus-numita acţiune, sacrifici cam o oră de somn; că cică divinităţii nu-i place să munceşti când ea se odihneşte. Şi eu ce vină am că ea a obosit? Ar trebui să-mi fac programul după cum binevoieşte măria sa şi să amân aspiratul cu o săptămână? Păi, dup-aia nu e păcat de mine, că-nghit praf, că-mi storc nervii să găsesc ceva în toată debandada din jur, că ar trebui să muncesc dublu peste o săptămână? Din motive obiective, aspir doar duminica.

La fel de păcat e să coşi duminica. Şi dacă îmi pică un nasture, ce-ar trebui să fac? Să aştept până luni pentru a reîntregi hainuţa? Păi, până luni, uit şi că a picat nasturele păcătos, şi unde l-am pus. Nu se poate face derogare de la regulă pentru un biet nasture? Moare cineva dacă îl cos în 30 de secunde? Şi dacă tot facem derogare pentru un nasture, n-am putea face şi pentru doi? Şi stai aşa, că mai am şi-un fermoar de băgat la geantă. C'mon, oricum tre' să primesc acatiste pentru iertare de păcat cu pâine, şi păcătuit cu aspiratorul, trece pe listă şi nasturii, că tot pe-o foaie de hârtie scrii.

Şi mai e păcat ceva: să rupi fructe necoapte. Pe bune, chit că le mănânci, pentru că îţi plac şi zarzărele, şi gorgoazele, şi vişinele verzi, tot păcat se cheamă. Ăsta ar fi aşaa, păcatul de verde, pentru că ar trebui să le laşi acolo, în copac, până când sunt coapte coapte de tot, şi le culege şi le mănâncă altcineva în locul tău. Da' pe bune acum, dacă mie-mi plac corcoduşele verzi, ce treabă are pomul cu mine? Ştie el clar că i-am şutit eu fructul verde, şi nu cine ştie ce vrabie în căutare de hrană? Are radar şi monitorizează cu atenţie păcătoşii barbari care-i halesc fructele înainte de a se coace? Nu cred...Deci, unde-i păcatul cel mare, şi grav, şi de neiertat?

Ultimul pe listă este păcatul ăla care implică fumatul. Că vezi tu că, dacă tragi frumuşel din ţigară, îl afumi pe diavol. Ei, na, pe bune? Păi trebuie să fie săracul pastramă de-acum la câtă lume îl afumă. Că vezi tu, că-n loc să arzi tămâie, arzi tutun. Păi, mie nu-mi place mirosul de tămâie; miroase a mort. Şi-n plus, nu ştiu dacă ar fi mai sănătos să fumez tămâie; şi nu cred că există tămâie nici de prizat, darămite de fumat. Şi ce treabă au raiul şi iadul cu ce bag eu direct în plămânii mei roz şi plesnind de sănătate? Da' dacă fumezi din alea aromate, tot păcat se cheamă? Că alea nu miros neapărat a tutun, ci mai mult a parfum. Să-nţeleg că ăla e un fel de semipăcat, pentru că nu presupune aceeaşi cantitate de tutun. Deci raportul ar fi cam două ţigări din alea parfumate la una normală; sau de 4 la 1? Să-mi explice careva, că stau cam nasol cu matematica religioasă. Oricum, e păcat că fumezi. Scoate ţigara aia ce-ţi atârnă între degete, pune-i capac şi jură pocăinţă veşnică, altminteri e de rău.

Am ajuns la concluzia că sunt nu numai o păcătoasă notorie, ci o dau şi-n blasfemie curată. Dacă nu mă-nchid până mâine pentru erezie, revin cu idei mai "serioase". La fel de păcătoase dar, măcar, mai pline de sens.