"Ei, fată, eu am mâncat şi de 7 ori pe zi...Acasă trebuia să mănânc, că a făcut mama sarmale şi răcituri...La naşu' n-am putut să nu mănânc, că făcuse nişte fripturi...Dup-aia am fost la soră-mea şi avea caltaboşi şi cârnaţi; cum să mă abţin?"
"Hai, fată, lasă, cine crezi că se putea abţine? Plus cozonacul care a fost de-li-ciooooos!"
O oră mai târziu...
"Fată, trebuie să slăbesc. Am pus 5 kile pe mine săptămâna asta."
"Şi eu, fată. De mâine nu mănânc decât ţelină şi morcovi. Nu se mai poate aşa..."
"Da, fată, da' o shaorma tot aş mânca. Şi a făcut maică-mea aseară o ciorbă de burtă, de nu mă pot abţine. Şi acu' tot la ea mă gândesc..."
Din categoria discuţii despre orice, subcapitolul dietă.
N-am înţeles niciodată cum poate o persoană să spună că ţine dietă şi să fie non-stop cu gândul la mâncare. Să tresară când aude foşnetul unei pungi, să se ridice de pe scaun şi să scaneze despre ce fel de mâncare este vorba. În cazul în care e mâncare "valabilă" (în traducere, orice fel de mâncare ar fi - de la covrigei până la ciocolată - e "valabilă") să te privească luuung, să treacă pe lângă tine, să se servească şi apoi să se plângă de kilogramele în plus. Păi, cam cât iei în greutate dacă, pe lângă pachetul tău, mai guşti din alte 10 pachete?
Cunosc persoane care ţin dietă tot timpul. Întotdeauna se plâng despre cât e de greu să te abţii de la mâncare, despre cum mirosea în bucătărie, despre cum au salivat când au trecut pe lângă pizzerie, despre chinul pe care trebuie să-l suporte pentru a ajunge frumoase şi slabe ca modelele din reviste şi care, după ce timpul de plâns de milă a trecut, se înfundă în primul fast-food şi se delectează cu shaorma. Nu mică. MARE.
A doua zi, evident o iau de la capăt.
Poftă, plâns, dietă, shaorma. Poftă, plâns, dietă, shaorma. Poftă, plâns, dietă, shaorma.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu