Viermii din cireaşă -compunere clasa a-IV-a - revizuită

“E mai şi e vremea cireşelor. Mama a cumpărat cireşe. Sunt multe, roşii şi parfumate. Îmi plac cireşele pentru că miros a primăvară, iar după primăvară vine vara. Vara vine vacanţa.
Cireşele au fost într-o pungă pe care mama o numeşte “de un leu”. Erau îngrămădite şi murdare. După un timp, le-a pus în chiuvetă şi a dat drumul la apă. Stropi reci cad pe cireşele rumene.
Acum tronează ochioase într-un castron de plastic. Sunt mari şi au pieliţa aproape străvezie. Parcă sunt bomboane de zahăr, ca-n filmele americane. Acolo sunt nişte aparate speciale în care dacă bagi un bănuţ, cade bomboana. Cireşele n-au cum să cadă din castron.
Mama desface cireşele înainte de a le mânca. “Să nu aibă viermi”, zice ea sfătoasă. Eu nu desfac cireşele. Dacă ar avea viermi, n-ar avea ce să-mi facă. Şi caisele au viermi. Desfaci caisa, dai la o parte viermişorul şi mănânci caisa. Viermele e mic. Cireşele sunt mai mici decât caisele, deci viermii sunt minusculi.”
Compunere de clasa a patra. Zâmbesc ironic, ca atunci când am zâmbit tâmp când mi-a arătat mama că viermele de cireaşă poate fi la fel de mare ca cel de caisă. Nu mi-a păsat de el, în schimb n-am mai mâncat cireşe. Mi se părea că viermişorul seamănă cu Omide. Cum ai putea s-o mănânci pe Omide? Avea faţa lătăreaţă, zâmbet mare şi bun. Avea şi antene. Bineînţeles că viermii n-au antene; şi nici nu sunt omizi. Nimeni nu m-a făcut însă să-mi schimb părerea. Chiar dacă nu se văd, antenele tot pot exista. La fel ca mustăţile mele când mă transform în pisică. Dar asta e altă chestie. Oricum, revenind la cireşe, cum aş fi putut s-o mănânc pe Omide?
Din clasa a-IV-a am rămas cu idea că, mâncând cireşe, îţi mesteci – într-un fel alambicat – copilăria. Bineînţeles că, pe atunci, nu aveam o exprimare atât de elaborată. Era mai mult ca un sentiment. Ca atunci când ştii că apa are gust de clor, chiar dacă n-ai băut clor niciodată.
Mulţi ani m-am ferit de ele. De cireşe, adică. Până într-un moment când, după o lungă “abstinenţă”, mama a cumpărat cireşe de mai, le-a spălat şi le-a pus într-un castron de plastic. Am uitat şi de viermi, şi de Omide, şi de copilărie, şi-am băgat vreo 3 deodată în gură, cu plăcerea canibalului care, după post, dă cu ochii de bucăţica lui preferată de carne din trupul vecinului.