Dietă însărcinată

Nu, nu sunt însărcinată. Nu, nu-mi doresc să fiu. Nu, nu sunt la dietă, şi nu, nu-mi doresc să fiu. În schimb, parcă toată lumea din jurul meu a decis că a sunat ceasul biologic şi trebuie să resuprapopuleze planeta.
În stânga, o femeie care tocmai a aflat că e însărcinată. În dreapta, în faţă, în faţă stângă, în faţă dreapta, câte o femeie pe cale să nască. Alte două în concediu maternal, pentru că au născut deja. Pe stradă, prin parcuri, prin magazine, oricum te-ai învârti, eşti în pericol de a călca "un nou miracol", "o rază de soare", unul dintre zecile de copii sub 2 ani, care par să se înmulţească pe minut ce trece.

Mă rog, nu vreau să fac harta noi-născuţilor. Acum e vorba despre persoanele "pe cale să"...După cum spuneam, sunt peste tot. Pe lângă nume, hăinuţe, botez, culori, suzete, puuuoompe de laaapte, alăptare, lactaţie, glezne umflate, cel mai tare "gadget" al viitoarei mame este "pofta".

"Pot să iau o muşcătură din şandvişul tău? E de la bebe, i-e poftă..." "Vreau şi eu din pătrăţica ta minusculă de ciocolată. Bebe vrea." "Nu-mi dai mie ultimul tău măr? De când cu sarcina asta, am pofte..." "E bun ce mănânci tu acolo? Uite, bebe a mişcat, semn că vrea şi el." "Nu-mi pasă că n-ai mâncat nimic toată ziua, că nu ai timp să te duci să-ţi iei altceva de mâncare, că poate eşti la regim din cauză de ficat, că n-ai voie să mănânci decât ce ţi-ai adus de acasă, că e organic, că arată ciudat, că e dizgraţios să muşti din batonul altcuiva de cereale, nu-mi pasă, sunt însărcinată, bebe vrea, lu' bebe îi e poftă, bebe a spus să-mi dai ACUM ceea ce mănânci acolo..."

E un sindrom, o boală, un moft? Habar n-am, cert e că, după ce mănâncă într-o zi cam cât ar sătura o familie întreagă o săptămână, tot ele se plâng. "Vai, fată, de când cu sarcina asta, m-am îngrăşat 10 kile. Nici nu ştiu de ce, că nu mănânc deloc diferit de dinainte...Chiar nu-mi pot explica de ce nu mă mai încap hainele, tre' să fie din cauză de burtă, dar încă nu a început să se vadă...Sper să nu fiu bolnavă! Dar chiar nu-mi explic de ce m-am îngrăşat în halul asta. Nici dietă nu pot ţine acum, să nu-l afecteze pe bebe, cât despre gimnastică, nici să n-aud, vrei să pierd copilul? Păi, nici pe jos nu mai merg deloc, să nu păţească micuţul nimic. Am eliminat şi plimbările de duminică, nu mai mergem decât cu maşina. Nici măcar praful nu-l mai şterg. Stau cuminte în pat, ciugulesc câte ceva, şi dup-aia, nani, să nu carecumva...Dar cea mai ciudată fază e că îmi e poftă de tot ce văd. Şi înainte eram pofticioasă, dar acum, nu mă pot abţine. Cum văd ceva, cum trebuie să gust! E mai presus de mine, e aşa, ca şi cum bebe mi-ar dicta ce şi cum să mănânc. Şi ştii doar că nu-i pot refuza nimic...Oricum, chiar nu-mi explic cum au aterizat cele 10 kile direct pe mine..."

Ştiu persoane care în timpul sarcinii au reuşit să-şi menţină silueta. Care văzute din spate nu trădau faptul că mai au puţin şi vor naşte. Care şi-au păstrat acelaşi fel de a mânca, şi care nu se înfigeau în fiecare pungă deschisă, doar pentru că aveau pofte. Şi sunt cam prea multe pentru a putea spune că erau excepţia care întăreşte regula.

Pe bune acum, data viitoare când o gravidă mai îmi ia sandvişul din gură pe motiv că are pofte, s-ar putea să nu i-l dau, pe motiv că şi micuţul meu are pofte. Numai că o să fie vorba despre micuţul meu stomac.