Căsătorie - partea I

Dacă subiectul "dietă" apare de fiecare dată când se simt vinovate, "căsătoria" pentru femei n-are nevoie de buton de declanşare. Sunt capabile să se uite la un şerveţel nazal, cu marginile puţin "brodate" şi cu miros de portocale şi, inevitabil, să facă legătura cu feţele de masă pe care şi le doresc la nuntă sau pe care le-au văzut la cine ştie ce cununie.
Atât trebuie. O scânteie, şi discuţia despre nunţi începe:
"Ce rochie nasoală a avut Ana la nuntă. Îi scotea în evidenţă "aripioarele" şi se lua cam mult pe piept. Păi, ea are pieptul mare, n-ar fi trebuit să îşi ia rochie "empire", ştia doar că o să arate ca ştrangulată...Da' tot arăta mai bine ca aaaiaaaa, cum îi zice,...vară-sa lu' Cornel, care, pe lângă faptul că e paaalidăăă şi slabă, şi-a mai ales şi rochie neagră. Auzi, tu, fată, cine a mai pomenit rochie neagră de mireasă?!? Îmi venea să intru în pământ de ruşinea ei..."
"Da, da' ai văzut ce invitaţii a avut? Erau aşa finuţe, şi cu bun gust, nu ştiu unde le-a găsit, dar erau absolut delicioase. Îmi venea să le mănânc!"
"Ceva în genul ăla vreau şi eu la nunta mea. Să fie aşa, ceva deosebit. Ieri am stat pe net şi am căutat invitaţii, da' de unde ştiu eu că nu fac comandă şi-mi trimit cine ştie ce urâţenii? Că a păţit-o Maria, o ştii pe Maria, colega mea din facultate, a comandat nişte invitaţii, şi i-au venit altele, cu două zile înainte de nuntă. Auzi, tu, fată, cu două zile înainte! Şi n-a mai avut ce să facă. A sunat la ăia, şi i-au zis că poza de pe site poate să difere puţin faţă de realitate, dar erau ORIBILE! Aşa că nu ştiu ce să fac acum, că în magazine n-am văzut decât invitaţii din alea simple, şi eu vreau ceva cu dantelă pe margini, pe un fond auriu, şi eventual să se deschidă cu poza noastră înăuntru..."
"Fată, da' rezervare la restaurant v-aţi făcut? Că trebuie să faci din timp, că altfel rămâi cu invitaţii în braţe!"
"Păi, cum nu? Trebuie să mai stabilim meniul, că ce oferă ei e prea puţin. Adică, dacă inviţi omul la nuntă şi vine şi cu banul, măcar să-i dai să mănânce ca lumea, nu-i pui o friptură şi antreuri şi gata...Să fie măcar 6 feluri, că noaptea e lungă..."

Am auzit varianta conform căreia, fiecare fetiţă se visează mireasă, şi îşi are plănuită nunta până în cele mai mici amănunte: rochie, voal, aranjare la mese, mire, etc. Nu ştiu, pentru că, dacă toate fetiţele au visat asta, eu sigur nu eram acolo. Nu, nu mi-am imaginat nunta perfectă, pentru că nu-mi doresc acea nuntă. Nici perfectă, nici imperfectă, nici măcar la mijloc. Dar asta sunt eu.
Nu resping ideea că femeile vor să se căsătorească, în ciuda faptului că nu o vreau aplicată pe mine. Ce mi se pare ciudat e că poţi lua o singură seară şi fabula pe marginea ei ani întregi. De când le ştiu, discută depre voal - cu sau fără -, rochie - culoare, model, model de rezervă, făcută sau nu la comandă -, restaurante - preţuri aflate de la prieteni, meniu, chelneri -, muzică - manele sau nu, formaţie sau calculator -, serveţele, invitaţii, dar, prosoape, naşu'/naşa, buchetul miresei, pantofi, desuuri, şi multe alte mărunţişuri despre care, neofit ca mine fiind, n-ai auzit în viaţa ta.
Locul întâi la ciudăţenie însă, îl ocupă faptul că se duc la nunta unei amice/prietene/rude, laudă extrem mireasa, aranjamentul, mirele şi tortul pentru ca, mai apoi, în absenţa persoanei respective, să critice TOTUL şi să ridice rugi fierbinţi ca nunta lor să nu fie un eşec total, ca cea la care tocmai au asistat.