Bate în lemn

“S-ar putea să facem accident cu maşina… Doamne fereşte, batem în lemn!” Şi caut cel mai apropiat obiect de lemn în care să bat de 3 ori, ca nu cumva, Doamne fereşte, maşina să intre deodată, fără avertisment, în bordura aia subţire de metal care desparte şoseaua de valea adâncă, şi să cădem, noi toţi şi maşina, să ne dăm de câteva ori peste cap, să se oprească maşina într-un pom, după care, până să avem timp să ne revenim din şoc, plini de sânge, de zgârieturi, de praf şi de frică, maşina să explodeze, să înceapă să ardă, şi să ne transforme pe toţi în schelete carbonizate sau, mai rău, să supravieţuim cu arsuri groznice, fără mâini sau picioare, sau, mai grav, fără mâini şi picioare, şi să ne dorim moartea ca bărbatul ăla din videoclipul de la “One”.
„Dacă asistenta n-a desfăcut un ac nou când mi-a luat sânge pentru analize? Doamne fereşte, batem în lemn!” Caut cel mai apropiat obiect din lemn în care să bat de 3 ori, ca nu cumva, Doamne fereşte, din neglijenţă sau din zgârcenie, tocmai la mine asistenta să se fi calicit, şi să fi folosit acelaşi ac cu cel folosit pe bărbatul de dinaintea mea, care nu arăta nici foarte curat, nici foarte îngrijit, şi oricum n-ar fi contat, pentru că n-ai de unde să ştii ce boli poartă fiecare cu el, şi dacă n-a folosit un ac sterilizat atunci clar am luat hepatită, sau sifilis, sau direct Sida, şi-o să mor în chinuri groaznice pentru că nu ştiu dacă descopăr la timp, şi dacă am bani să dau pe tratament, şi dacă tratamentul reuşeşte la mine, şi încă sunt tânără, şi mai vreau să fac atâtea, şi nu vreau ca, atunci când mor şi mă ridică de pe pat să mi se ia pielea de pe spate cum am văzut eu că a păţit Gia.
„Pisica nu s-a întors de câteva zile, şi e bătrână, şi bolnavă, şi s-ar putea să nu se mai întoarcă… Doamne fereşte, batem în lemn!” Şi caut cel mai apropiat obiect din lemn în care să bat de 3 ori, ca nu cumva, Doamne fereşte, pisica să nu se mai întoarcă, cum au făcut atâtea altele înaintea ei, şi să n-o fi lovit maşina, s-o fi torcoşit în mijlocul şoselei, sau s-o fi prins câinele vecinilor, despre care am auzit că se distrează să prindă pisici, să le arunce în aer şi să le rupă coloana, şi atunci pisica nu mare nici o şansă, şi nici nu poţi să ajungi la veterinar atât de repede încât să-i pună coloana în ghips şi să scape teafără, şi nici nu ştii unde să o găseşti, ca măcar să ai grijă de ea în ultimele momente. Şi sunt atâtea alte pericole pentru o pisică, chiar dacă s-a descurcat atâţia ani, şi chiar dacă acum nu mai iese din casă decât câte 10 minute pentru că e frig afară.
„Trenul e mult mai sigur decât avionul sau maşina, dar acum, la cât e de înclinat, deasupra podului, s-ar putea să cadă, şi cade direct în Dunăre... Doamne fereşte, batem în lemn!” Nu e nimic de lemn aproape, ba nu, nu găsesc nimic de lemn pe o distanţă destul de mare, şi chiar dacă ar fi mai aproape, tot n-aş ajunge la timp ca să previn catastrofa, aşa că bat în înlocuitorul cel mai apropiat, bat de 3 ori în cap, pentru că capul, chiar dacă nu e de lemn, e de os, se pune, pentru că poţi avea şi cap de lemn. Şi mă mai liniştesc, pentru că acum clar n-o să pice trenul, şi suntem în siguranţă, pentru că în trenurile astea noi n-ai nici o şansă să scapi cu viaţă dacă ar cădea în apă, pentru că uşile sunt acţionate de atingere, dar în apă presiunea e mai mare, şi uşile nu s-ar mai deschide, şi geamurile sunt atât de grose că n-ai cum să le spargi, şi, în plus, eu nu ştiu să înot, deci aş fi mai moartă decât cei care ştiu să înoate, şi dacă mori înecat, n-ai de unde să ştii dacă îţi mai recuperează corpul, şi oricum nu contează, pentru că oricum eşti mort, şi nu mai contează dacă eşti un mort frumos sau dacă nu mai e decât o bucată din tine, pentru că te-au mâncat peştii.
„Şi dacă mor, vreau să mă incinereze. Dar să nu mă ardă de vie... Doamne fereşte, batem în lemn!” Şi bat în continuare, de 3 ori, ca să nu creadă doar ceilalţi că am murit, şi să mă expedieze rapid în cuptor, şi acolo să mă trezesc din somnul cataleptic, şi să-mi dau seama unde sunt, şi să simt cum ard de vie, şi să nu mă audă nimeni, pentru că uşile la cuptor sunt groase, şi nu te aude nici Dumnezeu, nici sfinţii, nici cea care te-a iubit şi acum te plânge pentru că nu ştie că de fapt n-ai murit şi încerci să mai prinzi câteva secunde de viaţă, dacă asta e viaţă, când simţi cum te înăbuşi şi te mănâncă focul, ca-n iadul predicat de popă la biserică, şi nici la biserică n-ai mai fost de mult şi de asta probabil arzi acum aici.
Şi, Doamne fereşte, dacă fantomele chiar există, şi una e acum chiar sub patul tău, şi nu aşteaptă decât ora 3 noaptea ca să te apuce de picioare şi să te tragă după ea, şi să nu te omoare, dar să-ţi arate lucruri îngrozitoare la care nici măcar nu te poţi gândi, şi lumina nu e aprinsă, şi trag pătura mai aproape de corp, s-o simt cum mă protejează, cum nici un fir de aer nu poate trece prin ea, şi-mi rămâne doar nasul descoperit, pentru că o fantomă, oricât de tare ar fi, nu poate să-mi atingă nasul, şi chiar dacă, nasul poate să mi-l ia. Aşa că zic de trei ori „Tatăl nostru”, pentru că de bătut în lemn nu poate fi vorba, pentru că cine e acolo, afară din pătură, de-abia aşteaptă să mă prindă de mână, să nu-mi mai dea drumul, şi să-mi facă chestii la care nici nu mă pot gândi, pentru că altfel nu mai adorm până dimineaţă.
Dau „save” la ce-am scris până acum, pentru că, Doamne fereşte, s-ar putea să fie o pană de curent, cu toate că asta nu s-a mai întâmplat de secole, şi oricum fişierele pot fi recuperate, dar altădată n-aş mai putea scrie din nou, şi bat în lemn să nu mă lase placa de bază, pentru că n-am cum să cumpăr azi una nouă, şi bat în lemn să nu alunec pe bucăţica aia de gheaţă din faţa uşii, şi să-mi rup piciorul, şi să ajung la spital, unde, Doamne fereşte, cine ştie ce fel de ace folosesc, şi Doamne fereşte, dacă în loc de picior îmi rup coloana, şi pentru asta mai bat de 3 ori în lemn, cu religiozitate, şi ştiu că sunt prinsă într-o religie de lemn.