Pentru o rochie

N-am avut niciodată probleme cu greutatea, iar când mi s-a părut că am, mi-am cumpărat o bicicletă şi am tras 200 de abdomene pe zi, până când mi-a trecut. Mi se atrage atenţia că sunt prea slabă, mi se impută faptul că nu mănânc destul, în fiecare zi se mai trezeşte cineva să mă întrebe dacă mai am de gând să slăbesc mult. Nu, nu mai am de gând. Nu, nu-mi propun să slăbesc câte 200 de grame pe zi, mă hrănesc normal, nu cu ajutorul perfuziei şi nu, nu am folosit pastile de slăbit.

În ordinea asta de idei, normal că mi se spune că nu pot pricepe nici complexul de "kilograme în plus", nici nevoia imperioasă de a mânca şi a treia felie de pizza la aceeaşi masă. Nu e vorba despre asta. Normal că pricep; "my mama ain't raise no fool"...Pricep tot ce ţine legat de greutate; de 15 ani încoace - viaţa conştientă - am stat lângă o persoană care o duce din dietă în dietă, care renunţă la dietă, care oscilează pe cântar, care a încercat şi faza cu supa de varză, şi cura de mere, şi cura cu oţet de mere, şi toate reţetele magice de slăbit instantaneu. Aşa că ştiu totul foarte bine.

Am văzut persoane care au slăbit - nu instantaneu, ci treptat - când nimeni nu credea că sunt în stare, şi care acum nu fac decât să se menţină. Am văzut şi persoane care încep azi o dietă şi care o amână pentru că n-au putut rezista tentaţiei. Poate că e noua modă să ţii dietă. Şi nu, nu cred că societatea scoate în faţă modele anorexice ignorând "frumoasele voluptuoase", cred doar că modelele slabe sunt din nou în trend pentru că s-a acutizat fenomenul de obezitate; pentru a nu ajunge o planetă de obezi, promovăm imaginea slabă. Ca un ideal dacă nu de frumuseţe, măcar de sănătate...

Am deviat puţin...

Ce mă stresează la diete, de aici plecasem.

1. Majoritatea dietelor încep o dată cu postul. Nu, nu sunt o persoană religioasă; nu, nu respect postul, nici măcar n-aş şti când începe dacă n-ar fi strâns legat de prima zi de dietă, anunţată pompos, în mod public. Dar pentru persoanele care se dau religioase, mi se pare cam forţat să te legi de o chestie creştină pentru a da jos câteva kilograme. Adică, ori ţii post, ori ţii dietă; amestecate sună a blasfemie şi a lene. Încerci să împuşti doi iepuri şi, de obicei, îi pierzi pe amândoi.

2. Ţii dietă/post, probabil slăbeşti şi, în secunda în care s-a terminat postul, bagi în tine cârnaţi după răcitură, după drob, după salată de ouă, după tochitură şi pomana porcului. Păi, nu-i păcat de tot chinul prin care ai trecut 2 luni şi-ai dat jos 2 kilograme, dacă de sărbători pui la loc 4?

3. În două săptămâni trebuie neapărat să ajungi la o nuntă; a ta, sau a altcuiva, şi ţi-ai luat o rochie faină dar, ca naiba, nu mai aveau numărul tău, aşa că o cumperi cu 2 numere în minus şi ajungi ca două săptămâni să te înfometezi pentru a putea să încapi în ea. Ce nu e în regulă cu imaginea asta? Păi, în primul rând, ai avut nevoie de o rochie ca să-ţi dai seama că ar fi cazul să mai slăbeşti. În al doilea rând, e nesănătos să te bagi în maratonul "slăbeşte în timp record". În ultimul rând, e trist că vrei să slăbeşti doar de dragul de a arăta bine o noapte şi apoi revii la vechile obiceiuri. De obicei, eu vreau să arăt bine pentru mine, nu pentru ceilalţi; dacă doar o nuntă te face să arăţi bine, poate că ar trebui să mergi la cât mai multe nunţi.

4. O dietă nu e considerată dietă dacă nu-ţi anunţi toţi cunoscuţii "de azi sunt la regim!" "Nu, te rog, nu mânca ciocolata aia în faţa mea, pentru că mi se face poftă şi, ştii, eu ţin dietă!" "Nici nu pot să mai trec prin faţă pe la fast-food, că încep să salivez, dar mă abţin, după cum probabil ai aflat, sunt la dietă!" Pe bune acum, am înţeles, ţii dietă; şi ce vrei acum, aplauze? N-am cum, pentru că trebuia să te apuci de ea acum mult timp...

Admir persoanele care sunt mulţumite cu propria lor greutate. Care pot glumi pe seama propriilor "aripioare", "iepuraşi" şi "colăcei". Bineînţeles, în măsura în care aceştia nu le împiedică să se mişte normal. Persoanele care, chiar dacă se visează cu nişte kilograme în minus, nu-ţi fac capul calendar cu planul măreţ pe care îl au, cu graficul pe care îl vor respecta, sau cu sacrificiile la care se supun pentru a slăbi. Şi admir persoanele care mănâncă sănătos pentru a se menţine, şi pe cele care se duc regulat la sală, şi pe cele care arată de parcă unicul lor scop când se trezesc dimineaţa e să te facă să vrei să arăţi ca ele. Dar măcar nu mi-am făcut un cincinal pe tema asta...