8 Martie

De la sfârşitul lui februarie aud planuri pentru 8 Martie. Ziua femeii. Ziua internaţională a femeii. Ziua cea specială, cea măreaţă, cea binecuvântată, cea preamărită. Ziua în care toate femeile se sărbătoresc între ele, ba unele chiar mai primesc şi flori, bomboane, felicitări, mici nimicuri care le fac fericite. Ziua în care se fac frumoase, se machiază, coafează, scrubuiesc, îşi fac manichiura, pedichiura, îşi taie cuticulele, se pensează şi, în fine, ies în oraş "ca-ntre fete".
"Fată, ce comandăm?" (discuţie dusă în fiecare zi, de o săptămână încoace).
"Nu ştiu, fată...Eu mi-aş lua ce mi-am luat şi anul trecut. Cocktail din ăla, cu frişcă şi cafea şi lichior. Da' nu mai ştiu cum îl chema..."
"Păi, dă un telefon şi vezi cum îl cheamă. Doar n-o să stai să-l cauţi în meniu..."
"Da' de mânacare ce comandăm?"
"Fată, îţi zic drept, eu nu am chef de salate...Unde mergem, au şi pizza, şi friptură, şi ciorbă...Încă nu m-am decis."
"Păi, să te decizi, fată...Că n-o să stăm acolo să te aşteptăm pe tine..."

1. De ce trebuie să te decizi cu o săptămână înainte ce o să comanzi? De obicei, "poftele" se schimbă de la un minut la altul. De unde ştii ce o să vrei peste o săptămână? Şi dacă în ziua aia se întâmplă să dispară de pe faţa pământului ingredientul secret de la ceea ce voiai să comanzi, ce faci? Te panichezi, îţi iei poşetuţa şi dispari rapid, acoperită de ruşine?

2. Înţeleg, 8 Martie e simbolic. La fel ca Paştele, Crăciunul, 1 Decembrie sau 1 Iunie. Dar asta chiar înseamnă că doar în ziua aia te "găteşti" şi-ţi dai voie să ieşi la un cocktail "ca-ntre fete"? E aceeaşi chestie ca ziua de naştere; tot anul eşti "cenuşie, insipidă şi inodoră", iar de ziua ta (care, apropo, se întâmplă o dată în an) eşti ravisantă, efervescentă, machiată, în haine noi (eventual rochie, deşi tot anul ai purtat pantaloni lălâi, cu talie înaltă, puţin scămoşaţi şi puţin cam boţiţi), debordând de fericire şi/sau sociabilitate. A doua zi (post-ziua ta) redevii aceeaşi persoană "cenuşie, insipidă şi inodoră". Unde e logica?

3.Revenind la 8 Martie...De ce doar atunci îţi propui să fii ză best? De ce nu poţi purta în fiecare zi una din rochiile care-ţi vin atât de bine, de ce nu te dai în fiecare zi cu fond de ten şi de ce nu-ţi iei un cocktail în fiecare săptămână? Din punctul meu de vedere, 8 Martie a devenit - în virtutea celor spuse mai sus - o idee impusă. Îl şi văd pe Hitler pe scenă, cu portavocea: "Cu ocazia acestei mari zile, TOATE femeile vor lăsa deoparte salopeta de muncă şi şorţul de bucătărie, îşi vor pune rochia cea bună şi se vor alătura celorlalte femei la Centrul Cultural Nazist, unde vor dansa de la ora 7 până la ora 8. De la 8 la 9 vor servi cina. De la 9 la 9.30 vor discuta despre ceea ce au gătit şi câte perechi de şosete au cusut în ultimul an. La 9.30, ultimul dans, după care TOATE femeile vor lua autobuzul către casă. Ce minune, bucurie înălţătoare, emoţie veşnică, să fii femeie şi mamă de 8 Martie!"

Da, ştiu, iar sunt antisocială. Dar daţi-mi în cap pentru că vin la muncă în "haine de oraş" şi pentru că ştiu că fiecare zi e ziua mea, nu ca femeie, ci ca persoană. Ravisantă, efervescentă şi dotată din plin cu o modestie dusă la extrem.