Cocoloşeală

Mi se pare că în ziua de azi copiii sunt extraordinar de cocoloşiţi. Sunt crescuţi în puf, păziţi de orice ar putea semăna cât de cât cu un pericol, sunt răsfăţaţi şi extraprotejaţi. Sunt înconjuraţi de atâta grijă încât, în momentul în care dau nas în nas cu realitatea, nu ştiu cum să reacţioneze. Se panichează dacă "mami" a dispărut pentru câteva minute din peisaj, dacă cineva se uită urât la ei, dacă îi înţeapă o albină.

Să mă explic:
Când eram eu mică - long, long, long, long time ago - şi de-abia învăţam să merg, măsuţa din sufragerie avea colţuri, mobila avea mânere din metal, mai exista şi un cactus destul de mare la vedere; puteam să-mi sparg capul, să-mi scot ochii, să mă înţep. Aşa am învăţat să mă ţin de mobilă şi să nu ating cactuşii. Azi, toţi noii părinţi au camera "baby-proofed".
Joaca cea mai tare era în pământ, unde construiam garaje, galerii, mă mai tăiam într-o sticlă ascunsă în praf, îmi juleam degetele, ajungeam seara acasă cu mâinile negre şi aterizam direct în cadă, unde dădeam praful din tot cartierul jos de pe mine. Azi, există soluţii din alea şmechere pe care le foloseşti pe post de dezinfectant, iar copiilor li se interzice să facă garaje, pentru că e "câh" să pui mâna pe praf; mai bine o ţii doar pe mouse, şi îmbraci păpuşa pe net.
Mâncam tot felul de plante. Cârcei de viţă de vie, seminţe de in, flori de salcâm, frunze acrişoare, flori de cânepă, toate astea le serveam pe post de gustare. Azi nu vezi nici un copil mâncând de prin copaci; doar n-ai vrea să se otrăvească, nu?
Am învăţat că nu-i bine să calci câinii pe coadă pentru că te muşcă, abia după ce un alt copil a fost muşcat; că nu e bine să te joci cu cornetele, după ce am primit o cornetă în picior; că albinele nu-s bondari după ce am avut un deget umflat timp de o săptămână; că atunci când cineva vrea să te bată fugi, pentru că n-ai timp să suni la poliţie; că dacă sari de pe garaj poţi să-ţi rupi piciorul, dar asta doar dacă nu-ţi găseşti un punct de sprijin; că e mişto să-ţi faci şosete de noroi, mai ales că le poţi spăla când intri în casă; că agudele sunt mai bune mâncate direct din copac decât de pe jos, pentru că nu-ţi mai crănţăne praful între dinţi; că cireşele verzi nu-s la fel de bune ca zarzărele verzi; că n-are rost să cumperi cireşe amare dacă le poţi lua direct din copac cu "hoţoaica"; că adulţii chiar te ajută să-ţi faci şi "hoţoaică", şi undiţă, şi pistol şmecher din poliester ca să joci "soma-soma"; că lipitorile stau pe lângă stuf şi că sunt greu de scos, şi mai curge şi sânge; că atunci când te-ai julit la genunchi nu trebuie să-ţi pui pansament; laşi doar să prindă coajă, şi n-o desprinzi, o laşi să cadă singură, pentru că, altfel, rămâne semn; că dinţii de lapte îi arunci pe centrală, nu-i pui sub pernă, pentru că zâna măseluţă nu există; că dacă vrei să-ţi usuci părul la aragaz, s-ar putea să-ţi arzi şi bretonul, şi sprâncenele; că dacă treci prin toate chestiile de mai sus nu mori otrăvit, nici nu te îmbolnăveşti de la microbi, nici nu ai nevoie de spital, doar ştii ce să nu faci a doua oară.

Revenind, copii din ziua de azi sunt cocoloşiţi. Nu, nu spun că ar trebui să-i faci labirint din cioburi, ace şi cuţite când învaţă să meargă, dar lasă-l să cadă, să vadă că-l doare, şi apoi o să încerce mai tare să se ţină pe picioare. Să-nveţe singur să-şi lege şireturile, ca să nu i le legi tu şi la 8 ani; să ştie ce se întâmplă dacă trage câinele de coadă; să-nveţe că microbii întăresc sistemul imunitar; să spargă o vază. Orice, numai să nu trebuiască să-l ştergi la nas şi la 10 ani, să-i duci ghiozdanul şi la 12, să-l duci la psiholog la 14 pentru că plânge atunci când i se face observaţie la şcoală. Păi cum să mai iasă stăpân pe sine când ştie că "buni" sau "mami" îi apără fundul 24 din 24? Nu spun să-l arunci în gropa cu lei să vezi dacă supravieţuieşte, dar lasă-l, macăr la chestii mărunte, să se dea cu capul de sus, ca să ştie cum să se ferească.

Eu şi alţii din generaţia mea n-am fost extracocoloşiţi. Şi uite că n-am murit până acum:)