Din amintiri

Din ce în ce mai des aud discuţii de genul "înainte de revoluţie", "pe vremea lui Ceaşcă", "ce rău era şi cum stăteam la cozi". Până aici, n-ar fi nimic ciudat, dar respectivele discuţii se poartă între persoane care, în '89 aveau aproape 3 ani:-??
Sincer acum, cât poţi să ţii minte, sau ce înţelegeai, sau cât te afecta orice altceva în afară de jucării la 3 ani? La vârsta aceea înaintată, de-abia dacă puteai lega o propoziţie cap-coadă, încă te împleticeai mergând, adunai pietricele pe care le băgai în gură să vezi ce gust au şi-ţi povesteai păsurile gândacilor roşu cu negru pe care îi observai înainte de a o vedea pe mama. Aşa că, sincer, ce poţi şti despre Revoluţie la 3 ani?
Nu, nu spun că eu am priceput mare lucru. Aveam 5 ani, deja ştiam să scriu şi să citesc, ştiam că Ceauşescu e rău, dar nu trebuie să spun asta niciodată în public, ştiam că Ceauşescu apare în Apocalipsa lui Ioan ca unul dintre cei patru călăreţi - asta mi-a spus-o bunica în şoaptă - dar nu cred că am priceput importanţa sau gravitatea Revoluţiei la 5 ani.
În '89, ştiam deja multe lucruri despre comunism, dar îmi imaginam că aşa e peste tot. Chiar şi-n America, despre care îmi imaginam că e pământul făgăduinţei, dar nu ştiam decât că acolo e Cola şi guma şi blugi la discreţie.
Ştiam că, pentru a lua pâine, trebuie să te duci cu o cartelă, şi vânzătoarea taie din cupon nişte pătrăţele de carton, lucru care însemna că ţi-ai luat porţia pe ziua respectivă; ştiam că dacă vrei suc, trebuie să te duci la aprozar, iar acolo îţi deschidea o sticlă verde, cu cel mai bun suc din lume, pentru că era singurul pe care îl ştiam în afară de limonada făcută în casă, din sare de lămâie şi zahăr; ştiam că e posibil să avem seara cărniţă în ciorbă pentru că bunica o ştia pe tanti Lucica de la alimentară, care îi pasa pe sub mână câte o bucată de carne, şi că nimeni străin nu trebuia să afle de chestia asta; ştiam că e mai sigur să cobori şi să urci 9 etaje pe scări, pentru că, dacă se opreşte curentul, eşti prins în lift, şi liftul poate să pice în gol pentru că i se rup cablurile de susţinere; ştiam că în cutia poştală există lumânare şi chibrit, tocmai pentru momentele în care se oprea curentul şi trebuia să urci 9 etaje, şi orice colţ ascundea o primejdie - o fantomă, un mort sau un nene care-ţi dă bomboane pentru ca, mai apoi, să te răpească şi să-ţi facă lucruri inimaginabile; ştiam că poţi sta cu orele la cozi de orice fel, şi mai ştiam că există riscul să stai la coadă, să-ţi imaginezi cum va fi ceea ce vrei să cumperi, şi tocmai când ajungi în faţă, marfa să se fi terminat; ştiu rafturile de la Alimentara, unde tot ce mai găseai era compot de caise sau de prune, cu capac din ăla pe care trebuia să-l deschizi cu atenţie, pentru a mai putea fi folosit şi altădată; ştiam guma Turbo şi Tipi-Tip, cumpărată de la ţiganii bişniţari, şi de care mă bucuram mai ceva ca la ciocolată; ştiam că Moş CRăciun e, de fapt, Moş Gerilă, şi doar duşmanii naţiunii îi zic Crăciun; ştiam că gogoşile se fac doar cu apă şi făină şi, ca să să fie comestibile, trebuie să le pui marmeladă din aia tare, care nici nu se întindea, nici nu era deosebit de gustoasă; ştiam că halvaua, pe cât de greu de obţinut e, nu e nici bună, nici dulce, ci aţoasă şi greţoasă.
Iar în decembrie '89, ştiu că ieşiseră oameni pe stradă, cu stema ruptă din steag, şi erau mulţi, şi erau jumătate entuziasmaţi, jumătate speriaţi, şi că am verificat uşa să fie închisă, şi că mâncam ciorbiţă cu bucăţi de pâine, şi făceam ture între bucătărie unde era ciorbiţa şi sufragerie, unde era televizorul care arăta cum se trage, şi tancuri, şi sânge - care era închis la culoare pentru că televizorul era alb-negru - şi, în halatul meu albastru mă bucuram - tot în şoaptă, pentru că nu ştiam dacă am voie încă să spun cu voce tare - că "a căzut Ceauşescu" şi că lucrurile or să fie, poate, mai bune. Adică or să fie mai multe desene la televizor, şi mai multă gumă de cumpărat.
Asta gândeam la 5 ani. Aşa că sunt, sincer, curioasă ce puteau gândi la 3 ani cei care azi discută înfocat despre "înainte de Revoluţie". Şi cum vedeau ei penele de curent; pe întuneric...