Mobilul la muncă

Primul meu "celular" a fost un Siemens S4, pentru care a trebuit să încep să port rucsac. Era mare, greu, avea antenă şi-un ecran mic, dar putea fi folosit cu succes drept armă de autoapărare. Semăna puţin cu o staţie radio, aveam 10 minute naţionale cu abonament, dar îşi îndeplinea cu succes misiunea. Bateria mă ţinea o săptămână, nu era nevoie să ridic greutăţi la sală pentru că le înlocuia el fără probleme, se auzea fără să ţipi în difuzor.

În timp, şi eu şi telefoanele mobile am evoluat. Pentru mine, nu prea contează nici design-ul, nici extra-caracteristicile telefonului; trebuie să nu fie foarte mare, să ţină bateria mult, şi să pot comunica fără griji. Nu-mi folosesc telefonul pe post de mp3 player, nu-l folosesc pentru camera foto, nu mă joc la el decât dacă sunt extraordinar de plictisită, nu intru cu el pe net; poate face toate lucrurile amintite mai sus, doar că nu mă obosesc să-l exploatez. Îl las să se relaxeze fericit.

Cât sunt la muncă, evident că vorbesc la telefon. Ce fac mâţele, au venit acasă, trebuie să cumpăr ceva, ce cumpărături am făcut, ce filme am văzut, ce melodie faină am mai ascultat, ce planuri am în week-end, dacă îmi iau concediu, cum îmi vine ultima bluză cumpărată, ce magazin fain s-a mai deschis, dacă beau o cafea după muncă, ce am visat azi-noapte etc, etc, etc. Aşa sunt eu, aşa suntem toţi. Adică fiecare vorbeşte, la un moment dat, la telefon. Unii vorbesc cu orele; alţii - telegrafic; unii povestesc telenovele, alţii se ceartă, unii îşi plâng de milă, alţii plănuiesc revoluţii. Inevitabil, auzi ce se vorbeşte şi, la rândul tău, eşti auzit. Dar de aici până la a te opri din muncă pentru a auzi mai bine ce vorbeşte colegul la telefon, e o distanţă enormă. Practic vezi cum mouse-ul îşi încetineşte traiectoria, tastatura nu mai e folosită, colegul se întoarce puţin spre tine, vezi cum i se lungeşte urechea, deschide gura - pentru a auzi mai bine - şi rămâne aşa până termini conversaţia, sau până te ridici şi te refugiezi într-un loc unde nu poţi fi auzit. Şi, ca totul să fie complet, ca tu să ştii că el ştie ce ai vorbit, mai pune şi o întrebare cheie de genul "şi unde e până la urmă magazinul ăla, că n-am priceput foarte bine..."

Să ne înţelegem...Poate veţi spune că pot să mă ridic de la birou atunci când vorbesc la telefon şi să mă duc în altă încăpere. Corect, dar nu mă pot ridica de fiecare dată când primesc un telefon, pentru că atunci n-aş mai munci, aş conversa; şi există chestii care pot fi făcute şi cu telefonul la ureche, şi sunt discuţii uneori atât de nevinovate încât nu simţi nevoia să părăseşti biroul. Şi, în plus, cred că m-am bazat prea mult pe bunul simţ al fiecăruia, pentru că eu nu mor să ştiu ce discută altul în telefon; eventual îmi pun şi căştile, ca să se poată desfăşura în voie. Dar asta sunt eu...

În stilul ăsta, pot să-mi pun mobilul pe speaker şi să invit toată firma la un conf-call când îmi fac programare la ginecolog. Oricum toate urechile aud şi, dacă nu aud bine, îşi schimbă poziţia.