În plus, consider că, înainte de a te căsători, dacă eşti chiar hotărâtă să "intri în legalitate", trebuie să te gândeşti mult şi bine pentru a fi convinsă că nu creezi încă un mariaj de o lună. Adică verifici compatibilitate, capacitate de comunicare, toleranţă - a partenetului ŞI a ta -, analizezi dacă imboldul de a te căsători nu e doar o idee bine plantată de către familie, te convingi că nu te măriţi doar de dragul de a te numi "doamna X", iar dacă este vorba despre o relaţie nouă pe care vrei să o inchei cât mai repede căsătorindu-te, te gândeşti dacă eşti dispusă să dai mai mult decât un sertar celuilalt.
Am auzit scenariul următor: "De-abia aştept să mă mărit, deja am hotărât ziua nunţii, ne mutăm împreună, dar mă stresează cumplit când îmi ia din cutia MEA cu bomboane!"
Ce e în neregulă aici? Păi, dacă tot tânjeşti după cea căsătorie, după cel inel şi cel voal, nu crezi că e ceva care scârţâie dacă tu vezi o banală cutie de bomboane drept cutia TA? Poate că nu sunt în măsură să judec sau să dau sfaturi pentru că nu am de gând să mă mărit, dar atâta lucru ştiu şi eu: când eşti într-un să-i zicem "cuplu" - cu toate că nici termenul ăsta nu mă satisface pentru că, din punctul meu de vedere cuplul e asociat cu persoanele alea care se comportă public de parcă ar avea nevoie tot timpul de o cameră la hotel, sau cu spălatul de şosete ca activitate primordială - înveţi să împarţi. N-aş putea mânca ultima bomboană fără să întreb înainte "nu vrei şi tu?" N-aş putea înfuleca un cartof prăjit fără să mă gândesc "nu cumva ţi-e şi ţie foame?" N-aş putea să fac dintr-o cutie cu dulciuri un motiv de stres şi ceartă. Dar aşa sunt eu...
Revenind, oare nu stai cu cineva doar pentru că te sperie gândul că s-ar putea să rămâi singură, din moment ce nu eşti capabilă să împarţi o chestie menită să te facă să te simţi bine? Da, bomboana este un exemplu, dar dacă tot vrei să împarţi şi perna, şi baia, şi rata, cred că o biată bomboană e ultimul lucru la care ar trebui să te gândeşti. Şi las-o de la tine...Nu se ştie cât de mult a plâns după o bomboană în copilărie...
Casatoria este un pas extrem de important si mai ales este destul de grea.Nu inseamna nicidecum numai miere si lapte si sex .Desi asa s ar crewde,dupa zece ani de casnicie ,pot spune ca trebuie sa dai fosrte mult de la tine,trebuie sa iubesti mult ,mult de tot,trebuie sa ierti si sa induri multe.Daca si numai daca esti dispus sa treci peste toate cu drag si iubire si numai daca sti sigur ca ai gasit o persoana pe care vei putea sa o suporti si n momente urate sau poti s o accepti si cu rele nu numai cu bune atunci casatoreste te ,daca nu esti suta la suta sigur,atunci mai stai ,ca nu esti inca pregatit.
RăspundețiȘtergere