Atât de lazy că m-aș întinde pisicește pe covor și-aș aștepta să-mi treacă lenea. Îmi place să stau în pat, cu picioarele pe pereți. N-am mai stat demult așa. Mi-e lene până și să-mi aprind o țigară. Cu picioarele pe pereți, tolănită pe covor, să mi se aprindă singură țigara, berea să fie rece și acidulată și amară, să gândesc că mi-e lene până și să gândesc, să fiu una cu covorul și să nu-mi aduc aminte că mâine e luni.
Măcar o săptămână să nu fie nici luni, nici marți, nici miercuri. Să fie caturday, unde cat = pisică. Un concediu pe care nu-l mai am, c-o relaxare pe care mi-o doresc. Aștept week-end-ul cu pasiunea celui dependent de morfină, când își așteaptă injecția. Pentru că week-end-ul mi-e concediu și relaxarea rugăciune. Sau paharul de vorbă de după muncă. Între luni și marți. Întrezile.
Lunga vară fierbinte. Zbor deasupra unui cuib de cuci. Oameni și șoareci. Suc de roșii. Fără nici o legătură între ele. De lene, orice îmi trece prin cap. Boxă. Marylin Monroe. De lene, nici măcar nu-mi trece nimic prin cap. Ce văd. Mai simplu. Mai sfidător. Mai leneș. Din ce în ce mai leneș.
Pân` la următoarea lene, la bună vedere!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu