O, poor Robinson Crusoe!

Fac liste de când mă știu. Listă pentru Moș Crăciun, listă cu ce trebuia pentru petrecerea de ziua mea, listă cu ce trebuie luat în concediu, listă cu ce tre` să cumpăr neapărat, listă cu pro și contra, listă cu ce am, listă cu ce-mi lipsește, listă cu listele făcute.

Bifez riguros, tai ce s-a făcut sau ce pare a fi în plus, adaug, compar.
În mintea mea viața pare ordonată. În mintea mea par cea mai responsabilă persoană. În mintea mea iau decizii ce trebuie musai respectate, deja sunt respectate, în mintea mea sunt deja la partea a treia sau a patra a planului. În afara minții mele, nici n-am început deja.

Pro și cons-urile ies mereu cu plus.
Când realizezi ce-ți lipsește, go get it. Ai găsit rezolvarea, aplic-o. E mai ușor s-o aplici în gând decât în realitate. Și ce lipsește e relativ. Depinde de moment. Depinde de cum privești lucrurile. Exact ca atunci când te uitai prin caleidoscop și, dacă întorceai puțin capul, se schimba totul. Aceeași imagine, altă perspectivă.

Dimineața, cafeaua pare cea mai bună alegere. Aceeași cafea la ora 6 seara îmi provoacă instant o cădere de calciu. La ora 10 seara deja e sentință la moarte. Aceeași eu, aceeași cafea - privite cu ochii dimineții, după-amiezii și nopții. Ceea ce pare o idee bună la 2 din noapte e uitat până a doua zi dimineață. De asta îmi fac liste. Îmi pun note. Îmi las bilețele eu mie. Ca să nu uit. Ca să reconsider. Ca să văd totul în toate luminile și din toate punctele de vedere. Mă cert eu cu mine, eu pe mine, eu de mine.

Robinson Crusoe într-o variantă modernă. Nenaufragiată, nezăcând pe-o insulă pustie, nedeznădăjduită. Cu la fel de multe pro și con. La fel ca el, vorbind cu mine însămi și cu o divinitate care se-ncăpățânează să dea doar semne subtile. Minuscule, insesizabile.
Tai încă o listă de pe listă și bifez încă un sfârșit de săptămână. Unul plin de caleidoscoape.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!