Gândesc la rece

Cred că toți părinții au boala frigiderului.
Eu când vreau ceva, de fapt nu știu ce vreau. Nici dacă chiar vreau cu adevărat. Așa că deschid frigiderul, arunc o privire cercetătoare, semitâmpă, semicritică, cântăresc opțiunile și, în funcție de ce găsesc acolo, iau ceva sau nu. Nu am prostul obicei de a ști pe de rost tot ce trăiește în frigider. Și de multe ori mă duc cu gândul de a lua un ou și sfârșesc prin a scoate roșii, unt și gem de caise. E o adevărată aventură să scotocesc prin frigider. Uneori îl deschid, mă gândesc 10 de secunde și-l închid fără a-l goli de nimic. 10 de secunde de gândit la rece.

Da` părinții au impresia că frigiderul e așa, o cursă contra-cronometru. Presupun că au și recorduri de bătut: care ține cel mai puțin frigiderul deschis, care ia mai repede ceva anume din el, cum să-ți iei roșia fără să te gândești dacă o vrei sau ai fi preferat mult mai îmbietoarea felie de tort, cine ține minte tot conținutul frigiderului și locul fiecărui element în parte, plus variațiuni pe aceeași temă.

Ei sunt adulți responsabili și se duc direct la țintă. Nu au prostul obicei de a șovăi, iau rapid decizii, nu-l deschid fără motiv și, mai ales, nu ratează nici un moment să-ți aducă aminte că tre` să nu-l mai ții atât de mult timp deschis. Dacă s-ar putea să scoți ceva din el fără să deschizi ușa, ar fi perfect. Dacă nu l-ai deschide niciodată, ar fi mirobolant. Pentru că un frigider deschis e poarta sigură către iad și duhul frigiderelor să aibă milă de sufletul tău păcătos dacă ai stat mai mult de 3 secunde păcătuind. Cred că e unul dintre păcatele capitale, alături de nespălatul farfuriei imediat ce ai terminat de mâncat și adormitul cu televizorul aprins.

Observând că sunt contaminați de acest sindrom, am descoperit soluția salvatoare: se observă obiceiurile inamicilor; se pândește momentul în care nu sunt prin preajma frigiderului; cu mișcări agile, de pisică, fără zgomot și de-abia simțită mă strecor lângă el și de-abia atunci îl pot folosi în liniște, fără grabă, fără presiuni. Îmi place să am timpul meu atunci când iau decizii importante.

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!