Meniu matinal

O măslină poate fi o olivă dacă are îndeajuns de multe pretenții. N-ai putea să mănânci olive cu pâine și margarină; alea-s măslinele. Olivele le găsești doar pe lângă caviar și brânză cu denumiri alambicate.

Demult, ai mei făceau țuică pe aragaz. Și foloseau un instrument ciudat care se chema alambic. Cred. Oricum, mă gândeam tot timpul la ombilic și țuica aia deja părea dubașă. La fel de dubaș mi se pare să-i rupi cordonul ombilical cu dinții unui nou-născut, dar se practică. Și mâncatul placentei. Ăla deja e atașament extrem. Mâțele-și mănâncă placenta, dar au ca scuză faptul că nu face nimeni curat după ele. Plus că mâțișorul iese inițial urât și parcă lins de vacă. După ce-și face mâța mamă ritualul, pisoiul e pufos și miorlăitor. Pisoii nu sunt de mâncare.

Revenind la țuică. Târziu am aflat că mai există un soi de băutură alcoolică care se cheamă Pufoaică. Pentru cei care nu știu cum se prepară, îi las să afle singuri. Spun doar că e mai dezgustător decât faza aia, cu păsările care se lasă să putrezească înainte de a fi gătite.

Brânza cu mucegai mi se părea dezgustătoare când știam de ea doar ca idee. După ce-am mâncat, mi-am schimbat total părerea. Nu mă deranjează clătitele cu furnici, scorpionii caramelizați sau larvele alea mari și albe, pe care le prăjesc ăștia prin diverse părți ale lumii. Nu știu dacă aș atenta la ele, dar nu mă deranjează gândul.

Nota optimistă din dimineața asta e că mai e doar o săptămână pân` la salariu. Partea pesimistă zice că mai e hăăăt, o săptămână pân` la salariu. Clișeu: Noi să fim sănătoși, că belelele curg gârlă!

Pân` la următoarea  aventură, la bună vedere!