Cum mi-am pierdut piciorul drept

S-a întors! Meaner, bigger.

Prima dată a apărut ca rezultat direct al bacului, al admiterii la facultate și-al faptului că ceasul meu avea curea metalică. Mi-a invadat încheietura stângă și-am crezut că am cancer de piele. Medicul mi-a zis că-s bătută-n cap și că se cheamă micoză de contact. De contact cu metalul.
Și-așa am renunțat la ceas. Mi-am sigilat capsele de la blugi, am scos tot ce nu era argint, am ținut regim c-am zis că e în strânsă legătură cu ficatul, lecții de yoga n-am luat, dar aș fi putut, că cică e și pe creier. De parcă n-aș fi știut că am un creier capabil de subminare. Revolta creierului, iritația pielii. 

M-am luptat cu ea câțiva ani, mi-a trecut, am uitat-o. Nu m-am mai atins de metal. Am continuat să-mi sigilez blugii. Mi-am schimbat obiceiul de a-mi ține banii în buzunar, pentru că am descoperit că poate apărea oriunde nu-i convine ceva, inclusiv pe picior. Și-am zis c-am scăpat definitiv.

Până acum vreo săptămână. Când a apărut din nou. Pe același picior, dreptul, pentru că se pare că dreptul meu e cel mai afectat. Dacă ar fi să-mi rup un picior, pariu că ăla drept.
Fie! Iritația has come back. Pe picior. Da` de ce? Adică, de unde?
În buzunar nu țin decât bricheta de plastic și pachetul de gumă. Nici urmă de metal.
Stres? Nici atât. Pentru cei care mă credeau smulgându-mi părul din cap de nervi, dezamăgire totală! Nici urmă de stres.
Deducție logică: nu metal, nu stres, nu iritație. Și totuși ea e aici! Ca-n emisiunile cu Andreea Marin, a revenit, după ani, să mă vadă. O, happy time!

Zile la rând mi-am bătut capul să-i dezleg misterul. Până ieri, când mi-am examinat cu atenție bricheta. Și acolo stătea dezlegarea. O urmă minusculă de metal. În partea superioară a brichetei. Mă, da` mică. Minusculă, insesizabilă, și totuși metal. O fâșiuță care mi-a distrus juma` de picior. Cum? Cum să faci așa ceva? M-am ferit de monezi, m-am ferit să port șuruburi și chei franceze în buzunar și-am fost trădată tocmai de ea, bricheta mea iubită. Cruntă dezamăgire!

Nu mai port nici bricheta-n buzunar. Reinstaurez virginitatea buzunarului. Cât despre iritație, dacă nu trece în vreo două zile, o înmoi în spirt și-i dau foc. N-o să am piciorul drept rupt. Doar barbarizat. Am zis!

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!