40 de grade la umbră

Canicula face ravagii. În fiecare zi mai mulți de Cutare leșină în mijlocul orașului, că-i cald tare și se anunță și coduri colorate, și, vai, săracii, cum n-au mai putut să respire și și-au pierdut conștiința și sistemul de sănătate nu face nimic pentru ei. Oricum ai da-o, până și căldura excesivă tot problemă politică e.

Da` cine te-a pus să ieși din casă la ora prânzului, când soarele bate ca nebunul, mai ales dacă știi că ai probleme de sănătate? Și fără un bidon consistent de apă după tine, și mergând pe jos și făcându-ți nervi că e cald ca-n cuptor? Păi, n-ai văzut asta înainte de a ieși din casă? Nu era clar că e cald, dacă se anunță un 40 de grade? Era musai să te duci până-n partea cealaltă a orașului EXACT la ora aia. În nici un caz nu puteai să cumperi roșii și cartofi mai dimineață sau mai pe seară. Era imperios să populezi autobuzele, să te înghesui cu alții aidoma ție, să vă mirosiți transpirația și dup-aia să te plângi la știrile de la ora 5 că e insuportabil, că nu se poate respira și că e o conspirație mondială. Mda, observ vina altora pentru că tu ai leșinat pentru că tu ai vrut să ieși din casă pentru că tu n-ai avut grijă să-ți iei pastilele și pentru că tot tu te încăpățânezi să te plângi de parcă te-am scos eu, te-am legat de-un stâlp și te-am obligat să te stafidești la soare.

Recunosc, e cald tare de tot. Ajung la serviciu pe jos, cu limba de-un cot, cu o dorință nestăvilită de apă, rumenită și pe-o parte și pe alta, da`eu trebuie să ajung la serviciu, aleg fiecare colț de umbră și, dacă consider că s-ar putea să mă fac una cu asfaltul, iau un taxi. Iar dacă o să leșin, n-o să fie vina nimănui decât a mea, c-am fost bătută-n cap și nu mi-am luat umbrela de soare, calciul, nitropectorul și apa după mine.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!