De grija altuia - p.7

Am avut în gimnaziu un soi de colege dintr-o specie bizară. Tocilare, invidioase, ambițioase și cu mai mult de-o doagă lipsă. Două la număr. Care voiau amândouă să fie pe primul loc și, mai ales, deasupra mea. Mă, eu nu prea-mi băteam capul. Îmi ieșea, de bine. Nu, la fel de bine. Partea bună era că nu trebuia să-mi calculez eu mediile; mi le calculau ele, cu mult înainte. Dacă voiam să știu ce medie generală îmi iese, era de ajuns să o întreb pe oricare dintre ele. Sau pe amândouă, ca să compar rezultatele.

Am răsuflat ușurată când am scăpat de ele, crezând că-s un caz singular. O anomalie. O eroare a naturii. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că și-n viața matură și reală există unii care nu pot trăi doar trăindu-și viața, ci trebuie să se hrănească cu viața celorlalți. Altfel îs morți.

Unii trebuie să știe tot-tot-tot ce faci tu în viața ta proprie și personală. Dacă nu află, încep să-și dea cu presupusul și-ți inventează o viață pe care tu habar n-aveai c-o ai. Dar dacă ei au ajuns la concluzia asta, trebuie să fie adevărat!

Alții nu se pot mulțumi cu rezultatele proprii și personale în materie de muncă. Nu. Ei nu pot dormi dacă nu știu ce rezultate ai tu, câți bani îți iei, care-ți sunt punctele slabe, ce ar trebui să îmbunătățești, de ce tu iei banii pe care îi iei și ei nu.
Tot ei sunt cei care ar reinstaura stâlpul infamiei și pedeapsa aruncatului cu pietre. Inchiziția ar fi fost mândră să-i coopteze drept colaboratori. Ei sunt Înalta Curte de Casație și Justiție. Orice ai greșit, trece prin ochiul lor neîndurător și ferească sfântul să fi greșit ceva. Îți vei primi pedeapa, stai fără grijă!

Bașca, ăia care se cred vizați în orice discuție la modul general. General? Nu există general! Clar ai spus-o așa, general vorbind, dar în sinea ta te refereai la ei. Și simt nevoia să se explice, să se dezvinovățească, să se scoată din ecuație. Stai, omul lui dumnezeu, că general înseamnă că putea fi oricine. Dacă vorbeam despre tine, ți-aș fi spus. N-are nimeni nimic cu tine, decât dacă continui să te dezvinovățești fără motiv.

Bonus: ăia care vorbesc în numele tuturor. ”Noi credem”, ”noi spunem”, ”noi vrem”. Nu, nu noi, tu. Eu nu fac parte din ”noi”-ul vostru. Pot să-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce spun, iar dacă nu spun, nu înseamnă că am nevoie de purtător de cuvânt. Înseamnă doar că n-am de ce să vorbesc, sau mi-e lene, sau n-am chef. Jos cu ”noi”-ul!

Kill them all! Kill them with fire, before they lay eggs!

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!