Radio Ga Ga

Pe vremea când telefoanele mobile veneau cu abonamente de doar 10 minute naționale și erau cât o boxă de comp, și trebuia să le duci în geantă specială, pe vremea aia când telefonul cu disc era încă folosit și mobilul era visul oricărui copil/adolescent, se purtau dedicațiile. La radio, la televizor, la pe unde apucai. Fiecare radio transmitea dedicația, fiecare post de muzică avea banda aia galbenă pe care curgeau sms-urile pline cu ”la mulți ani”, ”te iubesc” și ”te doresc”. Sau dedicațiile în direct, când tot românul putea să-și audă vocea live, debitând texte învățe pe de rost, pline de miez și de sentiment.

Mă enervează ăștia de sună încă la emisiuni ca să-și declare dragostea în direct. Mi se par falși, retardați și lingăi. Și c-o voce mult mai prețioasă decât de obicei. Plini de ei că-s la radio, înfoiați că uite, dom`le, ce mare gest fac ei și cum îi aude tot blocul că se iubesc și se prețuiesc.
Le-aș interzice să sune. Ba nu, aș interzice emisiunile care apelează la public. Să fie good old time show, în care vorbește doar ăla care face emisiunea; intervențiile externe să nu existe. Nici măcar pentru concursuri.
Concursurile să presupună să-ți lași doar numărul de telefon și să te tragă la sorți. Nici măcar când câștigi să n-ai voie să vorbești. Să nu ți se audă vocea deloc. Să nu te audă nimeni cum înșiri pomelnicul de mulțumiri și-ți mai aduci aminte cât de mult îl iubești pe cutare și cum acest premiu e dedicat finuței surorii mătușii tale care acum e la muncă și poate te aude și o saluți pe această cale și pe bunica lu` văru` lu` vecinu` care ți-a împrumutat mașina de tocat carne săptămâna trecută.

Sincer mă enervează ăștia care sună. Mă enervează mai tare decât o durere de stomac. Dacă-s mai siropoși, chiar mai tare decât o durere de măsea. Că-s falși și-mi strepezesc dinții mai ceva ca merele acre. N-aș putea să explic exact de ce și cum. Doar că i-aș bate cu difuzorul în cap. I-aș lega cu undele și i-aș pune să asculte un concert de lamă pe spatele fierului de călcat, cu scurte variații de picătură chinezească și unghie pe tablă. Să-i văd după asta cât de siropoși mai sunt.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!