Sunt printre puținele persoane încântate când dau peste el. Gagicilor nu le place. Că nu se bagă-n seamă, că nu le face complimente despre cum le stă bucla azi, că vrea să știe toate destinațiile înainte de a face traseul, că dacă vorbește pare că mai are puțin și te ia la bătaie. Și că e tatuat și fioros. Și că e tatuat. Că clar e violent și când vorbește, vorbește doar el.
Gagicilor le place să le gâdile taximetriștii orgoliul. Să le bage-n seamă, să le ceară detalii și amănunte, eventual să le dea mărunțișuri lacrimogene despre nu știu ce accident de-au văzut ele înainte de a ajunge la muncă, și n-au avut timp să afle detaliile.
Mie-mi place să-l ascult cum tace. Să nu facă conversație degeaba și să miroasă fresh în mașină și să mă gândesc că, dacă ar vrea neapărat, ar îndoi c-o singură mână bara din față.
Dar sigur dacă e mare și tatuat e huligan și nu poți avea încredere în el.
Și le vezi ancorate în niște adevăruri general valabile acum 100 de ani, cu mentalitate de bunici înainte de a fi împlinit 25 de ani, repetând ce-au auzit în companii pudibonde și la serate cu milk and cookies. Unde nu se fumează, nu se bea și se râde virginal și cu jind dacă ți se vede breteaua de la sutien.
Mai că-mi doresc să facă o dată BOO! la una dintre ele, să văd cum se-nmoaie și leșină de frică. În glumă.
Pân` la următoarea manie, la bună vedere!
Mi-l imaginez speriindu-le şi ele ofilindu-se ca nişte păpădii. :))
RăspundețiȘtergerechiar așa pățesc; deja parcă-s stafide
Ștergere