De urât

Există câteva chestii pe care le urăsc cu tot sufletul meu de copil. Nu, nu oameni; oamenii îmi pot fi urâţi, mă pot enerva, îmi pot da senzaţia că vreau să-i strâng de gât, îmi pot fi indiferenţi - asta la polul negativ al situaţiei - dar de urât nu ştiu să fi urât pe cineva. În schimb sunt câteva situaţii, senzaţii, stări pe care le urăsc; pur, sincer şi total.

Durerea de cap sau de măsea. Aia nervoasă, de-ţi ajunge până-n creieri, de te rogi de ea să treacă, de-o implori şi tot nu se îndură să te părăsească. De te ţine, frate, cu orele, de-ţi vine să te duci în prima joi să schimbi capul cu totul, de stai să te întrebi dacă nu cumva pumnul ăla de pastile de l-ai luat nu era expirat, de nu-şi face efectul. Când îţi zvâcnesc tâmplele, creierul e greu de parcă-i plumb, frate, şi orice ai face, nu vrea să treacă şi pace bună. De-abia când se satură ea, de-abia atunci te lasă-n plata ta şi se mută la altul. Şi pe bune dacă nu te-a foit atât de tare încât, chiar şi după ce nu mai e, nu o simţi cumva, în continuare, în tine.

Următoare pe listă e starea de nelinişte. Mă rog, nu'ş cum s-o numi, da' pentru mine e denumirea cea mai la-ndemână. Un hibrid între senzaţie şi idei. Stomacul strâns, tremurător, chinuit.Imposibilitatea de a respira cum trebuie, inima care bate ca nebuna, mai-mai să spargă pieptul; orice poziţie ai adopta, simţi stomacul cum se chinuie, cum te chinuie, cum nu-şi găseşte locul. Şi asta-i mai gravă decât durerea de cap, pentru că nici măcar masaj la tâmple să se atenueze n-ai cum să-i faci. Şi stai, şi-aştepţi să treacă de sine sau, cu puţin noroc, cauţi şi găseşti o voce care să te liniştească.

Ultima pe ziua de azi: să rămân fără ţigări dimineaţa la cafea. Pentru că asta înseamnă părăsit culcuşul cald, îmbrăcat fără chef şi tragere de inimă şi ieşit să dau piept cu lumea rea până hăt, la consignaţie, pentru că o cafea fără ţigară nu-i cafea, şi nici nu s-a gândit nimeni deocamdată să facă un magazin mai aproape de geamul meu, de preferat la casa prietenă şi vecină.

Cam atât de pe frontul de est. Cam atât despre chestii nasoale. Altele, poate, altădată.