Oktal on-line

IT&C, başca papetărie. Asta oferă Oktal. Chit că vrei să-ţi schimbi compul, chit că vrei să-l modernizezi sau pur şi simplu vrei să faci curat pe biroul ăla pe care n-ai mai făcut ordine de mai bine de o lună, Camelia, asta îţi oferă ei. Dacă n-ai chef să adopţi metoda tradiţională, cu împinsul căruciorului printre rafturi – metodă după care eu, una recunosc, mă topesc – atunci vei comanda on-line. Că cică e mai comod, mai rapid şi nu mai pierzi timpul din faţa compului pân’ la magazine şi-napoi.

Da’ ce te faci dacă eşti mai aşa, mai plin de paranoia ce mine, şi consideri că nu poţi cumpăra ceva până nu pipăi cu ambele mânuţe, până nu răsuceşti pe toate părţile, până nu te convingi cu ochişorii ăia doi din dotare că da, dom’le, ăsta-i produsul pe care-l caut, pe care-l vreau nervos? Păi, simplu. Oktal propune un sistem nou; în loc de 10 zile în care-ţi poţi manifesta reproşurile – sau, să fim serioşi – mai degrabă să te răzgândeşti că nu mai vrei chestia cu pricina, ai 30 de zile în care poţi returna tot ce-nseamnă laptop sau netbook. Adică dacă ajungi la concluzia că nu-ţi place, că nu se potriveşte cu personalitatea ta flamboaiantă, sau pur şi simplu ai tras linie la buget şi realizezi că te-ai întins mai mult decât îţi permite cardul, ai 30 de zile la dispoziţie să spui „nu”; să-l trimiţi înapoi, şi să nu cheltuieşti nimic.

Bine, bine, da’ cum îl trimiţi înapoi? Pe aceeaşi cale pe care a venit. Curierat, adică.

Dacă ţi s-a stricat produsul cu pricina, atunci ai o chestie gratuită care se cheamă e-service. Pentru novici, trimiţi o reclamaţie on-line – pe net, adică –, consilierul clienţi te contactează, vine, ia produsul, alţi consilieri clienţi mai mici şi mai mulţi lucrează non-stop să-l repare, şi-apoi alt consilier identic cu primul ţi-l aduce gata vindecat acasă. Gratis, dacă eşti pe lista localităţilor în care firma de curierat are agenţie. Dacă produsul nu mai e în garanţie, dacă n-ai sesizat defectul în momentul în care i se face testarea, dacă te-ai folosit de altă firmă de curierat sau dacă nu există agenţie teritorială a firmei de curierat în localitatea ta, bye-bye gratuitate, pentru că va trebui să suporţi taxele de transport. Câţiva de "dacă", da’ ce nu faci pentru a nu părăsi scaunul comod şi joculeţul ăla pe care de-abia l-ai început şi deja ţi-a creat dependenţă?

Acestea fiind zise, ajungem şi la cele taxe. Ele sunt inexistente, atât timp cât comanda ta depăşeşte 500 de RON şi Nemo – asta-i firma de curierat despre care vorbeam mai sus – are sediu la tine-n oraş. Dacă faci vânzare de mai puţin de ăi 500 de RONI, te costă 15 RON livrarea în Bucureşti şi 20 în restul localităţilor. Dacă nu eşti pe lista Nemo, 1Ron/km, sau gratis dacă te deplasezi să iei coletul personal. Dacă nu eşti în România, no can do, pentru că nu se fac livrări în afară.

Cam astea sunt avantajele oferite de Oktal. 3 la număr, dacă nu m-am făcut destul de bine înţeleasă. Faine avantaje, nu zic nu. Da’ cu riscul de a părea Gică Contra, când oi avea chef de cumpărături, tot la coşuleţ rămân. Nu de alta, da’ parcă deja mi se pare prea uşor totul; prea de-a gata. Şi dacă n-am măcar o bucăţică de luptă în fiecare zi, mi se pare c-am trăit degeaba.

P.S. – Super Blog, etapa 9.