6 nuclee pe-un procesor

Din punctul meu de vedere, tragedia maximă care mi se poate întâmpla în materie de comp e să rămân fără spaţiu pe hard. Pentru că nu, nu-l folosesc pentru chestii complicate, îl limitez la trei misiuni: net, jocuri, filme. Am mai trecut printr-o dramă acum ceva timp, când se plângea constant că memoria virtuală nu-i mai ajunge. Şi-atunci mi-am luat inima-n dinţi, configuraţia în buzunar şi m-am dus pe la toate magazinele de profil pe care le ştiam, pentru a-i face rost de o memorie mai mare. Căutarea a fost lungă şi grea; toţi „specialiştii” strâmbau din nas. N-ai cum să pui memorie mai mare, tre’ să schimbi procesorul şi placa de bază, mai degrabă îl arunci şi-ţi iei unul nou. N-a fost nevoie să recurg la astfel de metode extreme pentru că am găsit – într-un târziu – o memorie care să nu se certe nici cu procesorul, nici cu placa de bază, şi acum convieţuiesc fericiţi. Mă rog, asta-i explicaţia oferită de către persoane care ştiu cu ce se mănâncă sistemele mai mult decât mine.


Aşa că auzind de Amd Phenom II X6 – produs da, de către cei de la AMD – şi de faptul că vine cu 6 nuclee, întrebarea logică a fost: „bine, bine, da’ pân’ la urmă, ce-i ăla procesor?” Am căutat în stânga şi-n dreapta, m-am foit, m-am sucit, şi ce-am înţeles a fost că procesorul ăsta e aşa, ca un creier; că procesează biţii primiţi de la memorie, că prelucrează datele şi efectuează cam toate „misiunile” din calculator. În traducere liberă, compul meu n-ar putea gândi fără procesor. Că respectivul Amd Phenom II X6 „Thuban” e mai rapid decât restul procesoarelor, adică compul meu va merge mai rapid în funcţie de, bineînţeles, câtă memorie am. Complicat.


Întrebarea de azi e, însă, cum aş promova eu procesorul ăsta nou, cu 6 nuclee – apropo, cum adică 6 nuclee? Ce sunt şi ce fac nucleele astea? – cum i-aş face reclamă, ce modalităţi de a-l scoate în lume aş folosi?

Păi, s-o luăm metodic. În primul rând, scriu despre el; cine cunoaşte importanţa celor 6 nuclee va da fuga la magazin în momentul în care va lua salariul, pentru a şi-l cumpăra. Cei care nu cunosc, vor întreba în stânga şi-n dreapta, iar când se vor fi hotărât să-şi schimbe sistemul, se vor duce cu aer cunoscător la magazin şi vor cere direct Amd Phenom II X6, pentru că au auzit ei că-i şmecher. În plus, din câte am înţeles, raportul preţ/performanţă e ok. Ca un neofit în ale compurilor, fac ochii mari când văd că se învârte la 800 Roni, da’ cine sunt eu să pun preţ pe performanţă?

Continuând cu promovarea. Teoretic, aş putea chiar încerca procesorul sus-numit pentru a simţi pe pielea mea diferenţa şi, mai apoi, a vă da raportul în legătură cu ce schimbări majore am observat în sufletul propriului comp. Şi aici, ajungem din nou la scris.

Da, aş putea să mai fac multe chestii: şepcuţe imprimate „Phenom II X6”, tricouri cu fraze „catchy”, promoţii de genul „la un procesor cumpărat, placa de bază adiacentă la juma’ de preţ”; ştiu chiar câteva persoane cărora, dacă le-aş face capul mare despre el, ar spune şi altora – reclama nu trebuie să fie mereu contra-cost; ba chiar, persoană direct implicată-n promovare să fiu, aş pune de-o demonstraţie, cu suc şi prăjiturele, astfel încât persoanele interesate să stea faţă-n faţă cu procesorul, să-l contempleze, să-l atingă, să-l testeze.

Pentru că nu sunt persoana desemnată, bye-bye şepcuţe şi prăjiturele; rămânem la varianta „scris despre”; nu de alta, dar oricum nu m-aş fi putut decide ce prăjituri să cumpăr. Probabil aş fi ales un tort-procesor imens, dar care ar fi fost atât de bun încât în mod clar n-ar fi ajuns pentru toată lumea...

P.S. – Super Blog, etapa 16