Ce-ar crede dacă

Nu ești propriu creat. Nici independent. Nici unic, așa cum spun unii c-ai fi unic, până-și dau seama că le place varianta aia, în care zeul suprem a tăiat omul în două, dându-i veșnica misiune de a-și căuta jumătatea. Nu ești nici măcar suma propriilor alegeri, pentru că fiecare alegere a depins și de alegerile celorlalți, și de cum te-au privit când ți-ai luat geaca fuchsia într-o lume de tricouri negre, și de cum s-ar uita dacă ți-ai pune tocuri, și de cum te-au judecat măcar în gând când ai spus că-ți place nu știu ce melodie proaspătă și foarte comercială.

Ești un ”ce-ar crede dacă”. Indiferent de cine e cine ar crede. Ce-ar crede ea dacă m-aș îngrășa 20 de kile. sau dacă m-aș tunde. Ce-ar crede mama dacă aș adopta 3 copii negri. Bunica, dacă aș trece la mahomedanism. Pisica, dacă i-aș mai aduce 3 pisoi. Amicul de bere, dacă i-aș spune că azi beau suc. Colegul de muncă, dacă i-aș cere bani împrumut. Șeful, dacă mi-aș lua o lună de concediu fără plată. Vânzătoarea de la magazin, dacă aș cumpăra 10 beri o dată. Ăia de la concert de metale grele, dacă aș veni în tricou roz cu volănașe. Șoferul de taxi, dacă mi-aș aprinde o țigară. Vecinul, dacă uit sonorul mai tare când mă uit la porn. Oricine, dacă află că îmi place porn-ul violent. Preotul, dacă nu fac cruce în biserică. Vară-mea, cu care nu m-am mai văzut de 15 ani, dacă o invit la o bere.

Ce-ar crede dacă. Mai mici, mai mari, peste care treci, care te afectează sau nu, la care renunți, de care ții cu dinții, imaginea pe care ți-ai creat-o nu pentru că ești bine-crescut, mizantrop, altruist, jemenfoutist, tolerant, rebel, supărat pe viață sau optimistul perfect, ci pentru că ești egoist. În sinea ta, orice ai face, ești egoist. Chiar și cel mai mic gest altruist îl faci tot pentru că te simți tu bine. În întuneric, nevăzut de nimeni, dai bani cerșetoarei de la colț nu pentru ea, în primul rând pentru tine. Nu pentru ce-ar crede, ci pentru că, atunci când o să-și cumpere o pâine, o să se gândească la tine.

Ia fiecare gest mărunt. Te speli pe dinți dimineața. Bei o cafea ca să-ți revii. Faci un duș. Te-mbraci. Îți pui șosete. Îți cumperi țigări. De unde-ți cumperi țigări. Cum spui ”mulțumesc frumos” atunci când chemi taxi-ul. Chiar și negativul tot cu ce-ar crede dacă îl faci. Ce-ar crede dacă scriu asta. Ce-ar crede că cred că crede că am crezut când am scris asta.

Ca să fim suma propriilor alegeri ar trebui să fim în cuști individuale, cu mâncarea și apa care vine printr-un tub, fără contact cu persoane reale, pipăibile cu mâna, și chiar și atunci s-ar putea să întrebăm ce-ar crede tubul dacă am bea direct din el, fără să așteptăm să se umple bolul.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!